Ia: Povestea unei comori autohtone, de la artă, la marile podiumuri

La Blouse Roumaine, Yves Saint Laurent

Mai mult decât o piesă vestimentară, ia este o poveste cusută pe pânză topită, cânepă sau in, purtată secole la rând de țăranii români din toate zonele țării, de unde provin și caracteristicile ei prin care o poți apropria unei regiuni sau alteia. De aici, bogăția istoriei iei, pe care este imposibil să o cuprinzi într-o singură discuție. Sigur ar mai rămâne măcar câte ceva neatins, ceva ce mai știu doar bătrânele din satele îndepărtate, de pe vremea când erau doar niște tinere la șezătoare, acolo unde se țeseau iile. 

Ia a fost o bluză purtată de femei, ca parte centrală a costumului popular (veșmântul pentru bărbați purtând numele de cămașă populară), care, pentru diverse ocazii, alegeau modele și broderii diferite, în care includeau diverse mesaje adresate comunității din care făceau parte. 

Din povești

Astfel, piesele pe care le purtau la nunți, înmormântări sau sărbători dedicate soarelui, însoțite de ritualuri agricole, erau foarte bine prestabilite, fiecare moment având un cod cromatic și unul grafic, potrivite evenimentului. Vei regăsi în muzee foarte des motivul crucii stilizate, un simbol solar, rombul, un simbol al relației cer-pământ, spirala, ce semnifică energia, sau cercul, care trimite direct la regenerare. 

Explicația pentru magia care însoțește povestea iei este că această piesă vestimentară datează de pe vremea culturii de la Cucuteni, una dintre cele mai vechi civilizații europene, cu o religie politeistă, încărcată de mituri și legende, din care păstrăm și astăzi frânturi și obiceiuri. Rolul iei era atât de protecție a trupului, cât și a sufletului, astfel că niciunul dintre motive nu este cusut întâmplător. 

Iar asocierea iei cu Ziua Sânzienelor este o confirmare a tradiției și a fascinației pe care această piesă o exercită încă asupra vremurilor moderne, în care tehnologia, viteza și curentele aferente nu reușesc încă să diminueze nevoia noastră de poveste, de superstiție și de întoarcere la origini, oricât de departe ni s-ar părea că suntem de ele. 

Fotografie din Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca

De la muzeu, la podium

Vorba aceea, nimic nou sub soare de la romani încoace, literalmente, căci ia apare și pe Columna lui Traian, fiind una dintre primele reprezentări ale bluzei românești iconice. Iar odată cu romanii, reprezentarea iei a devenit parcă proba de virtuozitate a multor artiști, de la pictori români, precum Grigorescu, Aman, Vermont sau Rosenthal, la pictori internaționali de elită, cea mai cunoscută astfel de operă fiind, probabil, cea a lui Henri Matisse. După ce Pallady i-a oferit o colecție de ii, după 6 luni de muncă și cercetare, a apărut La Blouse Roumaine, celebrul tablou care a repus mitul iei în circulație în anii ’40. 

De aici, nu a mai fost decât un singur pas până la podiumul Haute Couture. Cu pasiunea lui Yves Saint Laurent pentru artă și poveste, după ce în 1981 inclusese o singură astfel de piesă într-una dintre colecțiile sale, în 1999 s-a născut colecția La Blouse Roumaine, în care rolul principal a fost atribuit unor cămăși inspirate de ie, integrate în ținute de un rafinament inegalabil, grație atenției deosebite acordate detaliului. Deci, un adevărat tribut al specificului românesc. 

Dior, Tom Ford sau Tory Burch au urmat tendința de a se inspira din motivele romanești, iar controversa iscată în jurul acestora, nu a făcut decât să sporască atenția și prețiozitatea artefactului autohton. 

Astăzi, la târguri

Astăzi, iile sunt foarte populare în rândul târgurilor meșteșugarilor, însă ai grijă, atunci când vrei să achiziționezi un astfel de obiect, detaliile chiar fac diferența: cele originale sunt nefinisate, întrucât se considera că perfecțiunea aparține doar divinității, deci omul de rând nu putea avea acces la ea; materialele poartă obligatoriu patina timpului, oricât de bine ar fi restaurate; atinge materialul – micile imperfecțiuni pot fi o garanție; cere cât mai multe amănunte de la persoana care le comercializează – ar trebui să îți poată oferi un volum impresionant de informații, fiind colecționar; dacă vezi o persoană în vârstă cu un astfel de stand, nu te grăbi și nu ezita să asculți ce are de spus, ar putea fi o adevărată comoară acolo; dacă vezi a doua ie la fel, ceva e înneregulă – nu există serie, fiecare piesă fiind cu adevărat unică, de unde și prețul ridicat al unui obiect autentic. Ferește-te de orice găsești în magazinele de suveniruri de duzină, „made in China” în cazul iei nu e un tribut, ci o profanare.

O vizită într-un muzeu te-ar putea ajuta în aflarea informațiilor de care ai nevoie.

Foto: arhiva personală