Problema cu ziua de luni…
Începi s-o simți duminică, pe la trei-patru, când deja e mai mult spre seară decât zi. Nu știi precis când, dar cineva a comutat maneta de la starea suspendată de weekend la stai că se termină și ce bine era să fie ieri dar nu mai e și ce să fac deci? În stomac, simți un gol vag, indecis. În corp, o blegeală metempsihotică. În creier, o ceață calmă, reținută. Și până nu se ridică, poate marți, nu mai știi prea bine cum te cheamă. Recunoști scenariul?
Text de Roxana Grămadă.
Bun venit în anticamera zilei de luni, unde se servesc cocktailuri de tristețe și confuzie à la mode și canapé-uri de liste cu priorități fantasmagorice. Asezonate, de ce nu, cu reducții din feed-uri nerealiste de Instagram și cărți de succes în afaceri. Unde e bucuria că începe o nouă săptămână? Dacă e, felicitări, așteptăm bestsellerul! Și dacă nu e, care e, totuși, protocolul pentru duminică seara?
Dau Google prin amintiri, dar nu găsesc un trend cu dimineți de luni debordând de entuziasm. De la distanță, câștigătoare sunt lunile din anii în care am participat și apoi am antrenat într-un program de leadership al unei companii educaționale. După atâtea weekenduri de sondări și explorări în ce înseamnă integritatea și autenticitatea, dimineața de luni era o briză.
Și zilele de luni din vacanță nu se pun, trebuie să fim de acord. Zilele de vacanță sunt sub jurisdicția altui zeu, al escapismului sezonier. Au alt ciclu de producție, cu transe de plajă, pârtie, tavernă, excursie, shopping, clătit și repetat cu rezultate neconcludente pentru problema dată. Nu despre ele vorbim acum, da?
Conversația nu ți se aplică dacă ești Tom Cruise. Am aflat pe Facebook din sursă megasigură, bineînțeles, că Tom Cruise se trezește în fiecare zi la 4:15, inclusiv în weekend, și o ia de la capăt ca și cum n-a demonstrat nimic (asta era unul dintre refrenele copilăriei mele comuniste: „N-am demonstrat nimic”. Ia să fiu atentă. Să fiu.) Deci dacă ești Tom Cruise, pagina asta nu are nimic pentru tine, în afară de aplauzele mele sincere ție și echipei tale de strategi, antrenori de fitness, nutriționiști, terapeuți, esteticieni etc., etc., etc..
Dacă nu ești Tom Cruise și ziua de luni nu și-a pierdut semnificația începutului, uite pe scurt ce-am citit de curând într-un document doar pentru membri al unei comunități dedicate gândirii strategice (am un talent fantastic să le găsesc și să fiu singura româncă prin ele). Că problema principală este chiar definirea problemei. Cum te asiguri că rezolvi problema justă și nu te auto-alimentezi pe direcții cunoscute și deci, comode, rezolvând altceva decât fondul?
Hmm… Deci în ce constă problema cu ziua de luni? Problema cu ziua de luni, de fapt, vine din întâlnirea fără ieșire cu o activitate în care, cel mai adesea, nu vrei să dai check-in. Adică nu vrei să faci ce ai de făcut luni. Pentru că înseamnă să te pui în mișcare în alt ritm, poate mai alert. Să repui în funcțiune instalații și resorturi interioare cărora le-ai dat logout și, poate, chiar să te confrunți cu nealinieri obositoare de relații și planuri.
Drama rezultă, spunea profesorul meu de limba română din liceu, din incongruența sentimentelor celor doi parteneri. În rolul principal tu, în rolul celălalt, personajul colectiv numit ceilalți, entropia și inerția la puterea enșpe. Completez eu.
Deci luni dimineața egal sincopă. Diferență de ritm. Nealiniere. Bordura în care te împiedici. Piciorul de masă în care îți lovești degetul mic. Plânsul când te lăsau părinții la grădiniță. Dacă ai copii, știi ce zic.
Am învățat pe saltea, în arta marțială pe care o practic de peste 20 de ani, că soluția vine din preluarea forței atacatorului și alinierea cu ea. Poți intra în „atac” dacă ai un ultra-simț al momentului, înainte ca el să se descarce distrugător. Sau poți ieși din calea lui și conduce atacul pe o traiectorie mai lungă, dar precisă, spre rezolvare. Imobilizarea sau proiectarea partenerului. Transformi aceeași forță cu care ai fost atacat în altceva, de preferat constructiv.
Cum procesezi atacul zilei de luni? Sau, poate, revoluționar și inovator, ce-ar trebui să se întâmple ca să-ți placă ziua de luni? Ce lucruri, forțe și evenimente ar trebui să se declanșeze și sincronizeze pentru ca luni dimineața să fii ca un puști cu biletul câștigător în fața fabricii de ciocolată? Intri scurt și rapid sub atac cu planificări și rutine? Sau intri în flow și te lași condus de alte busole ale Sinelui?
Dacă o dimineață de luni ca o bezea cu lămâie e o minune dezirabilă pentru tine, caută în site-ul www.alistmagazine.ro articolul meu despre cum să produci miracole. Ai acolo mai multe idei testate de moi despre cum să rupi pisica metaforică. Citește-l duminică, pe la trei-patru. Sau luni, la prima oră.
Articol publicat în revista A List Magazine (36).
Începi s-o simți duminică, pe la trei-patru, când deja e mai mult spre seară decât zi. Nu știi precis când, dar cineva a comutat maneta de la starea suspendată de weekend la stai că se termină și ce bine era să fie ieri dar nu mai e și ce să fac deci? În stomac, simți un gol vag, indecis. În corp, o blegeală metempsihotică. În creier, o ceață calmă, reținută. Și până nu se ridică, poate marți, nu mai știi prea bine cum te cheamă. Recunoști scenariul?
Text de Roxana Grămadă.
Bun venit în anticamera zilei de luni, unde se servesc cocktailuri de tristețe și confuzie à la mode și canapé-uri de liste cu priorități fantasmagorice. Asezonate, de ce nu, cu reducții din feed-uri nerealiste de Instagram și cărți de succes în afaceri. Unde e bucuria că începe o nouă săptămână? Dacă e, felicitări, așteptăm bestsellerul! Și dacă nu e, care e, totuși, protocolul pentru duminică seara?
Dau Google prin amintiri, dar nu găsesc un trend cu dimineți de luni debordând de entuziasm. De la distanță, câștigătoare sunt lunile din anii în care am participat și apoi am antrenat într-un program de leadership al unei companii educaționale. După atâtea weekenduri de sondări și explorări în ce înseamnă integritatea și autenticitatea, dimineața de luni era o briză.
Și zilele de luni din vacanță nu se pun, trebuie să fim de acord. Zilele de vacanță sunt sub jurisdicția altui zeu, al escapismului sezonier. Au alt ciclu de producție, cu transe de plajă, pârtie, tavernă, excursie, shopping, clătit și repetat cu rezultate neconcludente pentru problema dată. Nu despre ele vorbim acum, da?
Conversația nu ți se aplică dacă ești Tom Cruise. Am aflat pe Facebook din sursă megasigură, bineînțeles, că Tom Cruise se trezește în fiecare zi la 4:15, inclusiv în weekend, și o ia de la capăt ca și cum n-a demonstrat nimic (asta era unul dintre refrenele copilăriei mele comuniste: „N-am demonstrat nimic”. Ia să fiu atentă. Să fiu.) Deci dacă ești Tom Cruise, pagina asta nu are nimic pentru tine, în afară de aplauzele mele sincere ție și echipei tale de strategi, antrenori de fitness, nutriționiști, terapeuți, esteticieni etc., etc., etc..
Dacă nu ești Tom Cruise și ziua de luni nu și-a pierdut semnificația începutului, uite pe scurt ce-am citit de curând într-un document doar pentru membri al unei comunități dedicate gândirii strategice (am un talent fantastic să le găsesc și să fiu singura româncă prin ele). Că problema principală este chiar definirea problemei. Cum te asiguri că rezolvi problema justă și nu te auto-alimentezi pe direcții cunoscute și deci, comode, rezolvând altceva decât fondul?
Hmm… Deci în ce constă problema cu ziua de luni? Problema cu ziua de luni, de fapt, vine din întâlnirea fără ieșire cu o activitate în care, cel mai adesea, nu vrei să dai check-in. Adică nu vrei să faci ce ai de făcut luni. Pentru că înseamnă să te pui în mișcare în alt ritm, poate mai alert. Să repui în funcțiune instalații și resorturi interioare cărora le-ai dat logout și, poate, chiar să te confrunți cu nealinieri obositoare de relații și planuri.
Drama rezultă, spunea profesorul meu de limba română din liceu, din incongruența sentimentelor celor doi parteneri. În rolul principal tu, în rolul celălalt, personajul colectiv numit ceilalți, entropia și inerția la puterea enșpe. Completez eu.
Deci luni dimineața egal sincopă. Diferență de ritm. Nealiniere. Bordura în care te împiedici. Piciorul de masă în care îți lovești degetul mic. Plânsul când te lăsau părinții la grădiniță. Dacă ai copii, știi ce zic.
Am învățat pe saltea, în arta marțială pe care o practic de peste 20 de ani, că soluția vine din preluarea forței atacatorului și alinierea cu ea. Poți intra în „atac” dacă ai un ultra-simț al momentului, înainte ca el să se descarce distrugător. Sau poți ieși din calea lui și conduce atacul pe o traiectorie mai lungă, dar precisă, spre rezolvare. Imobilizarea sau proiectarea partenerului. Transformi aceeași forță cu care ai fost atacat în altceva, de preferat constructiv.
Cum procesezi atacul zilei de luni? Sau, poate, revoluționar și inovator, ce-ar trebui să se întâmple ca să-ți placă ziua de luni? Ce lucruri, forțe și evenimente ar trebui să se declanșeze și sincronizeze pentru ca luni dimineața să fii ca un puști cu biletul câștigător în fața fabricii de ciocolată? Intri scurt și rapid sub atac cu planificări și rutine? Sau intri în flow și te lași condus de alte busole ale Sinelui?
Dacă o dimineață de luni ca o bezea cu lămâie e o minune dezirabilă pentru tine, caută în site-ul www.alistmagazine.ro articolul meu despre cum să produci miracole. Ai acolo mai multe idei testate de moi despre cum să rupi pisica metaforică. Citește-l duminică, pe la trei-patru. Sau luni, la prima oră.
Articol publicat în revista A List Magazine (36).
