Ana Bărbosu și visul american

La un an după ce și-a pierdut medalia câștigată la Jocurile Olimpice de la Paris, Ana Bărbosu rememorează cum a trecut prin acea noapte cumplită. Însă, în același timp, ne povestește și cum abia așteaptă să-și înceapă din toamnă noua viață în SUA, la Universitatea Stanford. 

Text de Andrei Nourescu. 

În urmă cu un an, gimnasta Ana Bărbosu era protagonista unui eveniment care avea să facă înconjurul lumii și să devină unul dintre cele mai controversate momente de la Jocurile Olimpice de la Paris. În uriașa sală de la Paris Bercy, la finalul concursului de gimnastică, toate ecranele au arătat-o pe Ana pe podiumul olimpic. Gimnasta s-a bucurat în fața tribunelor fluturând tricolorul, pentru ca după numai câteva zeci de secunde, arbitrele să întoarcă rezultatul și să o scoată pe Ana în afara podiumului. A fost un moment șocant pentru românii prezenți în sală, dar și în fața televizoarelor. Și evident, unul extrem de dureros pentru gimnasta de nici 18 ani, care s-a trezit cu medalia retrasă, după o decizie injustă a arbitrelor.

A trecut un an de atunci și Ana Bărbosu își continuă cu mult succes cariera. Între timp, Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne i-a făcut dreptate și i-a dat înapoi medalia olimpică. După o binemeritată vacanță, Ana Bărbosu s-a întors la treabă. A început anul cu pregătirea fizică, dură, de la munte, apoi treptat a revenit la antrenamentele specifice, în sala de gimnastică.

A lăsat în urmă ceea ce s-a întâmplat la Paris și spune că a fost o experiență care a întărit-o. „Visul meu a fost să ajung să particip la o ediție de Jocuri Olimpice. La Paris m-am bucurat de asta, de satul olimpic, de sălile de antrenament, de tot ce trăiam acolo. Inclusiv de momentele când te trezeai la cantină la masa de lângă tine cu vedete precum un Nadal sau un Djokovic… În rest, da, ce mi s-a întâmplat, normal că m-a întărit.”

Ana spune că nu s-a lăsat afectată de acel episod. A avut atunci puterea, la doar câteva minute, să iasă din sală și să vorbească cu ziariștii, calmă, chiar dacă cu lacrimi în ochi. Dar apoi a trecut peste. „A fost o noapte grea și lungă. Dar apoi gata, m-am detașat. Am plecat a doua zi la Disneyland, m-am bucurat de viață, alături de familie și de prieteni. Firește că acasă, de la TV, mama, tata, fratele, au trecut printr-un rollercoaster, dar mi-au transmis încurajări și iubire. Iar eu nu am rămas deloc cu o amintire tristă”, povestește Ana.

Mama Anei a făcut și ea gimnastică, apoi handbal. I-a simțit talentul fiicei sale și a dat-o de mică la gimnastică la Focșani, de unde la 11 ani Ana a plecat la lot, la Deva. La București a ajuns abia cu mai puțin de un an înainte de Jocurile Olimpice.

Iar visul ei merge mai departe. Visul american. Ea a aplicat pentru admiterea la celebra Universitate Stanford iar vestea că a fost acceptată i s-a părut de necrezut. „Eram foarte stresată, știam că acolo doar 4% dintre cei care aplică sunt admiși și parcă nu-mi venea să cred că am reușit. Va fi o schimbare majoră în viața mea și sper să mă integrez. Și să aduc în continuare rezultate bune pentru România”, spune Ana, care a ținut să demonteze toate zvonurile false care spuneau că va renunța la echipa României. „Voi concura pentru țara mea și nu-mi doresc să reprezint altă țară”, spune Ana ferm.

Așa că avem toate motivele să sperăm că-i vom ține din nou pumnii strânși Anei Bărbosu la Jocurile Olimpice, de data asta chiar în SUA, unde va studia, la Los Angeles 2028.

Foto: Hepta.

Articol publicat în revista A List Magazine (36).