”DOC”- O nouă dramă medicală pe AXN România
Noua serie DOC, realizată în 2025, va avea premiera pe AXN România pe 17 martie, de la ora 21.00, cu episoade noi în fiecare marți.
Barbie Kligman, Showrunner/Executive Producer și Hank Steinberg, Executive Producer ai serialului DOC, ne povestesc cum a fost realizata drama medicală inspirată din producția italiană extrem de populară ”Doc – Nelle tue mani”, care, la rândul său, este inspirată din povestea reală a unui doctor, Pierdante Piccioni. În prezent, în SUA se difuzează sezonul 2 și a fost recent aprobat și sezonul 3, care va avea 22 de episoade, extinzând în continuare universul și poveștile personajelor.
Noua serie ”DOC”, din 2025, o are în centrul atenției pe Dr. Amy Larsen, o șefă de secție de medicină internă strălucită și foarte respectată, al cărei succes profesional este egalat doar de distanța ei emoțională. Cunoscută pentru intelectul său ascuțit și standardele sale fără compromisuri, Amy și-a construit o carieră bazată pe control și precizie. Totul se schimbă după un accident de mașină devastator. Când Amy se trezește în spital, și-a pierdut ultimii opt ani din memorie. Nu-și mai amintește pacienții, colegii sau relațiile personale care i-au modelat viața. Femeia care credea că este nu mai există în mintea ei. Lipsită de autoritate și forțată să se confrunte cu un trecut pe care nu și-l poate aminti, Amy trebuie să se întoarcă la spital nu ca lider, ci ca rezidentă, învățând din nou medicina, reconstruind încrederea și redescoperind cine este cu adevărat. Rolul doctorului Amy Larsen este interpretat de Molly Parker, apreciată pentru rolurile sale din „House of Cards” și „Deadwood”.
Ne puteți oferi un scurt rezumat despre ce este serialul Doc?
Barbie: Serialul este despre Dr. Amy Larsen, șefa departamentului de medicină internă de la Westside Hospital din Minneapolis. Ea suferă un accident de mașină și o leziune traumatică a creierului, iar în urma acestuia nu își mai amintește ultimii opt ani din viață. Astfel, trebuie să o ia de la capăt, de la nivelul cel mai de jos, și să facă față consecințelor tuturor lucrurilor pe care nu și le mai amintește că le-a făcut.
Cât de multă inspirație ați luat din versiunea italiană originală Doc – Nelle tue mani și cât de fidel urmează serialul vostru povestea acelui show?
Hank: Ideea mi-a fost prezentată inițial de Sony, care achiziționase drepturile pentru versiunea italiană — un serial foarte bine realizat și extrem de popular în Europa. L-am urmărit pe nerăsuflate. Era extraordinar: puternic, emoționant și impresionant. Apoi am început să mă gândesc cum ar putea fi adaptat pentru publicul american și cum am putea crea propria noastră versiune. Am făcut echipă cu Barbie. Ne cunoaștem de ani de zile și încercam de mult să colaborăm. Barbie are multă experiență în seriale medicale, iar tatăl ei a fost medic, așa că a fost o potrivire excelentă.
Primul lucru despre care am discutat a fost: „Cum putem să îl facem al nostru?” Una dintre întrebările care au apărut a fost: „Ce-ar fi dacă protagonistul ar fi o femeie în loc de un bărbat?” Am făcut această schimbare, am păstrat câteva dinamici din serialul italian — cum ar fi triunghiul amoros — dar am modificat și alte lucruri. Am redus numărul personajelor principale, ne-am concentrat pe relațiile esențiale și am introdus flashback-uri în fiecare episod care urmăresc povestea din trecutul lui Amy, lucru care nu este specific serialului italian.
Am păstrat ceea ce ne-a plăcut la serialul italian — spiritul și nucleul emoțional — și am creat o versiune americană unică și originală, astfel încât oamenii din Italia care au iubit versiunea lor să poată vedea și varianta noastră și să spună: „Îmi place și aceasta. Este diferită. Este grozavă. Ambele sunt grozave.”
Spuneați că este o versiune americană, dar are și un apel universal, cu teme cu care se poate identifica oricine?
Barbie: Absolut. Noi o numim versiunea americană pentru că există deja una italiană, dar de fapt sunt doar două versiuni: una în italiană și una în engleză. Unul dintre obiectivele mele a fost să facem un serial pe care să-l „vindem înapoi” Italiei, să își dorească și ei să-l vadă. Cred că am reușit asta.
Principiile de bază sunt aceleași, dar odată ce începi să schimbi elemente — de exemplu genul personajului principal — triunghiul amoros se schimbă, personajele devin diferite și povestea începe să capete propria viață.Hank: În esență este o poveste universală. De aceea versiunea italiană a ajuns în Franța și în toată Europa, iar cred că versiunea noastră va călători peste tot. Este o poveste despre iubire și pierdere, memorie, identitate, familie și a doua șansă — lucruri cu care oricine se poate identifica.
Ce aduce schimbarea protagonistului din bărbat în femeie?
Barbie: Aduce câteva elemente interesante. Ca regulă generală, pentru femei există un echilibru dificil: să fii puternică, în control și autoritară, dar să nu fii percepută ca dominatoare sau, scuzați expresia, „rea”. A fost o linie fină de urmat, pentru a ne asigura că personajul are toate calitățile puternice fără a cădea în stereotipuri despre femeile aflate în poziții de putere.
Ceea ce a fost spectaculos este că, în momentul în care Molly Parker s-a alăturat proiectului, am văzut cum un actor cu adevărat talentat poate aduce la viață toate nuanțele personajului, chiar și unele pe care nici nu le anticipasem. Chiar și când o vedem pe Amy înainte de accident și modul în care era atunci, tot ținem cu ea — iar asta Molly a reușit să transmită perfect.
Hank: Molly aduce multă complexitate. Nu este doar faptul că poate interpreta toate nuanțele personajului — simți aceste nuanțe vii în fiecare moment. Chiar și în prezent, se simt semințele personalității din trecut.
De exemplu, atunci când un bărbat pierde un copil și își ridică ziduri emoționale, aceasta este adesea considerată o reacție tipic masculină. Nu vedem des acest tip de reacție la personaje feminine, dar femeile sunt la fel de capabile să reacționeze astfel la o tragedie. Ni s-a părut foarte interesant pentru personajul nostru principal.
De asemenea, relația ei cu un bărbat mai tânăr — în loc de situația clasică în care un bărbat are o relație cu o femeie mai tânără — aduce ceva modern și autentic și ridică întrebări despre percepțiile sociale.
Ați avut consultanți medicali implicați în pre-producție și în timpul filmărilor?
Barbie: Aveam un doctor pe speed dial tot timpul! Am lucrat cu un consultant extraordinar, un neurochirurg de la Duke University Hospital, care ne-a ajutat mult în procesul de poveste și scriere, dar și în timpul producției.
De exemplu, dacă aveam nevoie de o radiografie care să apară pe ecranul unui computer, el se asigura că este radiografia corectă. Am avut și o persoană pe platou al cărei rol era să se asigure că lucrurile sunt filmate corect, pentru că autenticitatea este foarte importantă pentru noi. Evident, uneori trebuie să îți permiți libertăți dramatice, dar acolo unde se putea am vrut să fim cât mai realiști.
Ne puteți spune ceva despre stilul vizual al serialului?
Hank: Provocarea a fost să realizăm un serial care se desfășoară în mare parte într-un spital — probabil 70–80% din acțiune, în funcție de episod. Am vrut însă un mediu diferit de alte seriale medicale.
Am lucrat cu un production designer excelent care a conceput un mod unic de iluminare a spitalului, astfel încât să pară modern și primitor. Este un loc în care oamenii sunt bolnavi sau mor, dar totuși vrem să fie un spațiu în care să vrei să fii.
Am creat adâncime vizuală în coridoare, inclusiv unul curbat, diferit de coridoarele clasice drepte. Am folosit multă sticlă și transparență, pentru că în spital există multe secrete. Astfel, cineva poate vedea limbajul corporal al altcuiva printr-o fereastră fără să audă ce spune. Toate acestea cresc suspansul și tensiunea dintre personaje.
Cum ați ales muzica serialului?
Barbie: Există coloana sonoră originală și apoi piesele muzicale. Avem un compozitor minunat, James Levine, iar Hank este foarte talentat și în această zonă. Eu uneori spun doar „vreau să simt asta aici”, iar un compozitor bun știe cum să transforme acea emoție în muzică.
Pentru melodii, una pe care o iubeam de mult — Another Love — s-a potrivit perfect în episodul pilot. Pentru celelalte episoade am lucrat cu un music supervisor fantastic, care propunea piese împreună cu editorii.
Hank: Am lucrat cu James timp de cinci ani la The Last Ship, deci avem o comunicare foarte rapidă. De asemenea, am mai lucrat cu Yvette Metoyer la For Life. Ea are un simț muzical foarte eclectic și găsește piese neașteptate care exprimă emoția într-un mod diferit.
Editorii aleg din playlistul pe care îl primesc, iar în aproximativ 70% din cazuri păstrăm alegerea lor. Muzica este o componentă emoțională foarte importantă pentru serial.
Ce planuri aveți pentru Dr. Amy Larsen în sezonul doi?
Barbie: A doua șansă a lui Amy va continua să evolueze. Dacă primul sezon este despre repararea lucrurilor pe care nu și le amintește că le-a făcut, al doilea sezon va fi mai mult despre repararea lucrurilor pe care știe că le-a făcut. De asemenea, vom explora mai profund celelalte personaje și relațiile lor cu Amy.
Veți explora mai mult relația ei din trecut cu fiul ei prin flashback-uri?
Barbie: Încă discutăm despre asta. Cu fiecare poveste vrem să spunem ceva nou, nu să repetăm lucruri deja prezentate. Dacă mai există aspecte neexplorate despre Danny, cu siguranță vom vrea să le spunem.
Hank: Flashback-urile sunt un element foarte important al serialului. Există opt ani lipsă din memoria lui Amy și am explorat multe lucruri în acest interval, dar încă există mult material de descoperit. Aceste secvențe ajută publicul să înțeleagă mai bine atât personajul Amy, cât și celelalte personaje.
Molly este înconjurată de o distribuție excelentă. Ce aduc aceștia serialului?
Barbie: Sunt extraordinari. Suntem foarte norocoși. În momentul în care Molly a fost aleasă, întregul serial a urcat la un alt nivel. A fost foarte important pentru noi ca actorii din jurul ei să fie la același nivel — și fiecare dintre ei este.
Și, poate mai important pentru mine decât pentru public, sunt oameni minunați și profesioniști.
Hank: Nu ai întotdeauna acest noroc. Suntem cu adevărat binecuvântați. Scott Wolf joacă împotriva tiparului ca antagonist. Omar Metwally este foarte echilibrat, puternic și sensibil — tipul de soț ideal. Jon Ecker este un adversar excelent pentru Omar. Sunt doi bărbați foarte diferiți, aflați în etape diferite ale vieții, dar ambii sunt interese romantice credibile pentru Amy.
Barbie: Întrebarea interesantă este: ce te definește? Cât din cine ești este definit de amintirile tale? Și cât din iubirea pentru cineva vine din istoria voastră împreună și cât dintr-o atracție inexplicabilă? De asemenea, apare întrebarea clasică: poți iubi două persoane în același timp?
Este fascinant pentru că fiecare dintre cei doi bărbați aduce ceva diferit și uneori nici nu știi cu cine să ții pentru Amy.
Fanii au și un alt motiv de entuziasm: sezonul 2 din DOC este difuzat în prezent în SUA, iar serialul tocmai a fost reînnoit pentru un al treilea sezon, care va avea 22 de episoade, extinzând și mai mult universul și poveștile personajelor.
Foto: AXN
Noua serie DOC, realizată în 2025, va avea premiera pe AXN România pe 17 martie, de la ora 21.00, cu episoade noi în fiecare marți.
Barbie Kligman, Showrunner/Executive Producer și Hank Steinberg, Executive Producer ai serialului DOC, ne povestesc cum a fost realizata drama medicală inspirată din producția italiană extrem de populară ”Doc – Nelle tue mani”, care, la rândul său, este inspirată din povestea reală a unui doctor, Pierdante Piccioni. În prezent, în SUA se difuzează sezonul 2 și a fost recent aprobat și sezonul 3, care va avea 22 de episoade, extinzând în continuare universul și poveștile personajelor.
Noua serie ”DOC”, din 2025, o are în centrul atenției pe Dr. Amy Larsen, o șefă de secție de medicină internă strălucită și foarte respectată, al cărei succes profesional este egalat doar de distanța ei emoțională. Cunoscută pentru intelectul său ascuțit și standardele sale fără compromisuri, Amy și-a construit o carieră bazată pe control și precizie. Totul se schimbă după un accident de mașină devastator. Când Amy se trezește în spital, și-a pierdut ultimii opt ani din memorie. Nu-și mai amintește pacienții, colegii sau relațiile personale care i-au modelat viața. Femeia care credea că este nu mai există în mintea ei. Lipsită de autoritate și forțată să se confrunte cu un trecut pe care nu și-l poate aminti, Amy trebuie să se întoarcă la spital nu ca lider, ci ca rezidentă, învățând din nou medicina, reconstruind încrederea și redescoperind cine este cu adevărat. Rolul doctorului Amy Larsen este interpretat de Molly Parker, apreciată pentru rolurile sale din „House of Cards” și „Deadwood”.
Ne puteți oferi un scurt rezumat despre ce este serialul Doc?
Barbie: Serialul este despre Dr. Amy Larsen, șefa departamentului de medicină internă de la Westside Hospital din Minneapolis. Ea suferă un accident de mașină și o leziune traumatică a creierului, iar în urma acestuia nu își mai amintește ultimii opt ani din viață. Astfel, trebuie să o ia de la capăt, de la nivelul cel mai de jos, și să facă față consecințelor tuturor lucrurilor pe care nu și le mai amintește că le-a făcut.
Cât de multă inspirație ați luat din versiunea italiană originală Doc – Nelle tue mani și cât de fidel urmează serialul vostru povestea acelui show?
Hank: Ideea mi-a fost prezentată inițial de Sony, care achiziționase drepturile pentru versiunea italiană — un serial foarte bine realizat și extrem de popular în Europa. L-am urmărit pe nerăsuflate. Era extraordinar: puternic, emoționant și impresionant. Apoi am început să mă gândesc cum ar putea fi adaptat pentru publicul american și cum am putea crea propria noastră versiune. Am făcut echipă cu Barbie. Ne cunoaștem de ani de zile și încercam de mult să colaborăm. Barbie are multă experiență în seriale medicale, iar tatăl ei a fost medic, așa că a fost o potrivire excelentă.
Primul lucru despre care am discutat a fost: „Cum putem să îl facem al nostru?” Una dintre întrebările care au apărut a fost: „Ce-ar fi dacă protagonistul ar fi o femeie în loc de un bărbat?” Am făcut această schimbare, am păstrat câteva dinamici din serialul italian — cum ar fi triunghiul amoros — dar am modificat și alte lucruri. Am redus numărul personajelor principale, ne-am concentrat pe relațiile esențiale și am introdus flashback-uri în fiecare episod care urmăresc povestea din trecutul lui Amy, lucru care nu este specific serialului italian.
Am păstrat ceea ce ne-a plăcut la serialul italian — spiritul și nucleul emoțional — și am creat o versiune americană unică și originală, astfel încât oamenii din Italia care au iubit versiunea lor să poată vedea și varianta noastră și să spună: „Îmi place și aceasta. Este diferită. Este grozavă. Ambele sunt grozave.”
Spuneați că este o versiune americană, dar are și un apel universal, cu teme cu care se poate identifica oricine?
Barbie: Absolut. Noi o numim versiunea americană pentru că există deja una italiană, dar de fapt sunt doar două versiuni: una în italiană și una în engleză. Unul dintre obiectivele mele a fost să facem un serial pe care să-l „vindem înapoi” Italiei, să își dorească și ei să-l vadă. Cred că am reușit asta.
Principiile de bază sunt aceleași, dar odată ce începi să schimbi elemente — de exemplu genul personajului principal — triunghiul amoros se schimbă, personajele devin diferite și povestea începe să capete propria viață.Hank: În esență este o poveste universală. De aceea versiunea italiană a ajuns în Franța și în toată Europa, iar cred că versiunea noastră va călători peste tot. Este o poveste despre iubire și pierdere, memorie, identitate, familie și a doua șansă — lucruri cu care oricine se poate identifica.
Ce aduce schimbarea protagonistului din bărbat în femeie?
Barbie: Aduce câteva elemente interesante. Ca regulă generală, pentru femei există un echilibru dificil: să fii puternică, în control și autoritară, dar să nu fii percepută ca dominatoare sau, scuzați expresia, „rea”. A fost o linie fină de urmat, pentru a ne asigura că personajul are toate calitățile puternice fără a cădea în stereotipuri despre femeile aflate în poziții de putere.
Ceea ce a fost spectaculos este că, în momentul în care Molly Parker s-a alăturat proiectului, am văzut cum un actor cu adevărat talentat poate aduce la viață toate nuanțele personajului, chiar și unele pe care nici nu le anticipasem. Chiar și când o vedem pe Amy înainte de accident și modul în care era atunci, tot ținem cu ea — iar asta Molly a reușit să transmită perfect.
Hank: Molly aduce multă complexitate. Nu este doar faptul că poate interpreta toate nuanțele personajului — simți aceste nuanțe vii în fiecare moment. Chiar și în prezent, se simt semințele personalității din trecut.
De exemplu, atunci când un bărbat pierde un copil și își ridică ziduri emoționale, aceasta este adesea considerată o reacție tipic masculină. Nu vedem des acest tip de reacție la personaje feminine, dar femeile sunt la fel de capabile să reacționeze astfel la o tragedie. Ni s-a părut foarte interesant pentru personajul nostru principal.
De asemenea, relația ei cu un bărbat mai tânăr — în loc de situația clasică în care un bărbat are o relație cu o femeie mai tânără — aduce ceva modern și autentic și ridică întrebări despre percepțiile sociale.
Ați avut consultanți medicali implicați în pre-producție și în timpul filmărilor?
Barbie: Aveam un doctor pe speed dial tot timpul! Am lucrat cu un consultant extraordinar, un neurochirurg de la Duke University Hospital, care ne-a ajutat mult în procesul de poveste și scriere, dar și în timpul producției.
De exemplu, dacă aveam nevoie de o radiografie care să apară pe ecranul unui computer, el se asigura că este radiografia corectă. Am avut și o persoană pe platou al cărei rol era să se asigure că lucrurile sunt filmate corect, pentru că autenticitatea este foarte importantă pentru noi. Evident, uneori trebuie să îți permiți libertăți dramatice, dar acolo unde se putea am vrut să fim cât mai realiști.
Ne puteți spune ceva despre stilul vizual al serialului?
Hank: Provocarea a fost să realizăm un serial care se desfășoară în mare parte într-un spital — probabil 70–80% din acțiune, în funcție de episod. Am vrut însă un mediu diferit de alte seriale medicale.
Am lucrat cu un production designer excelent care a conceput un mod unic de iluminare a spitalului, astfel încât să pară modern și primitor. Este un loc în care oamenii sunt bolnavi sau mor, dar totuși vrem să fie un spațiu în care să vrei să fii.
Am creat adâncime vizuală în coridoare, inclusiv unul curbat, diferit de coridoarele clasice drepte. Am folosit multă sticlă și transparență, pentru că în spital există multe secrete. Astfel, cineva poate vedea limbajul corporal al altcuiva printr-o fereastră fără să audă ce spune. Toate acestea cresc suspansul și tensiunea dintre personaje.
Cum ați ales muzica serialului?
Barbie: Există coloana sonoră originală și apoi piesele muzicale. Avem un compozitor minunat, James Levine, iar Hank este foarte talentat și în această zonă. Eu uneori spun doar „vreau să simt asta aici”, iar un compozitor bun știe cum să transforme acea emoție în muzică.
Pentru melodii, una pe care o iubeam de mult — Another Love — s-a potrivit perfect în episodul pilot. Pentru celelalte episoade am lucrat cu un music supervisor fantastic, care propunea piese împreună cu editorii.
Hank: Am lucrat cu James timp de cinci ani la The Last Ship, deci avem o comunicare foarte rapidă. De asemenea, am mai lucrat cu Yvette Metoyer la For Life. Ea are un simț muzical foarte eclectic și găsește piese neașteptate care exprimă emoția într-un mod diferit.
Editorii aleg din playlistul pe care îl primesc, iar în aproximativ 70% din cazuri păstrăm alegerea lor. Muzica este o componentă emoțională foarte importantă pentru serial.
Ce planuri aveți pentru Dr. Amy Larsen în sezonul doi?
Barbie: A doua șansă a lui Amy va continua să evolueze. Dacă primul sezon este despre repararea lucrurilor pe care nu și le amintește că le-a făcut, al doilea sezon va fi mai mult despre repararea lucrurilor pe care știe că le-a făcut. De asemenea, vom explora mai profund celelalte personaje și relațiile lor cu Amy.
Veți explora mai mult relația ei din trecut cu fiul ei prin flashback-uri?
Barbie: Încă discutăm despre asta. Cu fiecare poveste vrem să spunem ceva nou, nu să repetăm lucruri deja prezentate. Dacă mai există aspecte neexplorate despre Danny, cu siguranță vom vrea să le spunem.
Hank: Flashback-urile sunt un element foarte important al serialului. Există opt ani lipsă din memoria lui Amy și am explorat multe lucruri în acest interval, dar încă există mult material de descoperit. Aceste secvențe ajută publicul să înțeleagă mai bine atât personajul Amy, cât și celelalte personaje.
Molly este înconjurată de o distribuție excelentă. Ce aduc aceștia serialului?
Barbie: Sunt extraordinari. Suntem foarte norocoși. În momentul în care Molly a fost aleasă, întregul serial a urcat la un alt nivel. A fost foarte important pentru noi ca actorii din jurul ei să fie la același nivel — și fiecare dintre ei este.
Și, poate mai important pentru mine decât pentru public, sunt oameni minunați și profesioniști.
Hank: Nu ai întotdeauna acest noroc. Suntem cu adevărat binecuvântați. Scott Wolf joacă împotriva tiparului ca antagonist. Omar Metwally este foarte echilibrat, puternic și sensibil — tipul de soț ideal. Jon Ecker este un adversar excelent pentru Omar. Sunt doi bărbați foarte diferiți, aflați în etape diferite ale vieții, dar ambii sunt interese romantice credibile pentru Amy.
Barbie: Întrebarea interesantă este: ce te definește? Cât din cine ești este definit de amintirile tale? Și cât din iubirea pentru cineva vine din istoria voastră împreună și cât dintr-o atracție inexplicabilă? De asemenea, apare întrebarea clasică: poți iubi două persoane în același timp?
Este fascinant pentru că fiecare dintre cei doi bărbați aduce ceva diferit și uneori nici nu știi cu cine să ții pentru Amy.
Fanii au și un alt motiv de entuziasm: sezonul 2 din DOC este difuzat în prezent în SUA, iar serialul tocmai a fost reînnoit pentru un al treilea sezon, care va avea 22 de episoade, extinzând și mai mult universul și poveștile personajelor.
Foto: AXN
