Ștefania Uță, atleta fenomen

Așa o numesc specialiștii pe Ștefania Uță – Ștefi care, la doar 15 ani, învingea senioarele și este cea mai bună din lume la vârsta ei. Text de Andrei Nourescu.

Atletismul românesc are de puțin timp încă un nume care se remarcă din ce în ce mai mult în lume. Ștefania Uță are 17 ani, iar pe plan național nu are, practic, adversare. Ea se luptă de la egal la egal cu atletele senioare, iar la vârsta de 15 ani a devenit chiar campioană națională la senioare. La ultima ediție a Campionatelor Europene, la Roma, ea a fost cea mai mică atletă de pe tot continentul.

Povestea Ștefaniei Uță este una marcată și de episoade grele, ca de altfel viața oricărui sportiv de mare performanță. A fost descoperită la un bazin de înot de antrenoarea sa Alina Enescu care a văzut imediat în ea calități de atletă și de aici a început totul. „M-am mutat la altă școală imediat, am fost puțin speriată, am început și antrenamentele, mi-era frică de faptul că nu o să mai am timp de parcuri, de ieșit cu colegii…” Și asta și avea să se întâmple. Copilăria Ștefaniei a început să însemne muncă multă, concursuri, deplasări, cantonamente și multe sacrificii. Renunțarea la multe dintre bucuriile pe care ți le oferă copilăria. Dar ambiția Ștefaniei a avut câștig. Și-a dat seama încet, încet de valoarea ei și nu mai accepta sub niciun chip înfrângerea. Chiar și când aceasta însemna totuși o medalie, de argint sau de bronz. Cum s-a întâmplat la o mare competiție olimpică europeană, când Ștefania a plâns mult, deși obținuse medalia de argint. Doborând și un record național istoric, vechi de 30 de ani. Dar ea voia aurul.

Ultimul sezon a fost marcat de ghinioane pentru Ștefi. O fractură la deget, apoi o gripă B de durată, continuată cu o pneumonie, toate au ținut-o departe de obiectivele și de victoriile propuse. La Campionatele Europene de la Roma, unde a fost cea mai tânără participantă, a fost nevoită să abandoneze și s-a întors acasă în cârje, cu piciorul în ghips. La 16 ani, mulți ar ceda după astfel de necazuri, Ștefi însă spune că a devenit și mai puternică. „Normal că a durut. Și fizic, și psihic. Era ceva senzațional să pot alerga acolo, pe un stadion legendar, într-o atmosferă fantastică. Dar nu a fost să fie. Trec peste și cu siguranță a fost o experiență care m-a întărit”, spune tânăra atletă, care apoi a fost forțată să rateze și sezonul indoor tot din cauza accidentărilor.

Antrenoarea Alina Enescu spune că, dacă nu se accidenta, Ștefania ar fi putut participa la Jocurile Olimpice de la Paris. Și este convinsă că la una dintre următoarele ediții, atleta sa poate urca pe podiumul olimpic. Până atunci, Ștefania Uță și-a reluat pregătirea pentru sezonul de vară. Cantonamente lungi, antrenamente istovitoare, unele chiar la finalul cărora se prăbușește realmente pe pistă, epuizată. Dureri, lacrimi, sacrificii. Ștefania știe că asta înseamnă performanța. „Cel mai greu este vara. Când eu la 8 sunt deja la antrenament, iar colegele mele îmi spun că merg la piscină, la plajă, la ștrand…”

Am întrebat-o pe Ștefania și ce face în timpul liber. „Care timp liber?”, răspunde râzând. „Când apuc, îmi place să mai citesc, să pictez, mă mai uit la seriale coreene. Nu prea stau pe telefon mult, dar mai intru pe TikTok, pentru că aflu multe lucruri din clipuri.” 

Cu gândul la o medalie olimpică, Ștefania este decisă să-și ducă visul până la capăt. Știe că poate și se roagă doar ca organismul să n-o mai trădeze și să nu mai aibă parte de accidentări. Pentru că altceva nu o mai opri să devină cea mai bună.

Foto: arhiva personală, hepta.ro. 

Articol publicat in A List Magazine (35).