Jesús del Cerro: Scopul meu este să continui să echilibrez ambele lumi – să fac filme și să scriu cărți
Jesús del Cerro Martínez s-a născut în 1969, la Madrid, Spania. Este regizor, producător și scenarist, cu o carieră de succes atât în Spania, cât și în România. A debutat în televiziunea spaniolă și a lucrat la seriale foarte cunoscute precum „Médico de familia”, „Policías”, „Compañeros” și „Un paso adelante”, iar în anul 2006, a ajuns în țara noastră pentru adaptarea românească a serialului „Un paso adelante” („Cu un pas înainte”). De atunci, regizorul a continuat să facă naveta între Madrid și București. Printre proiectele sale românești se numără: Nașa (2011), Ho Ho Ho (2009), Ho Ho Ho 2: O loterie de familie (2012), S-a furat mireasa (2012), Mamaia (2013), Hawaii (2017) , Vlad (2019), Miami Bici (2020), Ramon (2023), Miami Bici 2 (2023), Crăciun cu Ramon (2025) etc.
Acum, regizorul își arată talentul și într-ale scrisului. „Acolo unde niciodată nu se întâmplă nimic” este romanul său de debut, despre care vine cu detalii chiar autorul Jesús del Cerro.
„Acolo unde niciodată nu se întâmplă nimic” este romanul dumneavoastră de debut. De unde a pornit ideea acestei povești și ce v-a determinat să faceți trecerea de la scenaristică și regie la literatură – în acest caz, la literatura polițistă?
Întotdeauna mi-au plăcut romanele polițiste și cele despre anchete – autori precum Henning Mankell, Andrea Camilleri și Agatha Christie – și am știut dintotdeauna că vreau să scriu și eu unul. Când a venit pandemia și m-am trezit blocat acasă, am decis că era momentul să încep și, în cele din urmă, am scris întregul roman în acea perioadă.
Valtierra de Riopisuerga, localitatea în care trăiește protagonistul, este de fapt orașul natal al mamei mele. Are doar cinci locuitori. Când oamenii se gândesc la Spania, de obicei își imaginează Madridul, Barcelona sau Ibiza. Însă există regiuni vaste ale țării care sunt aproape complet depopulate, un fenomen cunoscut sub numele de „La España vacía” (Spania goală).
Mi-am dorit dintotdeauna să plasez o poveste în această zonă. Este un loc profund marcat de istorie, plin de biserici și opere de artă vechi, străbătut atât de Camino de Santiago, cât și de râul Pisuerga. Are un trecut bogat, dar astăzi este aproape pustiu, ceea ce îl transformă în atmosfera perfectă pentru un mister.
Ați locuit în multe locuri diferite – de la Madrid, Texas și Miami până în Kenya, Buenos Aires, Los Angeles și București. Cât de mult se regăsesc aceste experiențe și aceste lumi diferite în personajele și atmosfera romanului? Există un anumit loc care v-a influențat în mod special ca scriitor?
Inspirația este peste tot. Tot ceea ce am făcut, am auzit și am văzut, toți oamenii pe care i-am întâlnit și fiecare loc pe care l-am vizitat de-a lungul vieții m-au influențat, contribuind la ceea ce sunt astăzi și modelând atât filmele mele, cât și această carte.
Deși multe elemente din roman au o legătură profund personală cu mine, nu cred că există un singur loc care să mă fi influențat mai mult decât celelalte. Mai degrabă, am luat câte puțin din tot și din toți cei apropiați mie. De exemplu, numele personajului principal este Ángel Varona: «Varona» era numele de familie al bunicului meu, iar «Ángel» este un omagiu adus prietenului meu apropiat, Anghel Damian.
Sunteți regizor, scenarist, producător și acum romancier. Cum se schimbă o poveste atunci când este creată pentru o carte, în loc să fie concepută pentru ecran? Ați avut tendința să „vedeți” scenele și personajele ca și cum ar fi făcut parte dintr-un film în timp ce scriați?
Mulți dintre cei care au citit „Acolo unde niciodată nu se întâmplă nimic” mi-au spus că, pe măsură ce întorceau paginile, își puteau imagina instantaneu decorurile și personajele, aproape ca și cum ar fi urmărit un film. În esență, sunt regizor de film. Întreaga mea viață a fost despre a spune povești prin intermediul imaginilor. Așa că, atunci când scriu, gândesc în mod natural în termeni de imagini, cadre și mișcări de cameră. Apoi traduc aceste imagini în cuvinte, ceea ce probabil explică de ce stilul narativ al acestui roman este atât de cinematografic și vizual.
Titlul „Acolo unde niciodată nu se întâmplă nimic” sugerează un loc aparent liniștit, în care tocmai această liniște poate ascunde lucruri neașteptate. Ce înseamnă, de fapt, acest „nimic” și ce ați vrut să transmiteți prin titlu?
Titlul se joacă cu aparențele. Presupunem adesea că viața în orașele mici este perfect liniștită, în timp ce viața în marile orașe este haotică. Dar oriunde există oameni, veți găsi intrigi, conflicte, pasiune, ambiție și secrete. Mi s-a părut că introducerea tuturor acestor dinamici umane complexe într-un loc în care, la suprafață, «nu se întâmplă niciodată nimic» face povestea cu atât mai captivantă. Îl obligă pe protagonist să sape sub suprafața liniștită, descoperind secret după secret pentru a rezolva cazul.
Ați avut o carieră impresionantă în televiziune și film, de la Médico de Familia și Un paso adelante până la producții precum Miami Bici și Vlad. Există ceva ce cinematografia și televiziunea v-au oferit și ați dorit să păstrați în stilul dumneavoastră literar?
Am realizat toate aceste proiecte, ele fac parte din ceea ce sunt, iar eu mă simt extrem de mândru și recunoscător pentru publicul pe care l-au avut în întreaga lume.
Într-un fel, sper ca acest parcurs să se regăsească în mod firesc în stilul meu literar. Înseamnă că poveștile mele, acum transpuse în forma unui roman, pot ajunge la un public larg.
Experiența mea de scenarist m-a ajutat să construiesc personaje distincte, să scriu dialoguri puternice și diverse și să adaptez ritmul – fie că este vorba despre comedie, acțiune sau mister – pentru a crea o carte complexă și captivantă.
România ocupă un loc important atât în parcursul dumneavoastră personal, cât și în cel profesional, iar cartea dumneavoastră anterioară a fost dedicată aventurilor unui regizor spaniol în România și în întreaga lume. Cum s-a schimbat relația dumneavoastră cu România după aproape două decenii de experiențe aici și ce credeți că veți purta mereu cu dumneavoastră din această țară?
În primul rând, sunt profund recunoscător României pentru tot ceea ce mi-a oferit, atât pe plan personal, cât și profesional. Am fost suficient de norocos să dezvolt aici, de-a lungul anilor, proiecte frumoase și pline de însemnătate, așa că relația mea cu această țară este una minunată. Asta nu înseamnă că iubesc absolut totul aici – la urma urmei, nici despre Spania nu pot spune că iubesc totul! Dar pot spune cu adevărat că întotdeauna mă simt acasă în România. Iar acest lucru se datorează în întregime românilor, care m-au primit cu brațele deschise și au avut grijă de mine. Pentru mine, această căldură este ceea ce face ca România să se simtă ca acasă.
După atât de multe filme, seriale TV și acum primul dumneavoastră roman, care este următoarea poveste pe care simțiți nevoia să o spuneți? Vă atrage ideea de a continua parcursul literar sau ați prefera să reveniți la un proiect cinematografic?
Îmi place să explorez noi direcții creative, iar în acest moment mă aflu într-o poziție foarte privilegiată. În prezent pregătesc două filme complet diferite de tot ceea ce am făcut până acum: un film de acțiune în Spania și un musical în România, bazat pe cartea „Invisibilii” a Ioanei Pârvulescu.
Să dai viață unui film de acțiune sau unui musical este o provocare extraordinară, așa că sunt foarte încântat că am această oportunitate. În același timp, am un al doilea roman care este aproape finalizat.
Scopul meu este să continui să echilibrez ambele lumi – să fac filme și să scriu cărți. De fapt, toată lumea mă întreabă dacă „Acolo unde niciodată nu se întâmplă nimic” va fi adaptat pentru ecran. Poate că acest lucru se va întâmpla în curând, ceea ce ar reprezenta îmbinarea perfectă a celor două mari pasiuni ale mele.
Sursa foto: Arhiva personala
Jesús del Cerro Martínez s-a născut în 1969, la Madrid, Spania. Este regizor, producător și scenarist, cu o carieră de succes atât în Spania, cât și în România. A debutat în televiziunea spaniolă și a lucrat la seriale foarte cunoscute precum „Médico de familia”, „Policías”, „Compañeros” și „Un paso adelante”, iar în anul 2006, a ajuns în țara noastră pentru adaptarea românească a serialului „Un paso adelante” („Cu un pas înainte”). De atunci, regizorul a continuat să facă naveta între Madrid și București. Printre proiectele sale românești se numără: Nașa (2011), Ho Ho Ho (2009), Ho Ho Ho 2: O loterie de familie (2012), S-a furat mireasa (2012), Mamaia (2013), Hawaii (2017) , Vlad (2019), Miami Bici (2020), Ramon (2023), Miami Bici 2 (2023), Crăciun cu Ramon (2025) etc.
Acum, regizorul își arată talentul și într-ale scrisului. „Acolo unde niciodată nu se întâmplă nimic” este romanul său de debut, despre care vine cu detalii chiar autorul Jesús del Cerro.
„Acolo unde niciodată nu se întâmplă nimic” este romanul dumneavoastră de debut. De unde a pornit ideea acestei povești și ce v-a determinat să faceți trecerea de la scenaristică și regie la literatură – în acest caz, la literatura polițistă?
Întotdeauna mi-au plăcut romanele polițiste și cele despre anchete – autori precum Henning Mankell, Andrea Camilleri și Agatha Christie – și am știut dintotdeauna că vreau să scriu și eu unul. Când a venit pandemia și m-am trezit blocat acasă, am decis că era momentul să încep și, în cele din urmă, am scris întregul roman în acea perioadă.
Valtierra de Riopisuerga, localitatea în care trăiește protagonistul, este de fapt orașul natal al mamei mele. Are doar cinci locuitori. Când oamenii se gândesc la Spania, de obicei își imaginează Madridul, Barcelona sau Ibiza. Însă există regiuni vaste ale țării care sunt aproape complet depopulate, un fenomen cunoscut sub numele de „La España vacía” (Spania goală).
Mi-am dorit dintotdeauna să plasez o poveste în această zonă. Este un loc profund marcat de istorie, plin de biserici și opere de artă vechi, străbătut atât de Camino de Santiago, cât și de râul Pisuerga. Are un trecut bogat, dar astăzi este aproape pustiu, ceea ce îl transformă în atmosfera perfectă pentru un mister.
Ați locuit în multe locuri diferite – de la Madrid, Texas și Miami până în Kenya, Buenos Aires, Los Angeles și București. Cât de mult se regăsesc aceste experiențe și aceste lumi diferite în personajele și atmosfera romanului? Există un anumit loc care v-a influențat în mod special ca scriitor?
Inspirația este peste tot. Tot ceea ce am făcut, am auzit și am văzut, toți oamenii pe care i-am întâlnit și fiecare loc pe care l-am vizitat de-a lungul vieții m-au influențat, contribuind la ceea ce sunt astăzi și modelând atât filmele mele, cât și această carte.
Deși multe elemente din roman au o legătură profund personală cu mine, nu cred că există un singur loc care să mă fi influențat mai mult decât celelalte. Mai degrabă, am luat câte puțin din tot și din toți cei apropiați mie. De exemplu, numele personajului principal este Ángel Varona: «Varona» era numele de familie al bunicului meu, iar «Ángel» este un omagiu adus prietenului meu apropiat, Anghel Damian.
Sunteți regizor, scenarist, producător și acum romancier. Cum se schimbă o poveste atunci când este creată pentru o carte, în loc să fie concepută pentru ecran? Ați avut tendința să „vedeți” scenele și personajele ca și cum ar fi făcut parte dintr-un film în timp ce scriați?
Mulți dintre cei care au citit „Acolo unde niciodată nu se întâmplă nimic” mi-au spus că, pe măsură ce întorceau paginile, își puteau imagina instantaneu decorurile și personajele, aproape ca și cum ar fi urmărit un film. În esență, sunt regizor de film. Întreaga mea viață a fost despre a spune povești prin intermediul imaginilor. Așa că, atunci când scriu, gândesc în mod natural în termeni de imagini, cadre și mișcări de cameră. Apoi traduc aceste imagini în cuvinte, ceea ce probabil explică de ce stilul narativ al acestui roman este atât de cinematografic și vizual.
Titlul „Acolo unde niciodată nu se întâmplă nimic” sugerează un loc aparent liniștit, în care tocmai această liniște poate ascunde lucruri neașteptate. Ce înseamnă, de fapt, acest „nimic” și ce ați vrut să transmiteți prin titlu?
Titlul se joacă cu aparențele. Presupunem adesea că viața în orașele mici este perfect liniștită, în timp ce viața în marile orașe este haotică. Dar oriunde există oameni, veți găsi intrigi, conflicte, pasiune, ambiție și secrete. Mi s-a părut că introducerea tuturor acestor dinamici umane complexe într-un loc în care, la suprafață, «nu se întâmplă niciodată nimic» face povestea cu atât mai captivantă. Îl obligă pe protagonist să sape sub suprafața liniștită, descoperind secret după secret pentru a rezolva cazul.
Ați avut o carieră impresionantă în televiziune și film, de la Médico de Familia și Un paso adelante până la producții precum Miami Bici și Vlad. Există ceva ce cinematografia și televiziunea v-au oferit și ați dorit să păstrați în stilul dumneavoastră literar?
Am realizat toate aceste proiecte, ele fac parte din ceea ce sunt, iar eu mă simt extrem de mândru și recunoscător pentru publicul pe care l-au avut în întreaga lume.
Într-un fel, sper ca acest parcurs să se regăsească în mod firesc în stilul meu literar. Înseamnă că poveștile mele, acum transpuse în forma unui roman, pot ajunge la un public larg.
Experiența mea de scenarist m-a ajutat să construiesc personaje distincte, să scriu dialoguri puternice și diverse și să adaptez ritmul – fie că este vorba despre comedie, acțiune sau mister – pentru a crea o carte complexă și captivantă.
România ocupă un loc important atât în parcursul dumneavoastră personal, cât și în cel profesional, iar cartea dumneavoastră anterioară a fost dedicată aventurilor unui regizor spaniol în România și în întreaga lume. Cum s-a schimbat relația dumneavoastră cu România după aproape două decenii de experiențe aici și ce credeți că veți purta mereu cu dumneavoastră din această țară?
În primul rând, sunt profund recunoscător României pentru tot ceea ce mi-a oferit, atât pe plan personal, cât și profesional. Am fost suficient de norocos să dezvolt aici, de-a lungul anilor, proiecte frumoase și pline de însemnătate, așa că relația mea cu această țară este una minunată. Asta nu înseamnă că iubesc absolut totul aici – la urma urmei, nici despre Spania nu pot spune că iubesc totul! Dar pot spune cu adevărat că întotdeauna mă simt acasă în România. Iar acest lucru se datorează în întregime românilor, care m-au primit cu brațele deschise și au avut grijă de mine. Pentru mine, această căldură este ceea ce face ca România să se simtă ca acasă.
După atât de multe filme, seriale TV și acum primul dumneavoastră roman, care este următoarea poveste pe care simțiți nevoia să o spuneți? Vă atrage ideea de a continua parcursul literar sau ați prefera să reveniți la un proiect cinematografic?
Îmi place să explorez noi direcții creative, iar în acest moment mă aflu într-o poziție foarte privilegiată. În prezent pregătesc două filme complet diferite de tot ceea ce am făcut până acum: un film de acțiune în Spania și un musical în România, bazat pe cartea „Invisibilii” a Ioanei Pârvulescu.
Să dai viață unui film de acțiune sau unui musical este o provocare extraordinară, așa că sunt foarte încântat că am această oportunitate. În același timp, am un al doilea roman care este aproape finalizat.
Scopul meu este să continui să echilibrez ambele lumi – să fac filme și să scriu cărți. De fapt, toată lumea mă întreabă dacă „Acolo unde niciodată nu se întâmplă nimic” va fi adaptat pentru ecran. Poate că acest lucru se va întâmpla în curând, ceea ce ar reprezenta îmbinarea perfectă a celor două mari pasiuni ale mele.
Sursa foto: Arhiva personala
