Interviu cu IAMISIGO, câștigătoarea Zalando Visionary Award la Copenhagen Fashion Week SS26
Un debut definitoriu la CPHFW
Copenhagen Fashion Week SS26 a adus în prim-plan unul dintre cele mai așteptate debuturi: brandul IAMISIGO, semnat de designerul nigerian Bubu Ogisi, laureată a Zalando Visionary Award. Distincția marchează nu doar o recunoaștere a viziunii sale unice, ci și o confirmare a misiunii sale: moda ca arhivă vie, ca ritual, ca tehnologie ancestrală.
„Dual Mandate” – colecția care reconfigurează percepția
Noua colecție, intitulată Dual Mandate, preia un concept încărcat istoric – doctrina colonială a lui Lord Lugard – și îl rescrie într-un registru intim și eliberator. Ogisi transformă ideea de exploatare și „civilizare” într-un manifest al dualității: protecție și vulnerabilitate, autoconservare și deschidere, duritate și fragilitate.
Siluetele prezentate la CPHFW respiră contemporaneitate, cu linii aerodinamice și materiale tactile, inspirate din meșteșuguri africane tradiționale. Bumbacul din Uganda și Kenya, sisalul din Tanzania, rafia și iuta din Nigeria sunt combinate cu metale, sticlă și plastic din Kenya și Nigeria, toate transformate prin țesut manual, suflare de sticlă, noduri din fibre, forjare de zale.
Fiecare piesă devine astfel un portal între lumi: între corp și spirit, trecut și viitor, strămoși și algoritmi.
„Meșteșugul nu este ornament, ci tehnologie fundamentală. Este memorie și profeție.” – Bubu Ogisi
Interviul cu Bubu Ogisi, câștigătoarea Zalando Visionary Award vorbește despre recunoaștere, spiritualitate și rolul meșteșugurilor ca tehnologii vii.
Ce ți-a dezvăluit câștigarea Zalando Visionary Award? Nu despre brandul tău, ci despre modul în care lumea îți percepe brandul?
Mi-a dezvăluit că lumea începe, în sfârșit, să se racordeze la frecvențele pe care le-am emis dintotdeauna — frecvențe înrădăcinate în cunoașterea ancestrală, inteligența materialelor și continuitatea culturală. Această recunoaștere a fost dovada că oamenii încep să vadă dincolo de estetică și să pătrundă în intenție.
Premiile oferă adesea vizibilitate, însă există schimburi mai profunde pe care îți dorești să le construiești prin sprijinul Zalando, fie că este vorba de mentorat sau de rețeaua din spatele premiului?
Mă interesează sistemele — cum poate această platformă să faciliteze cercetarea interculturală, căile de producție etică și sprijinul pe termen lung pentru economiile de materiale de pe întregul continent. Sper să pot schimba nu doar cunoștințele, ci și cadrele pentru o suveranitate sustenabilă.
IAMISIGO îmbină adesea tehnici străvechi cu materiale orientate spre viitor, așa că, dacă ar fi să înțelegem colecția ta SS26 ca pe o formă de călătorie în timp, unde ne-ar duce exact?
Ne duce în spațiul dintre lumi: acel loc de graniță unde strămoșii întâlnesc algoritmii, unde tehnologia spirituală și biotehnologia nu sunt separate, ci simbiotice.
Cum îți dai seama că ceva este terminat, atunci când munca ta celebrează ideea de „anti-finalizare”? Ce face ca o piesă să fie „completă” în viziunea ta?
O piesă nu este niciodată cu adevărat terminată — este doar pusă pe pauză. Ea trăiește, respiră, se destramă și se transformă. Consider că ceva este „complet” atunci când începe să comunice înapoi cu mine — când începe să poarte în lume propria sa energie. Când creez, piesa este cu adevărat gata abia în momentul în care pleacă din mâinile mele și ajunge pe podium.
O mare parte din munca ta se ocupă de corpul spiritual, așa că, atunci când creezi pentru podium, cum pui în scenă ceva ce nu este menit să fie văzut, ci simțit?
Nimic nu este pus în scenă. Totul există exact așa cum trebuie să existe în această lume. Este doar o chestiune de a privi puțin mai atent. Pe continent, lucrurile există acum așa cum erau cu secole în urmă. Doar că acum avem orașe mari din beton care maschează totul. Dar spiritualitatea este încă adânc înrădăcinată în pământ. Cred că atunci când vizitez aceste locuri și le realizez, nu fac decât să amestec în oală. Ceea ce vezi în prezentare sunt aburii care se ridică din toată această spiritualitate ce fierbe.
Există un material pe care l-ai întâlnit recent și care te-a speriat sau te-a copleșit, fie creativ, spiritual sau în alt fel?
Da — sticla securizată. Atât de precisă, dar totuși fragilă. Falsul ei sentiment de putere a reflectat ceva din mine. M-a forțat să reflectez asupra iluziei controlului în procesul de creație. M-a făcut, de asemenea, curioasă în legătură cu tensiunile invizibile pe care le ascund materialele.
Există un motiv recurent în munca ta legat de portaluri — către strămoși, către viitoruri alternative. Care este ultimul portal personal sau creativ prin care ai trecut și care te-a schimbat?
Abidjan. M-am îndrăgostit de acest oraș când am fost acolo, în mai, pentru a lucra la colecție.
Cercetarea ta se întinde de la orașe la sate și până la tărâmuri spirituale. Unde circulă cunoașterea cel mai repede și unde se pierde?
Circulă cel mai repede prin corp. Mișcarea, dansul, repetiția — acestea sunt arhive. Dar cunoașterea se pierde în traducere — atunci când încercăm să încastrăm sisteme fluide în structuri rigide. Tradițiile orale nu încap frumos în folderele din Dropbox.
Care crezi că este cea mai mare concepție eronată pe care industria modei o are încă despre „moștenire” sau „meșteșug”?
Că moștenirea este statică, iar meșteșugul este ceva pitoresc. Ambele sunt tehnologii vii. Meșteșugul nu este doar îndemânare — este cosmologie. Moștenirea nu privește doar înapoi — este trecutul, prezentul și viitorul. Este memorie strategică, iar industria adesea le transformă pe amândouă în marfă fără să înțeleagă sistemele din care provin.
IAMISIGO funcționează adesea ca o arhivă vie, așa că există povești, voci sau tehnici pe care simți că ai responsabilitatea de a le proteja acum?
Da, există — prea multe pentru a fi enumerate, și nu sunt sigură că pot articula acum un răspuns complet, pentru că responsabilitatea este una profundă. Dar port cu mine poveștile femeilor țesătoare, ale căror mâini își amintesc mai mult decât ar putea vreodată cărțile. De exemplu, ritualurile orale de vopsire, transmise în șoaptă. Filosofiile încorporate în pliere, înfășurare și coasere — acte adesea respinse ca fiind domestice, dar profund intelectuale. Simt responsabilitatea de a le păstra nu doar prin documentare, ci prin activare — aducându-le în centrul contextelor contemporane și asigurându-mă că nu sunt doar văzute, ci și apreciate, protejate și plătite.
Dacă IAMISIGO ar evolua în ceva ce nu ar mai fi un brand de modă, ce formă ar lua în continuare?
O colectivitate. Un trib. Un spațiu în care creativitatea este fluidă și deliberat neîngrădită. IAMISIGO ar evolua într-o academie itinerantă, un sanctuar cultural, un institut de cercetare care îmbină știința materialelor cu practica ritualică și cercetarea spirituală. A fost întotdeauna mai mult decât modă — este un sistem viu de re-memorie și re-imaginație.
Ai spus cândva că munca ta este despre înlăturarea construcției numită „granițe”. Ce nouă graniță încerci acum să dizolvi și de ce?
Granița dintre spiritual și tehnologic. Nu sunt opuse. Mă interesează codificarea ca ritual și datele ca strămoș. Dizolvarea acestei opoziții ar putea deschide o cu totul nouă modalitate de a crea — și de a fi.
Un brand vizionar: între strămoși și algoritmi
Colecția IAMISIGO propune o călătorie între lumi: acolo unde tehnologia spirituală și biotehnologia nu sunt separate, ci simbiotice. Ogisi nu îmbracă doar corpuri, ci activează energii, transformând moda într-un ritual contemporan.
Beyond Fashion – IAMISIGO ca arhivă vie
Pentru Bubu Ogisi, IAMISIGO nu este doar un brand, ci un sistem viu: o academie itinerantă, un sanctuar cultural, un spațiu unde știința materialelor întâlnește ritualul și cercetarea spirituală.
„Dacă IAMISIGO ar evolua dincolo de modă, ar deveni o colectivitate. Un trib. Un spațiu neîngrădit.” – Bubu Ogisi
Prin câștigarea Zalando Visionary Award și prezentarea colecției „Dual Mandate”, Ogisi confirmă: IAMISIGO este mai mult decât modă. Este memorie, rezistență și imaginație. O revoluție silențioasă a percepției, un limbaj global pentru o modă care onorează pluralitatea și solidaritatea creativă.
Credit foto: Polina/ Zalando PR
Un debut definitoriu la CPHFW
Copenhagen Fashion Week SS26 a adus în prim-plan unul dintre cele mai așteptate debuturi: brandul IAMISIGO, semnat de designerul nigerian Bubu Ogisi, laureată a Zalando Visionary Award. Distincția marchează nu doar o recunoaștere a viziunii sale unice, ci și o confirmare a misiunii sale: moda ca arhivă vie, ca ritual, ca tehnologie ancestrală.
„Dual Mandate” – colecția care reconfigurează percepția
Noua colecție, intitulată Dual Mandate, preia un concept încărcat istoric – doctrina colonială a lui Lord Lugard – și îl rescrie într-un registru intim și eliberator. Ogisi transformă ideea de exploatare și „civilizare” într-un manifest al dualității: protecție și vulnerabilitate, autoconservare și deschidere, duritate și fragilitate.
Siluetele prezentate la CPHFW respiră contemporaneitate, cu linii aerodinamice și materiale tactile, inspirate din meșteșuguri africane tradiționale. Bumbacul din Uganda și Kenya, sisalul din Tanzania, rafia și iuta din Nigeria sunt combinate cu metale, sticlă și plastic din Kenya și Nigeria, toate transformate prin țesut manual, suflare de sticlă, noduri din fibre, forjare de zale.
Fiecare piesă devine astfel un portal între lumi: între corp și spirit, trecut și viitor, strămoși și algoritmi.
„Meșteșugul nu este ornament, ci tehnologie fundamentală. Este memorie și profeție.” – Bubu Ogisi
Interviul cu Bubu Ogisi, câștigătoarea Zalando Visionary Award vorbește despre recunoaștere, spiritualitate și rolul meșteșugurilor ca tehnologii vii.
Ce ți-a dezvăluit câștigarea Zalando Visionary Award? Nu despre brandul tău, ci despre modul în care lumea îți percepe brandul?
Mi-a dezvăluit că lumea începe, în sfârșit, să se racordeze la frecvențele pe care le-am emis dintotdeauna — frecvențe înrădăcinate în cunoașterea ancestrală, inteligența materialelor și continuitatea culturală. Această recunoaștere a fost dovada că oamenii încep să vadă dincolo de estetică și să pătrundă în intenție.
Premiile oferă adesea vizibilitate, însă există schimburi mai profunde pe care îți dorești să le construiești prin sprijinul Zalando, fie că este vorba de mentorat sau de rețeaua din spatele premiului?
Mă interesează sistemele — cum poate această platformă să faciliteze cercetarea interculturală, căile de producție etică și sprijinul pe termen lung pentru economiile de materiale de pe întregul continent. Sper să pot schimba nu doar cunoștințele, ci și cadrele pentru o suveranitate sustenabilă.
IAMISIGO îmbină adesea tehnici străvechi cu materiale orientate spre viitor, așa că, dacă ar fi să înțelegem colecția ta SS26 ca pe o formă de călătorie în timp, unde ne-ar duce exact?
Ne duce în spațiul dintre lumi: acel loc de graniță unde strămoșii întâlnesc algoritmii, unde tehnologia spirituală și biotehnologia nu sunt separate, ci simbiotice.
Cum îți dai seama că ceva este terminat, atunci când munca ta celebrează ideea de „anti-finalizare”? Ce face ca o piesă să fie „completă” în viziunea ta?
O piesă nu este niciodată cu adevărat terminată — este doar pusă pe pauză. Ea trăiește, respiră, se destramă și se transformă. Consider că ceva este „complet” atunci când începe să comunice înapoi cu mine — când începe să poarte în lume propria sa energie. Când creez, piesa este cu adevărat gata abia în momentul în care pleacă din mâinile mele și ajunge pe podium.
O mare parte din munca ta se ocupă de corpul spiritual, așa că, atunci când creezi pentru podium, cum pui în scenă ceva ce nu este menit să fie văzut, ci simțit?
Nimic nu este pus în scenă. Totul există exact așa cum trebuie să existe în această lume. Este doar o chestiune de a privi puțin mai atent. Pe continent, lucrurile există acum așa cum erau cu secole în urmă. Doar că acum avem orașe mari din beton care maschează totul. Dar spiritualitatea este încă adânc înrădăcinată în pământ. Cred că atunci când vizitez aceste locuri și le realizez, nu fac decât să amestec în oală. Ceea ce vezi în prezentare sunt aburii care se ridică din toată această spiritualitate ce fierbe.
Există un material pe care l-ai întâlnit recent și care te-a speriat sau te-a copleșit, fie creativ, spiritual sau în alt fel?
Da — sticla securizată. Atât de precisă, dar totuși fragilă. Falsul ei sentiment de putere a reflectat ceva din mine. M-a forțat să reflectez asupra iluziei controlului în procesul de creație. M-a făcut, de asemenea, curioasă în legătură cu tensiunile invizibile pe care le ascund materialele.
Există un motiv recurent în munca ta legat de portaluri — către strămoși, către viitoruri alternative. Care este ultimul portal personal sau creativ prin care ai trecut și care te-a schimbat?
Abidjan. M-am îndrăgostit de acest oraș când am fost acolo, în mai, pentru a lucra la colecție.
Cercetarea ta se întinde de la orașe la sate și până la tărâmuri spirituale. Unde circulă cunoașterea cel mai repede și unde se pierde?
Circulă cel mai repede prin corp. Mișcarea, dansul, repetiția — acestea sunt arhive. Dar cunoașterea se pierde în traducere — atunci când încercăm să încastrăm sisteme fluide în structuri rigide. Tradițiile orale nu încap frumos în folderele din Dropbox.
Care crezi că este cea mai mare concepție eronată pe care industria modei o are încă despre „moștenire” sau „meșteșug”?
Că moștenirea este statică, iar meșteșugul este ceva pitoresc. Ambele sunt tehnologii vii. Meșteșugul nu este doar îndemânare — este cosmologie. Moștenirea nu privește doar înapoi — este trecutul, prezentul și viitorul. Este memorie strategică, iar industria adesea le transformă pe amândouă în marfă fără să înțeleagă sistemele din care provin.
IAMISIGO funcționează adesea ca o arhivă vie, așa că există povești, voci sau tehnici pe care simți că ai responsabilitatea de a le proteja acum?
Da, există — prea multe pentru a fi enumerate, și nu sunt sigură că pot articula acum un răspuns complet, pentru că responsabilitatea este una profundă. Dar port cu mine poveștile femeilor țesătoare, ale căror mâini își amintesc mai mult decât ar putea vreodată cărțile. De exemplu, ritualurile orale de vopsire, transmise în șoaptă. Filosofiile încorporate în pliere, înfășurare și coasere — acte adesea respinse ca fiind domestice, dar profund intelectuale. Simt responsabilitatea de a le păstra nu doar prin documentare, ci prin activare — aducându-le în centrul contextelor contemporane și asigurându-mă că nu sunt doar văzute, ci și apreciate, protejate și plătite.
Dacă IAMISIGO ar evolua în ceva ce nu ar mai fi un brand de modă, ce formă ar lua în continuare?
O colectivitate. Un trib. Un spațiu în care creativitatea este fluidă și deliberat neîngrădită. IAMISIGO ar evolua într-o academie itinerantă, un sanctuar cultural, un institut de cercetare care îmbină știința materialelor cu practica ritualică și cercetarea spirituală. A fost întotdeauna mai mult decât modă — este un sistem viu de re-memorie și re-imaginație.
Ai spus cândva că munca ta este despre înlăturarea construcției numită „granițe”. Ce nouă graniță încerci acum să dizolvi și de ce?
Granița dintre spiritual și tehnologic. Nu sunt opuse. Mă interesează codificarea ca ritual și datele ca strămoș. Dizolvarea acestei opoziții ar putea deschide o cu totul nouă modalitate de a crea — și de a fi.
Un brand vizionar: între strămoși și algoritmi
Colecția IAMISIGO propune o călătorie între lumi: acolo unde tehnologia spirituală și biotehnologia nu sunt separate, ci simbiotice. Ogisi nu îmbracă doar corpuri, ci activează energii, transformând moda într-un ritual contemporan.
Beyond Fashion – IAMISIGO ca arhivă vie
Pentru Bubu Ogisi, IAMISIGO nu este doar un brand, ci un sistem viu: o academie itinerantă, un sanctuar cultural, un spațiu unde știința materialelor întâlnește ritualul și cercetarea spirituală.
„Dacă IAMISIGO ar evolua dincolo de modă, ar deveni o colectivitate. Un trib. Un spațiu neîngrădit.” – Bubu Ogisi
Prin câștigarea Zalando Visionary Award și prezentarea colecției „Dual Mandate”, Ogisi confirmă: IAMISIGO este mai mult decât modă. Este memorie, rezistență și imaginație. O revoluție silențioasă a percepției, un limbaj global pentru o modă care onorează pluralitatea și solidaritatea creativă.
Credit foto: Polina/ Zalando PR
