Ploom și arta new media: un traseu vizual prin Romanian Creative Week 2026
Îmi place mult să explorez orașele, așa, la pas. Dar și mai mult ador să (re)descopăr locuri pe care le-am vizitat demult, cu care am amintiri speciale, și să le văd cu alți ochi. Anul acesta, la Romanian Creative Week 2026 am avut senzația că redescopăr Iașul într-un mod complet nou. Prin instalațiile și experiențele din secțiunea New Media, presented by Ploom, locul s-a transformat într-un traseu cultural interactiv, unde arta, tehnologia și storytellingul vizual au creat experiențe immersive la fiecare pas.
Instalația JOY din Piața Unirii (de fapt, întregul festival a stat sub acest motto, al bucuriei, jocului, ludicului). Pentru că m-am distrat copios între panourile de un roz efervescent, în oglinzile care te dublau, te micșorau, te transformau. Joy Pavilion imaginat de Eliza Yokina, parte a secțiunii Arts, a fost conceput ca un corp structural deschis, fără plafon, pe care publicul este invitat să îl parcurgă liber și să trăiască o experiență personală, instalația devenind astfel un spațiu al emoției și al re-conectării cu prezentul.
De aici, drumul m-a dus către Galeriile UAP, transformate anul acesta în spații de dialog dintre artiști și vizitatori. Și ziua mea a părut, brusc, că are mai multe dimensiuni. Imaginați-vă atât: instalații cu sunet și culoare la Galeria Drossu, în expoziția Organic Fields, unde podeaua și firele de metal cântau, unde instalația cu plante îmi spunea o poveste atunci când le atingeam frunzele; expoziția explora aceste spații vibrante în care obiectele sau elementele organice își revelează câmpurile invizibile, capabile să comunice dincolo de limitele percepției umane.
Apoi, am intrat într-o lume fantastică creată din.. hârtie, unde aș fi stat cu orele. Archive sans Manila, în Galeria Theodor Pallady (Emilian Pospaii & Nicoleta Radu) configurează un ansamblu de structuri recognoscibile care evocă arhiva prin însăși logica ei internă: ordonare, delimitare, repetiție, fără intenția de a reconstitui o cameră de arhivare în sens mimetic.
De aici a mai fost doar un pas până la The Mirror Stage. Da, da, m-am distrat din nou în jocul oglinzilor și al instalațiilor superbe. Expoziția, curatoriată de Marian Pălie (setup arhitect Robert Marin). Și am reflectat dacă, așa cum spun artiștii, oglinzile – plane, concave sau convexe, în toate formele și dimensiunile lor – expun și supraexpun imaginea realității, dar mai ales imaginea propriei persoane, accentuând tensiunea permanentă dintre privire și reflexie, dintre ceea ce este oferit ca imagine și ceea ce este interiorizat ca identitate.
Și, pentru că tot vorbeam de roz (spuneți-mi, ce altă culoare ar descrie mai rapid și mai bine bucuria și exuberanța?!), una dintre intervențiile artistice care au transformat spațiul public a fost Fantastic Posse, proiectul artistului Sebastian Comănescu, construit ca o instalație urbană de mari dimensiuni, formată din sculpturi gonflabile amplasate în oraș. Cu forme intenționat ambigue și ludice, instalația invită publicul la dialog, interpretare și participare, transformând uimirea într-o experiență colectivă.
N-am putut să nu remarc Fragile Thoughts (realizată de Georgea Dura și Andrei Cozlac) suprapusă peste peisajul central al orașului Iași – o instalație care explorează fragilitatea și efemeritatea clipei prezente. Mâna, masivă și statică, contrastează cu materialul aerian, efemer – o metaforă pentru tensiunea dintre dorința noastră de a controla timpul și natura inevitabil schimbătoare a realității.
Am adorat total Shadowear, proiectul semnat de artistul Dinu Bodiciu și curatoriat de Ovidiu Buta, din foaierul Palatului Culturii de la Iași, care a investigat, într-un mod poetic și fragil, relația dintre corp, umbră și haină printr-o metodă experimentală de design vestimentar. Pornind de la umbra corpului uman, percepută ca o proiecție abstractă și lipsită de identitate, proiectul a transformat această imagine bidimensională în volum și obiect vestimentar. În universul Shadowear, haina nu mai urmează corpul, ci umbra lui, iar reperele clasice ale croiului, genul, vârsta sau proporțiile, dispar aproape complet. Complementară și integrată în peisajul acesta poetic, instalația Ploom, cu stâlpii luminați, puneau un accent important în poveste.
Excelentă curatorierea din expoziția centrală Metafora, unde mi-am descoperit câțiva dintre favoriți (Albert Kaan, Adelina Ivan). Găzduită în Sala Voievozilor și curatoriată de Marian Pălie, cu un design expozițional semnat de arhitectul Robert Marin, expoziția a reunit aproape 20 de artiști și a construit traseu fluid al percepției, bazat pe transparențe, suprapuneri și schimbări continue de perspectivă.
Tot la Palatul Culturii,foarte interesantă expoziția An Atlas of Belonging, curatoriată de Maria Bilașevschi și Valentina Druțu, cu 20 de artiști într-un demers dedicat ideii de apartenență și interioritate. Proiectul explorează „acasă” ca spațiu afectiv și simbolic, într-o perioadă marcată de mobilitate, fragmentare și identități fluide.
L-am găsit și pe prietenul nostru, fotograful Alex Gâlmeanu, cu proiectul … and Portraits, implementat împreună cu arhitectul Mihai Birtu. Ei bine, da, m-am jucat un pic și acolo (thank you, Alex!) pentru că portretele superbe surprinse de Alex Gâlmeanu puteau fi văzute… doar pe gaura cheii.
Expoziția Beyond Words, Unspoken Stories, curatoriată de Ștefania Dobrescu și Roxana Tolici a adus împreună 15 artiști, printre care Mircea Cantor, Horia Damian și Hortensia Mi Kafchin, într-un parcurs în care imaginile își dezvăluie sensurile gradual, prin relația directă dintre lucrare și privitor.
La rândul său, Echoes of a Precious Mind, curatoriată de Vladlen Babcinețchi și realizată cu participarea unor artiști precum Felix Aftene și Bianca Mann, construiește un univers vizual inspirat de simbolul oglinzii și de tensiunea dintre real și imaginar.
Am lăsat la urmă superbul spectacol de lumini și instalațiile interactive din New Media District de pe Copou (sub tema „Ludic Manifest”). Și asta pentru că de mult nu am mai văzut atât de mulți oameni curioși și prezenți în fața unor instalații de artă digitală. Conceptul curatorial pornește de la tema generală a Romanian Creative Week 2026, JOY, și explorează felul în care jocul poate deveni o formă de rezistență emoțională, reflecție și reconectare umană într-o societate dominată de supra-stimulare și incertitudine. Elemente vizuale colorate, acadele supradimensionate, statui reconfigurate prin lumină și mapping digital (de către artistul Noiseloop, câștigător al LightUp Festival 2026). Mie mi-a plăcut instalația „Dreams Come True”, o pernă supradimensionată care invită publicul la imersiune imaginară, a artistului Teodor Buruiană.
„Câtă nevoie avem astăzi de bucurie?” ne întreabă organizatorii New Media District. O mulțime, răspund eu!
După atâtea expoziții, instalații și conversații care m-au purtat prin universul Romanian Creative Week, am făcut o ultimă oprire la Casa RCW, un alt spațiu susținut by Ploom, devenit punctul de întâlnire al comunității creative din Iași.
* Ploom a fost prezentatorul oficial al secțiunii New Media din cadrul Romanian Creative Week 2026 – care explorează intersecția dintre artă și tehnologie, prin instalații interactive, video mapping, experiențe digitale și noi forme de storytelling vizual.
* Romanian Creative Week, desemnat în 2023, de EUIPO, drept cel mai mare eveniment al industriilor creative din Uniunea Europeană, este organizat de Federația Patronatelor din Industriile Creative, singura federație patronală reprezentativă la nivel național ce activează în sectorul industriilor creative. S-a înființat în Iași, în august 2011. A organizat până acum, direct sau prin patronatele membre, peste 100 de proiecte de promovare națională și internațională a industriilor creative.
PRODUSUL NU ESTE LIPSIT DE RISCURI ȘI CAUZEAZĂ DEPENDENȚĂ. 18+ DESTINAT ADULȚILOR CONSUMATORI EXISTENȚI DE PRODUSE CU NICOTINĂ.
Articol susținut de JTI România
Îmi place mult să explorez orașele, așa, la pas. Dar și mai mult ador să (re)descopăr locuri pe care le-am vizitat demult, cu care am amintiri speciale, și să le văd cu alți ochi. Anul acesta, la Romanian Creative Week 2026 am avut senzația că redescopăr Iașul într-un mod complet nou. Prin instalațiile și experiențele din secțiunea New Media, presented by Ploom, locul s-a transformat într-un traseu cultural interactiv, unde arta, tehnologia și storytellingul vizual au creat experiențe immersive la fiecare pas.
Instalația JOY din Piața Unirii (de fapt, întregul festival a stat sub acest motto, al bucuriei, jocului, ludicului). Pentru că m-am distrat copios între panourile de un roz efervescent, în oglinzile care te dublau, te micșorau, te transformau. Joy Pavilion imaginat de Eliza Yokina, parte a secțiunii Arts, a fost conceput ca un corp structural deschis, fără plafon, pe care publicul este invitat să îl parcurgă liber și să trăiască o experiență personală, instalația devenind astfel un spațiu al emoției și al re-conectării cu prezentul.
De aici, drumul m-a dus către Galeriile UAP, transformate anul acesta în spații de dialog dintre artiști și vizitatori. Și ziua mea a părut, brusc, că are mai multe dimensiuni. Imaginați-vă atât: instalații cu sunet și culoare la Galeria Drossu, în expoziția Organic Fields, unde podeaua și firele de metal cântau, unde instalația cu plante îmi spunea o poveste atunci când le atingeam frunzele; expoziția explora aceste spații vibrante în care obiectele sau elementele organice își revelează câmpurile invizibile, capabile să comunice dincolo de limitele percepției umane.
Apoi, am intrat într-o lume fantastică creată din.. hârtie, unde aș fi stat cu orele. Archive sans Manila, în Galeria Theodor Pallady (Emilian Pospaii & Nicoleta Radu) configurează un ansamblu de structuri recognoscibile care evocă arhiva prin însăși logica ei internă: ordonare, delimitare, repetiție, fără intenția de a reconstitui o cameră de arhivare în sens mimetic.
De aici a mai fost doar un pas până la The Mirror Stage. Da, da, m-am distrat din nou în jocul oglinzilor și al instalațiilor superbe. Expoziția, curatoriată de Marian Pălie (setup arhitect Robert Marin). Și am reflectat dacă, așa cum spun artiștii, oglinzile – plane, concave sau convexe, în toate formele și dimensiunile lor – expun și supraexpun imaginea realității, dar mai ales imaginea propriei persoane, accentuând tensiunea permanentă dintre privire și reflexie, dintre ceea ce este oferit ca imagine și ceea ce este interiorizat ca identitate.
Și, pentru că tot vorbeam de roz (spuneți-mi, ce altă culoare ar descrie mai rapid și mai bine bucuria și exuberanța?!), una dintre intervențiile artistice care au transformat spațiul public a fost Fantastic Posse, proiectul artistului Sebastian Comănescu, construit ca o instalație urbană de mari dimensiuni, formată din sculpturi gonflabile amplasate în oraș. Cu forme intenționat ambigue și ludice, instalația invită publicul la dialog, interpretare și participare, transformând uimirea într-o experiență colectivă.
N-am putut să nu remarc Fragile Thoughts (realizată de Georgea Dura și Andrei Cozlac) suprapusă peste peisajul central al orașului Iași – o instalație care explorează fragilitatea și efemeritatea clipei prezente. Mâna, masivă și statică, contrastează cu materialul aerian, efemer – o metaforă pentru tensiunea dintre dorința noastră de a controla timpul și natura inevitabil schimbătoare a realității.
Am adorat total Shadowear, proiectul semnat de artistul Dinu Bodiciu și curatoriat de Ovidiu Buta, din foaierul Palatului Culturii de la Iași, care a investigat, într-un mod poetic și fragil, relația dintre corp, umbră și haină printr-o metodă experimentală de design vestimentar. Pornind de la umbra corpului uman, percepută ca o proiecție abstractă și lipsită de identitate, proiectul a transformat această imagine bidimensională în volum și obiect vestimentar. În universul Shadowear, haina nu mai urmează corpul, ci umbra lui, iar reperele clasice ale croiului, genul, vârsta sau proporțiile, dispar aproape complet. Complementară și integrată în peisajul acesta poetic, instalația Ploom, cu stâlpii luminați, puneau un accent important în poveste.
Excelentă curatorierea din expoziția centrală Metafora, unde mi-am descoperit câțiva dintre favoriți (Albert Kaan, Adelina Ivan). Găzduită în Sala Voievozilor și curatoriată de Marian Pălie, cu un design expozițional semnat de arhitectul Robert Marin, expoziția a reunit aproape 20 de artiști și a construit traseu fluid al percepției, bazat pe transparențe, suprapuneri și schimbări continue de perspectivă.
Tot la Palatul Culturii,foarte interesantă expoziția An Atlas of Belonging, curatoriată de Maria Bilașevschi și Valentina Druțu, cu 20 de artiști într-un demers dedicat ideii de apartenență și interioritate. Proiectul explorează „acasă” ca spațiu afectiv și simbolic, într-o perioadă marcată de mobilitate, fragmentare și identități fluide.
L-am găsit și pe prietenul nostru, fotograful Alex Gâlmeanu, cu proiectul … and Portraits, implementat împreună cu arhitectul Mihai Birtu. Ei bine, da, m-am jucat un pic și acolo (thank you, Alex!) pentru că portretele superbe surprinse de Alex Gâlmeanu puteau fi văzute… doar pe gaura cheii.
Expoziția Beyond Words, Unspoken Stories, curatoriată de Ștefania Dobrescu și Roxana Tolici a adus împreună 15 artiști, printre care Mircea Cantor, Horia Damian și Hortensia Mi Kafchin, într-un parcurs în care imaginile își dezvăluie sensurile gradual, prin relația directă dintre lucrare și privitor.
La rândul său, Echoes of a Precious Mind, curatoriată de Vladlen Babcinețchi și realizată cu participarea unor artiști precum Felix Aftene și Bianca Mann, construiește un univers vizual inspirat de simbolul oglinzii și de tensiunea dintre real și imaginar.
Am lăsat la urmă superbul spectacol de lumini și instalațiile interactive din New Media District de pe Copou (sub tema „Ludic Manifest”). Și asta pentru că de mult nu am mai văzut atât de mulți oameni curioși și prezenți în fața unor instalații de artă digitală. Conceptul curatorial pornește de la tema generală a Romanian Creative Week 2026, JOY, și explorează felul în care jocul poate deveni o formă de rezistență emoțională, reflecție și reconectare umană într-o societate dominată de supra-stimulare și incertitudine. Elemente vizuale colorate, acadele supradimensionate, statui reconfigurate prin lumină și mapping digital (de către artistul Noiseloop, câștigător al LightUp Festival 2026). Mie mi-a plăcut instalația „Dreams Come True”, o pernă supradimensionată care invită publicul la imersiune imaginară, a artistului Teodor Buruiană.
„Câtă nevoie avem astăzi de bucurie?” ne întreabă organizatorii New Media District. O mulțime, răspund eu!
După atâtea expoziții, instalații și conversații care m-au purtat prin universul Romanian Creative Week, am făcut o ultimă oprire la Casa RCW, un alt spațiu susținut by Ploom, devenit punctul de întâlnire al comunității creative din Iași.
* Ploom a fost prezentatorul oficial al secțiunii New Media din cadrul Romanian Creative Week 2026 – care explorează intersecția dintre artă și tehnologie, prin instalații interactive, video mapping, experiențe digitale și noi forme de storytelling vizual.
* Romanian Creative Week, desemnat în 2023, de EUIPO, drept cel mai mare eveniment al industriilor creative din Uniunea Europeană, este organizat de Federația Patronatelor din Industriile Creative, singura federație patronală reprezentativă la nivel național ce activează în sectorul industriilor creative. S-a înființat în Iași, în august 2011. A organizat până acum, direct sau prin patronatele membre, peste 100 de proiecte de promovare națională și internațională a industriilor creative.
PRODUSUL NU ESTE LIPSIT DE RISCURI ȘI CAUZEAZĂ DEPENDENȚĂ. 18+ DESTINAT ADULȚILOR CONSUMATORI EXISTENȚI DE PRODUSE CU NICOTINĂ.
Articol susținut de JTI România
