Actriţa Emmanuelle Béart, invitată de onoare a Les Films de Cannes à Bucarest
Una dintre cele mai cunoscute actrițe din Franța, Emmanuelle Béart, este invitata de onoare a acestei ediții a Les Films de Cannes à Bucarest, care o va celebra printr-o retrospectivă de trei filme. Ea s-a remarcat prin interpretările sale versatile și talentul subtil, dar și prin frumusețea atemporală. Are o carieră extinsă pe câteva decenii, cu peste șaizeci de filme de cinema și televiziune. Debutul promițător din anii ’80 a fost rapid urmat de consacrarea adusă de rolul din drama Manon des Sources (1986, regia Claude Berri) pentru care a câștigat premiul César pentru cea mai bună actriță în rol secundar.
Publicul de la București va avea ocazia să vadă o retrospectivă cu unul din filmele recente importante şi cu alte două filme emblematice din cariera actriței, marcate de interpretări profunde și colaborări cu regizori de prestigiu. E o invitație emoționantă de a descoperi sau redescoperi farmecul unic și forța jocului actoricesc ale lui Emmanuelle Béart. Prezența sa aduce o notă de eleganță, onorând aproape o jumătate de secol de excelență în cinematografia franceză.
Filmografia lui Emmanuelle Béart este caracterizată de abilitatea ei de a interpreta personaje complexe, cu profunzime emoțională. Fie că dă viață pe ecran unei femei tulburate care caută iertare, unei femme fatale enigmatice sau unei protagoniste romantice vulnerabile, interpretările sale lasă o impresie puternică asupra spectatorilor. Cariera îi este marcată de un trofeu şi şapte nominalizări la premiile César, precum şi de un premiu de interpretare la Veneţia, consolidând poziția sa de artistă respectată în cinematografia franceză și europeană. Rolurile în pelicule remarcabile ca La Belle Noiseuse (1991), unde interpretează personajul Marianne într-un film ce explorează relația dintre artă și adevăr, Un cœur en hiver (1992), unde a strălucit în rolul lui Camille, o poveste elegantă despre dragoste și emoții reținute, și L’étreinte (2021), în care continuă să aducă profunzime şi complexitate, au devenit repere în cinematografia europeană. Acestea sunt și cele trei filme din retrospectiva Emmanuelle Béart din acest an de la Les Films de Cannes à Bucarest.
La belle noiseuse(1991), în regia lui Jacques Rivette, îi aduce împreună pe Michel Piccoli, Jane Birkin și Emmanuelle Béart. Un pictor a cărui faimă a apus, se reîntoarce la un proiect abandonat, după ce o muză tânără îi reaprinde inspirația. Filmul explorează relația dintre adevăr și artă, dintre artist și limita creativității sale. Pictorul termină tabloul, dar publicul nu îl vede niciodată, pentru că rămâne ascuns, aproape îngropat în nișa unui perete. Această scenă-simbol vorbește despre adevărul personal, suprimat, pe care arta ar putea să-l scoată la lumină. Filmul a primit aprecierea criticilor și a generat multe comentarii despre nuditatea din scenele cu Emmanuelle Béart, dar și despre durata neobișnuită, de aproape patru ore, o licență artistică specifică lui Jacques Rivette. La belle noiseuse a câștigat Marele Premiu al Juriului la Cannes în 1991.
Un cœur en hiver (1992), regizat de Claude Sautet, spune povestea lui Stéphane, un lutier cunoscut, și a prietenului său Maxime, care are o relație secretă cu violonista Camille. Când Stéphane repară vioara lui Camille, între cei doi se naște o tensiune emoțională, însă reacția distantă a lui Stéphane o tulbură profund. Filmul explorează pasiunea pentru muzică și complexitatea sentimentelor umane, fiind apreciat pentru portretizarea clară a momentelor de singurătate și neliniști interioare. Pe coloana sonoră a filmului se aude tulburător muzica lui Maurice Ravel. Atmosfera se conturează gradual, prin priviri furate, tăceri scurte, prin ritmul izbucnirilor ocazionale ale muzicii lui Ravel, interpretate de Camille. Emmanuelle Béart, care a învățat să cânte la vioară timp de un an pentru acest rol, a fost recompensată cu Premiul Pasinetti pentru interpretare la Festivalul de la Veneţia.
L’étreinte (2020) este filmul de debut al regizorului Ludovic Bergery și reprezintă reîntoarcerea pe marele ecran a lui Emmanuelle Béart după o absenţă de câţiva ani. Personajul ei, Margaux, este o femeie văduvă, trecută de 50 de ani, care intenționează să înceapă o viață nouă, să-și continue studiile în literatură și să caute dragostea. Margaux face alegeri mult în afara zonei ei de confort, iar Emmanuelle Béart adăugă straturi de profunzime unui personaj care se transformă abrupt sub ochii publicului. Criticii au lăudat prestația actriței, remarcând naturalețea interpretărilor cu care ea și-a obișnuit publicul de-a lungul carierei sale.
Una dintre cele mai cunoscute actrițe din Franța, Emmanuelle Béart, este invitata de onoare a acestei ediții a Les Films de Cannes à Bucarest, care o va celebra printr-o retrospectivă de trei filme. Ea s-a remarcat prin interpretările sale versatile și talentul subtil, dar și prin frumusețea atemporală. Are o carieră extinsă pe câteva decenii, cu peste șaizeci de filme de cinema și televiziune. Debutul promițător din anii ’80 a fost rapid urmat de consacrarea adusă de rolul din drama Manon des Sources (1986, regia Claude Berri) pentru care a câștigat premiul César pentru cea mai bună actriță în rol secundar.
Publicul de la București va avea ocazia să vadă o retrospectivă cu unul din filmele recente importante şi cu alte două filme emblematice din cariera actriței, marcate de interpretări profunde și colaborări cu regizori de prestigiu. E o invitație emoționantă de a descoperi sau redescoperi farmecul unic și forța jocului actoricesc ale lui Emmanuelle Béart. Prezența sa aduce o notă de eleganță, onorând aproape o jumătate de secol de excelență în cinematografia franceză.
Filmografia lui Emmanuelle Béart este caracterizată de abilitatea ei de a interpreta personaje complexe, cu profunzime emoțională. Fie că dă viață pe ecran unei femei tulburate care caută iertare, unei femme fatale enigmatice sau unei protagoniste romantice vulnerabile, interpretările sale lasă o impresie puternică asupra spectatorilor. Cariera îi este marcată de un trofeu şi şapte nominalizări la premiile César, precum şi de un premiu de interpretare la Veneţia, consolidând poziția sa de artistă respectată în cinematografia franceză și europeană. Rolurile în pelicule remarcabile ca La Belle Noiseuse (1991), unde interpretează personajul Marianne într-un film ce explorează relația dintre artă și adevăr, Un cœur en hiver (1992), unde a strălucit în rolul lui Camille, o poveste elegantă despre dragoste și emoții reținute, și L’étreinte (2021), în care continuă să aducă profunzime şi complexitate, au devenit repere în cinematografia europeană. Acestea sunt și cele trei filme din retrospectiva Emmanuelle Béart din acest an de la Les Films de Cannes à Bucarest.
La belle noiseuse(1991), în regia lui Jacques Rivette, îi aduce împreună pe Michel Piccoli, Jane Birkin și Emmanuelle Béart. Un pictor a cărui faimă a apus, se reîntoarce la un proiect abandonat, după ce o muză tânără îi reaprinde inspirația. Filmul explorează relația dintre adevăr și artă, dintre artist și limita creativității sale. Pictorul termină tabloul, dar publicul nu îl vede niciodată, pentru că rămâne ascuns, aproape îngropat în nișa unui perete. Această scenă-simbol vorbește despre adevărul personal, suprimat, pe care arta ar putea să-l scoată la lumină. Filmul a primit aprecierea criticilor și a generat multe comentarii despre nuditatea din scenele cu Emmanuelle Béart, dar și despre durata neobișnuită, de aproape patru ore, o licență artistică specifică lui Jacques Rivette. La belle noiseuse a câștigat Marele Premiu al Juriului la Cannes în 1991.
Un cœur en hiver (1992), regizat de Claude Sautet, spune povestea lui Stéphane, un lutier cunoscut, și a prietenului său Maxime, care are o relație secretă cu violonista Camille. Când Stéphane repară vioara lui Camille, între cei doi se naște o tensiune emoțională, însă reacția distantă a lui Stéphane o tulbură profund. Filmul explorează pasiunea pentru muzică și complexitatea sentimentelor umane, fiind apreciat pentru portretizarea clară a momentelor de singurătate și neliniști interioare. Pe coloana sonoră a filmului se aude tulburător muzica lui Maurice Ravel. Atmosfera se conturează gradual, prin priviri furate, tăceri scurte, prin ritmul izbucnirilor ocazionale ale muzicii lui Ravel, interpretate de Camille. Emmanuelle Béart, care a învățat să cânte la vioară timp de un an pentru acest rol, a fost recompensată cu Premiul Pasinetti pentru interpretare la Festivalul de la Veneţia.
L’étreinte (2020) este filmul de debut al regizorului Ludovic Bergery și reprezintă reîntoarcerea pe marele ecran a lui Emmanuelle Béart după o absenţă de câţiva ani. Personajul ei, Margaux, este o femeie văduvă, trecută de 50 de ani, care intenționează să înceapă o viață nouă, să-și continue studiile în literatură și să caute dragostea. Margaux face alegeri mult în afara zonei ei de confort, iar Emmanuelle Béart adăugă straturi de profunzime unui personaj care se transformă abrupt sub ochii publicului. Criticii au lăudat prestația actriței, remarcând naturalețea interpretărilor cu care ea și-a obișnuit publicul de-a lungul carierei sale.
