Gáspár György: „Conflictele nu iau concediu“

Vacanțele sunt sinonime cu liniștea, bucuria și reconectarea. Ne gândim la ele ca la niște oaze de pace, într-o lume în care suntem mereu pe fugă. Le planificăm cu atenție, ne punem speranțe mari în câteva zile de evadare din cotidian și ne spunem: „Acolo, departe de haosul zilnic, ne vom regăsi“. Facem asta?
Text de Gáspár György.
Există în noi toți o năzuință tăcută după vacanță. Nu doar după odihnă, ci după o versiune mai bună a noastră. În acele zile libere proiectăm ideea de liniște, conexiune, timp de calitate. Vacanța devine, pentru mintea noastră, un colac de salvare imaginar din iureșul zilnic. Dar realitatea, de cele mai multe ori, nu respectă scenariile din broșurile turistice. Și nu pentru că locația ar fi greșită sau hotelul prea aglomerat, ci pentru că, acolo unde plecăm, luăm cu noi propriile nevoi neîmplinite, relațiile tensionate, gândurile nerostite și emoțiile netrăite. Iar vacanța, cu aparenta ei promisiune de calm, devine fundalul „ideal“ pentru ca acestea să iasă la suprafață.
Conflictul: o invitație, nu o condamnare
Dacă ne uităm la definiția clasică, conflictul apare atunci când două sau mai multe părți au scopuri, nevoi sau perspective diferite și incompatibile. Dar ce se întâmplă atunci când conflictul e între ceea ce trăim și ceea ce așteptam să trăim? În vacanțe, aceste rupturi apar frecvent: părinți care visează la relaxare, dar se simt epuizați de energia copiilor; adolescenți care vor libertate, dar sunt constrânși de regulile familiei; parteneri sau prieteni care au așteptări diferite, dar nu le verbalizează din teama de a strica „vacanța perfectă“.
Conform unui studiu publicat în Journal of Travel Research, peste 62% dintre respondenți au declarat că au avut cel puțin un conflict semnificativ în timpul unei vacanțe, iar în multe cazuri acesta nu a fost rezolvat, ci doar „amânat“ pentru întoarcerea acasă. Iar cercetările în neuroștiință arată că, în contexte noi (cum este vacanța), creierul nostru este mai expus stresului adaptativ – adică avem mai puțină răbdare, toleranță scăzută la frustrare și tendința de a reacționa impulsiv.
Vacanța scoate la suprafață ceea ce ascunde rutina
În volumul Când conflictul are sens, am propus o schimbare de perspectivă asupra conflictului: de la disfuncționalitate la oportunitate. Conflictul nu este un dușman, ci un mesager – vine să ne spună ce anume din noi sau din relațiile noastre are nevoie de atenție. Iar vacanțele, în care spațiul și timpul se dilată, creează cadrul potrivit pentru ca acest mesager să se facă auzit.
Dintr-o perspectivă relațională largă – fie că vorbim despre familii, prietenii sau colegi care pleacă împreună în team building – vacanțele sunt spații relaționale intensificate. Lipsa rutinei ne expune, iar expunerea ne trezește vulnerabilitățile.
Ce putem face, în loc să ne întoarcem din vacanță mai obosiți?
În primul rând, să normalizăm conflictul. Nu ca pe o scuză, ci ca pe un fenomen natural al întâlnirii între diferențe. Apoi, să învățăm cum să-l traversăm fără să ne rănim și fără să fugim. Pentru aceste momente, am creat setul de carduri Replici cu sens, gândite atât pentru cupluri, cât și pentru toate relațiile adulte în care ne dorim comunicare conștientă. Ele funcționează ca niște ancore conversaționale – transformă tensiunea în dialog și reactivitatea în reflecție.
Replici care poate fi rostită într-un context de vacanță tensionat:
Am senzația că nu te mai pot asculta. Poți să vorbești punctând ce simți și care sunt nevoile tale, astfel încât să fim amândoi în siguranță?;
Am nevoie să mă asculți, să faci loc și pentru realitatea mea în mintea ta;
Pot să înțeleg că vedem lucrurile diferit. Nu vreau să renunți la viziunea ta. Am nevoie doar să vezi și perspectiva mea;
Când decizi fără să mă consulți, simt că persoana mea este invizibilă pentru tine.
Acest tip de comunicare nu ne garantează lipsa disconfortului, dar ne oferă un cadru de siguranță pentru a-l gestiona, fără să ne pierdem unii pe alții pe drum.
Timpul petrecut împreună – spațiu de transformare
Cea mai mare confuzie legată de vacanță este aceea că ne va „vindeca“ de toate problemele. Adevărul este că vacanța nu ne schimbă relațiile sau stările, ci doar le dezbracă de armuri. Vacanțele sunt oglinzi. Nu ne spun cine ar trebui să fim, ci ne arată cine suntem, în absența presiunilor exterioare. Și dacă privim în oglindă cu blândețe, putem descoperi în tensiune o șansă de reconectare, nu un eșec.
Vă propun să nu plecați în vacanță cu ideea de „totul trebuie să fie perfect“. Plecați cu intenția de a fi prezenți. De a vorbi, chiar și atunci când vocea vă tremură. De a cere ajutor, fără vinovăție. De a spune: „O parte din mine îmi spune că ar «trebui» să mă descurc mai bine de atât, dar adevărul este că am nevoie de ajutorul tău“. În esență, vacanțele pot fi spații sacre de transformare relațională – dacă le tratăm ca atare. Iar conflictele care apar nu sunt obstacole, ci drumuri pe care nu am mai mers demult. Dacă aveți în bagaj și Când conflictul are sens sau Replici cu sens, poate vacanța aceasta va fi una diferită. Nu perfectă, ci reală.
Foto: pexels.com (cottonbro studio)

Vacanțele sunt sinonime cu liniștea, bucuria și reconectarea. Ne gândim la ele ca la niște oaze de pace, într-o lume în care suntem mereu pe fugă. Le planificăm cu atenție, ne punem speranțe mari în câteva zile de evadare din cotidian și ne spunem: „Acolo, departe de haosul zilnic, ne vom regăsi“. Facem asta?
Text de Gáspár György.
Există în noi toți o năzuință tăcută după vacanță. Nu doar după odihnă, ci după o versiune mai bună a noastră. În acele zile libere proiectăm ideea de liniște, conexiune, timp de calitate. Vacanța devine, pentru mintea noastră, un colac de salvare imaginar din iureșul zilnic. Dar realitatea, de cele mai multe ori, nu respectă scenariile din broșurile turistice. Și nu pentru că locația ar fi greșită sau hotelul prea aglomerat, ci pentru că, acolo unde plecăm, luăm cu noi propriile nevoi neîmplinite, relațiile tensionate, gândurile nerostite și emoțiile netrăite. Iar vacanța, cu aparenta ei promisiune de calm, devine fundalul „ideal“ pentru ca acestea să iasă la suprafață.
Conflictul: o invitație, nu o condamnare
Dacă ne uităm la definiția clasică, conflictul apare atunci când două sau mai multe părți au scopuri, nevoi sau perspective diferite și incompatibile. Dar ce se întâmplă atunci când conflictul e între ceea ce trăim și ceea ce așteptam să trăim? În vacanțe, aceste rupturi apar frecvent: părinți care visează la relaxare, dar se simt epuizați de energia copiilor; adolescenți care vor libertate, dar sunt constrânși de regulile familiei; parteneri sau prieteni care au așteptări diferite, dar nu le verbalizează din teama de a strica „vacanța perfectă“.
Conform unui studiu publicat în Journal of Travel Research, peste 62% dintre respondenți au declarat că au avut cel puțin un conflict semnificativ în timpul unei vacanțe, iar în multe cazuri acesta nu a fost rezolvat, ci doar „amânat“ pentru întoarcerea acasă. Iar cercetările în neuroștiință arată că, în contexte noi (cum este vacanța), creierul nostru este mai expus stresului adaptativ – adică avem mai puțină răbdare, toleranță scăzută la frustrare și tendința de a reacționa impulsiv.
Vacanța scoate la suprafață ceea ce ascunde rutina
În volumul Când conflictul are sens, am propus o schimbare de perspectivă asupra conflictului: de la disfuncționalitate la oportunitate. Conflictul nu este un dușman, ci un mesager – vine să ne spună ce anume din noi sau din relațiile noastre are nevoie de atenție. Iar vacanțele, în care spațiul și timpul se dilată, creează cadrul potrivit pentru ca acest mesager să se facă auzit.
Dintr-o perspectivă relațională largă – fie că vorbim despre familii, prietenii sau colegi care pleacă împreună în team building – vacanțele sunt spații relaționale intensificate. Lipsa rutinei ne expune, iar expunerea ne trezește vulnerabilitățile.
Ce putem face, în loc să ne întoarcem din vacanță mai obosiți?
În primul rând, să normalizăm conflictul. Nu ca pe o scuză, ci ca pe un fenomen natural al întâlnirii între diferențe. Apoi, să învățăm cum să-l traversăm fără să ne rănim și fără să fugim. Pentru aceste momente, am creat setul de carduri Replici cu sens, gândite atât pentru cupluri, cât și pentru toate relațiile adulte în care ne dorim comunicare conștientă. Ele funcționează ca niște ancore conversaționale – transformă tensiunea în dialog și reactivitatea în reflecție.
Replici care poate fi rostită într-un context de vacanță tensionat:
Am senzația că nu te mai pot asculta. Poți să vorbești punctând ce simți și care sunt nevoile tale, astfel încât să fim amândoi în siguranță?;
Am nevoie să mă asculți, să faci loc și pentru realitatea mea în mintea ta;
Pot să înțeleg că vedem lucrurile diferit. Nu vreau să renunți la viziunea ta. Am nevoie doar să vezi și perspectiva mea;
Când decizi fără să mă consulți, simt că persoana mea este invizibilă pentru tine.
Acest tip de comunicare nu ne garantează lipsa disconfortului, dar ne oferă un cadru de siguranță pentru a-l gestiona, fără să ne pierdem unii pe alții pe drum.
Timpul petrecut împreună – spațiu de transformare
Cea mai mare confuzie legată de vacanță este aceea că ne va „vindeca“ de toate problemele. Adevărul este că vacanța nu ne schimbă relațiile sau stările, ci doar le dezbracă de armuri. Vacanțele sunt oglinzi. Nu ne spun cine ar trebui să fim, ci ne arată cine suntem, în absența presiunilor exterioare. Și dacă privim în oglindă cu blândețe, putem descoperi în tensiune o șansă de reconectare, nu un eșec.
Vă propun să nu plecați în vacanță cu ideea de „totul trebuie să fie perfect“. Plecați cu intenția de a fi prezenți. De a vorbi, chiar și atunci când vocea vă tremură. De a cere ajutor, fără vinovăție. De a spune: „O parte din mine îmi spune că ar «trebui» să mă descurc mai bine de atât, dar adevărul este că am nevoie de ajutorul tău“. În esență, vacanțele pot fi spații sacre de transformare relațională – dacă le tratăm ca atare. Iar conflictele care apar nu sunt obstacole, ci drumuri pe care nu am mai mers demult. Dacă aveți în bagaj și Când conflictul are sens sau Replici cu sens, poate vacanța aceasta va fi una diferită. Nu perfectă, ci reală.
Foto: pexels.com (cottonbro studio)