Cum a facut Anastasia Soare primul milion de dolari?
Anastasia Soare, ”Regina sprâncenelor”, cum este cunoscută acum în lumea întreagă, fondatoarea brandului Anastasia Beverly Hills, și-a lansat recent în România prima ei carte, intitulată ”Conturul unui vis”, un volum autobiografic în care descrie parcursul ei în business de la zero la femeia cu afaceri de miliarde de dolari. Anastasia a răspuns întrebărilor presei într-un interviu panel și a relatat, printre altele, cum a facut primul milion de dolari, care a venit, surprinzător, nu din afacerea din domeniul frumuseții, ci dintr-una total diferită.
Care a fost cel mai greu moment de descris în carte?
În primul rând, de când am început să scriu aceasta carte mi-am dat seama că a fost un moment de reflecție pentru mine, pentru că, în toți acești treizeci și ceva de ani, n-am avut timp vreodată să stau să mă uit în trecut, să mă gândesc la ce realizări am avut și ce momente dificile am avut.
Mi-am dat seama că trebuie sa scriu aceasta carte cât mai rapid, pentru că este un moment destul de dificil pentru tinerii care vor să facă ceva după Covid. Nu mai au speranță. Am avut un interviu cu Forbes Franța și m-au întrebat ”Mai crezi în American Dream?” Pentru că toată lumea crede că eu sunt întruchiparea visului american. Și a trebuit să mă gândesc o secundă și i-am spus ”Da, cred că mai există acest American Dream, pentru că oportunitățile există, trebuie doar să le vezi. Și poate că este mai greu, dar nu imposibil.
Dar sunt alte momente, sunt alte oportunități față de cele care au fost pentru mine acum 34 de ani. Vorbim de social media, de informații, acum sunt total diferite. Vrei să afli ceva, ai apăsat pe Chatgpt și știi toată povestea. În momentul în care am început eu, era mult mai dificil, dar poate că erau alte lucruri mai ușoare. Deci, oricând, în orice moment, dacă ai un vis, trebuie să îl construiești.
Care este cea mai buna lecție pe care ați învățat-o pe fiica dv?
Cea mai buna lecție a fost când am dat-o afară. Începuse să lucreze pentru mine și venea târziu la serviciu. Era foarte tânără, seara se ducea cu prietenii la club… Am dat-o afară, ea n-ar fi crezut că o să fac asta, și, după o lună de zile, a venit la salon să-i împrumut bani, că nu mai avea de chirie. Bineînțeles că nu i-am dat banii, voiam să se întoarcă, pentru ca era extraordinar de bună în ceea ce facea, dar n-am vrut s-o rog eu, am vrut ca ea să mă roage pe mine. Și, după vreo două ore de stat în salon și așteptând să-i dau bani împrumut, am zis: Uite, nu pot să-ți dau bani împrumut, dar pot să-ți dau o altă șansă să vii la serviciu, dar trebuie să avem reguli diferite și cred că a fost cea mai bună lecție. Ea a început să lucreze din liceu și era la front desk, part-time, să își facă rost de bani de cheltuială, pentru că nu a prea fost răsfățată de mine, am fost destul de strictă cu ea.
Dacă s-ar face un film despre viața dv, cine ar interpreta rolul Anastasiei Soare?
Cine ar interpreta rolul meu? Ca tânără… Îmi aduc aminte că, în urmă cu ani de zile, vorbeam cu Jennifer Lopez, când îi făceam tratamentele și sprâncenele, și îi povesteam de România, iar ea îmi spunea ”Dacă faci vreodată un film, eu vreau sa joc rolul tău!” Dar eu cred ca o altfel de actriță… Tu pe cine ai vedea?
Sofia Vergara, nu știu… Sofia Vergara e prea sex-symbol. Nu, nu cred că ar fi bună în rolul meu. Este funny și super-drăguță și o iubesc, dar nu cred că este Anastasia.
Dar este posibil să vedem la un moment dat povestea brandului Anastasia pe Netflix sau pe vreo alta platformă de streaming?
Nimic nu este imposibil. Nu este nimic în plan, dar nimic nu esteimposibil. Absolut! Știi cum… Ai pus în Univers această idee… Se poate întâmpla. Orice e posibil.
Care sunt cele mai mari provocări din viața dv de antreprenor?
Provocări? Să fii tot timpul cel mai bun, să te perfecționezi în ceea ce faci, să găsești căi, să rezolvi probleme mult mai eficient. Să ai cash-flow, cum am spus și în carte- ”Cash is King”, cum îți manageriezi business-ul este foarte important și trebuie tot timpul reusești să cheltuiești mai puțin și să ai câștiguri mai mari. Cam ăsta este visul oricărui antreprenor. Cam orice persoană care vrea să facă business asta trebuie să facă: să aibă venituri mari și cheltuieli mici.
Care este cel mai mare risc pe care vi l-ați asumat?
Plecând din România și ducându-mă în America, cred că acela a fost cel mai mare risc. Apoi, au fost foarte multe alte riscuri. În business, dacă nu riști, nu crești.
Care a fost episodul care v-a determinat să spuneți ”Acum trebuie să plec din România”?
Cred că au fost mult mai multe episoade. Gândiți-vă că eu am plecat în 89. Anii 80 au fost cei mai dezastruoși ani ai României. Nu era căldură, nu aveam mâncare. A fost sumbru, a fost extraordinar de greu. Era ceva de neînchipuit. Sfîrșitul anilor 80 a fost o perioadă foarte rea. Stătea lumea la coadă la magazine de la 12 noaptea până a doua zi și se termina marfa înainte să ajungă să cumpere toată lumea. Total inuman.
Care a fost cea mai mare prejudecată cu care ați luptat când ați ajuns în America?
În primul rând, un emigrant trebuie să lucreze de două ori mai mult decât orice american. Eu am considerat că acest lucru o să fie în avantajul meu pentru că, de exemplu, când am ajuns acolo, lucrul care m-a bucurat foarte mult au fost că puteam să am două sau trei joburi, pe când americanii făceau doar ce aveau în job description. Fetele americance cu care care lucram veneau doar de la 9 la 6 și nu faceau decât ce trebuia.
Eu le-am spus șefilor că, dacă sunt cliente care vor să vină mai devreme sau să stea mai târziu de închidere, eu muncesc, pentru că aveam nevoie de bani; sau stăteam în pe lângă șefele mele și le curățam biroul numai ca să învăț, să văd ce fac, cum tratează clientele, cum le vând produsele. Care era stilul lor de a face business? Voiam să învăț. Pe când celelalte fete îmi spuneau ”Ăsta nu e jobul tău, să le cureți masa de lucru”. Eu m-am uitat la toate aceste ”inconveniente” și le-am considerat avantaje foarte mari pentru mine.
Aveți angajate din România sau aveți multe angajate din România?
La depozit am avut, când am fost aproape de un oraș unde e o comunitate de români foarte mare. Cred că aveam 40 de români și erau foarte multe femei care nu vorbeau engleză, dar managerul era român, iar ele au fost extraordinar de fericite că și-au putut găsi serviciu. La salon am românce- am două fete românce și în Europa avem multe. Foarte multe românce, pentru că eu am ajuns la concluzia că româncele sunt extraordinar de harnice, foarte serioase și vor să învețe, vor să crească, vor să învețe și să devină și mai mai bune în ceea ce fac, ceea ce e un lucru extraordinar și îmi place să le am pe lângă mine. E un lucru extraordinar, dar asta este calitatea femeilor românce.
Sunt și mai cochete decât celelalte? Le vedeți dintr-o mie?
Da, da, vor să aibă haine frumoase, să fie cu părul făcut, cu make-up, e un lucru foarte bun. Cred că este în cultura noastră. Dar da, și mă bucur când lucrez cu românce sau când găsesc un CV al unei românce, mă bucură tare mult.
Ce sfat i-ați da unei tinere care ar vrea sa devină acum antreprenor în acest domeniu?
Sfatul meu este să încerce să fie cea mai bună în ceea ce vrea să facă, adică să-și învețe meseria, pentru că e o competiție mare. Să zicem că vorbim de frumusețe: Depinde ce vrea să facă: sprâncene, make-up, păr- să se străduiască să fie cea mai bună, deoarece clientele sunt extraordinar de informate, clientele știu foarte bine ce vor, pe o clientă o păcălești o dată, n-ai s-o păcălești a doua oară. Trebuie să faci un serviciu de excelență și, constant, să crești, adică să fii și mai bună, să știi trendurile, să folosești produsele portivite, acum clientele știu că absolut orice despre despre produse și tu trebuie să înveți mai mult decît știu clientele. Deci ăsta este unul din lucrurile foarte importante.
Al doilea- Cum să tratezi clientul, respectul acordat. Îți dau un mic exemplu: eram în SUA de doi ani de zile, iar clientele mele se duceau la un faimos harstylist. Am zis să mă duc și eu și costa, nu mai știu, 300 de dolari, ceea ce pentru era o avere la vremea aia, dar am vrut să văd totuși acest stilist care lucra cu toate celebritățile și cu toate clientele mele. Am ajuns la ora programata, el a întârziat și în momentul în care a început să-mi taie părul, nu știu dacă s-a uitat o dată în ochii mei. Stătea și vorbea cu clientele lui din alt scaun, vorbea cu alți clienți, foarte puțin mi-a dat atenție și nu era nimic special la el. Cred că Mariana, care îmi tăia părul când eram în România, era mai bună decât a fost el.
Dar concluzia este următoarea: am învățat un lucru foarte important de la felul în care el s-a comportat: Niciodată nu voi trata clientul așa, pentru că în momentul în care clientul tău este în scaun, ea sau el este starul tău. Nimeni nu mai există. Tu trebuie să dai atenție sută la sută și în momentul în care dai atenție, tu ții minte absolut tot.
De exemplu, eu după 30 de ani, țin minte exact fiecare client câți copii are, când s-au dus la colegiu… Eram atentă în momentul acela la tot ce trebuia să fac, voiam ca clienta mea să arate extraordinar, să plece fericită și să îi dau atenția cuvenită. Deci am învățat un lucru foarte bun și astea sunt sfaturi pe care le-am scris și în carte. Este foarte important cum tratezi clientul, dacă vrei să fii în service business. clienta mea este mai importantă decât mine, pentru că asta este. În momentul în care alegi să fii în service business, asta este. Eu te servesc pe tine.
Cine v-a încurajat să faceți carieră în acest domeniu și cum ați gestionat eșecurile de-a lungul timpului?
Nu m-a inspirat, nu m-a împins nimeni de la spate. A fost singurul job pe care am putut să-l iau pentru că nu vorbeam engleză. La vremea aceea, în industria de beauty, cosmeticiene erau româncele, rusoaicele și unguroaicele. Și norocul meu a fost că una din fetele românce pe care le-am cunoscut în Los Angeles era gravidă, trebuia să-și ia concediu de trei luni și am făcut o înțelegere cu ea, să lucrez eu în locul ei, iar când se va întoarce, eu să plec. Și am fost fericită că puteam să am trei luni o experiență extraordinară. Norocul a fost că m-au plăcut și am rămas, mi-au oferit un job permanent și după ce s-a întors ea.
Eșecuri? Au fost foarte multe eșecuri, pentru că eu am început să îmi dau seama că nimeni nu dădea atenție sprâncenelor și am fost entuziasmată de acest serviciu, l-am prezentat șefelor, ele nu au crezut că profitabil financiar pentru ele. Am închiriat un salon- o cameră dintr-un salon din Beverly Hills- și așa am pornit încetul cu încetul să cresc și să îmi creez o clientelă.
În 1997 am vrut să deschid un salon, dar proprietarul n-a vrut să-mi închirieze un spațiu pentru că s-a gândit că, făcând sprâncene, nu am cum să plătesc chiria în Beverly Hills. Deci au fost foarte multe uși închise, dar nu m-am lăsat, am avut încredere în visul meu.
Acum vorbim de miliarde, dar mai țineți minte ce ați simțit când ați făcut primul milion?
Nici nu mai țin minte. Am început salonul cu servicii pentru sprâncene și apoi cu produsele. Nimeni nu îmi dădea bani atunci și, ca sa fac rost de mai mulți bani, mai aveam și un part-time job, cum spun americanii. Cumpăram o casă, o renovam și o vindeam după un an-doi, iar banii pe care-i făceam îi investeam înapoi în businessul cu sprâncene. La prima casă vândută am făcut un milion de dolari, dar nu a fost atât de… Cum să spun? Bucuria mea era că am acești bani ca să pot să-i investesc în business.
Foto: A List Magazine
Anastasia Soare, ”Regina sprâncenelor”, cum este cunoscută acum în lumea întreagă, fondatoarea brandului Anastasia Beverly Hills, și-a lansat recent în România prima ei carte, intitulată ”Conturul unui vis”, un volum autobiografic în care descrie parcursul ei în business de la zero la femeia cu afaceri de miliarde de dolari. Anastasia a răspuns întrebărilor presei într-un interviu panel și a relatat, printre altele, cum a facut primul milion de dolari, care a venit, surprinzător, nu din afacerea din domeniul frumuseții, ci dintr-una total diferită.
Care a fost cel mai greu moment de descris în carte?
În primul rând, de când am început să scriu aceasta carte mi-am dat seama că a fost un moment de reflecție pentru mine, pentru că, în toți acești treizeci și ceva de ani, n-am avut timp vreodată să stau să mă uit în trecut, să mă gândesc la ce realizări am avut și ce momente dificile am avut.
Mi-am dat seama că trebuie sa scriu aceasta carte cât mai rapid, pentru că este un moment destul de dificil pentru tinerii care vor să facă ceva după Covid. Nu mai au speranță. Am avut un interviu cu Forbes Franța și m-au întrebat ”Mai crezi în American Dream?” Pentru că toată lumea crede că eu sunt întruchiparea visului american. Și a trebuit să mă gândesc o secundă și i-am spus ”Da, cred că mai există acest American Dream, pentru că oportunitățile există, trebuie doar să le vezi. Și poate că este mai greu, dar nu imposibil.
Dar sunt alte momente, sunt alte oportunități față de cele care au fost pentru mine acum 34 de ani. Vorbim de social media, de informații, acum sunt total diferite. Vrei să afli ceva, ai apăsat pe Chatgpt și știi toată povestea. În momentul în care am început eu, era mult mai dificil, dar poate că erau alte lucruri mai ușoare. Deci, oricând, în orice moment, dacă ai un vis, trebuie să îl construiești.
Care este cea mai buna lecție pe care ați învățat-o pe fiica dv?
Cea mai buna lecție a fost când am dat-o afară. Începuse să lucreze pentru mine și venea târziu la serviciu. Era foarte tânără, seara se ducea cu prietenii la club… Am dat-o afară, ea n-ar fi crezut că o să fac asta, și, după o lună de zile, a venit la salon să-i împrumut bani, că nu mai avea de chirie. Bineînțeles că nu i-am dat banii, voiam să se întoarcă, pentru ca era extraordinar de bună în ceea ce facea, dar n-am vrut s-o rog eu, am vrut ca ea să mă roage pe mine. Și, după vreo două ore de stat în salon și așteptând să-i dau bani împrumut, am zis: Uite, nu pot să-ți dau bani împrumut, dar pot să-ți dau o altă șansă să vii la serviciu, dar trebuie să avem reguli diferite și cred că a fost cea mai bună lecție. Ea a început să lucreze din liceu și era la front desk, part-time, să își facă rost de bani de cheltuială, pentru că nu a prea fost răsfățată de mine, am fost destul de strictă cu ea.
Dacă s-ar face un film despre viața dv, cine ar interpreta rolul Anastasiei Soare?
Cine ar interpreta rolul meu? Ca tânără… Îmi aduc aminte că, în urmă cu ani de zile, vorbeam cu Jennifer Lopez, când îi făceam tratamentele și sprâncenele, și îi povesteam de România, iar ea îmi spunea ”Dacă faci vreodată un film, eu vreau sa joc rolul tău!” Dar eu cred ca o altfel de actriță… Tu pe cine ai vedea?
Sofia Vergara, nu știu… Sofia Vergara e prea sex-symbol. Nu, nu cred că ar fi bună în rolul meu. Este funny și super-drăguță și o iubesc, dar nu cred că este Anastasia.
Dar este posibil să vedem la un moment dat povestea brandului Anastasia pe Netflix sau pe vreo alta platformă de streaming?
Nimic nu este imposibil. Nu este nimic în plan, dar nimic nu esteimposibil. Absolut! Știi cum… Ai pus în Univers această idee… Se poate întâmpla. Orice e posibil.
Care sunt cele mai mari provocări din viața dv de antreprenor?
Provocări? Să fii tot timpul cel mai bun, să te perfecționezi în ceea ce faci, să găsești căi, să rezolvi probleme mult mai eficient. Să ai cash-flow, cum am spus și în carte- ”Cash is King”, cum îți manageriezi business-ul este foarte important și trebuie tot timpul reusești să cheltuiești mai puțin și să ai câștiguri mai mari. Cam ăsta este visul oricărui antreprenor. Cam orice persoană care vrea să facă business asta trebuie să facă: să aibă venituri mari și cheltuieli mici.
Care este cel mai mare risc pe care vi l-ați asumat?
Plecând din România și ducându-mă în America, cred că acela a fost cel mai mare risc. Apoi, au fost foarte multe alte riscuri. În business, dacă nu riști, nu crești.
Care a fost episodul care v-a determinat să spuneți ”Acum trebuie să plec din România”?
Cred că au fost mult mai multe episoade. Gândiți-vă că eu am plecat în 89. Anii 80 au fost cei mai dezastruoși ani ai României. Nu era căldură, nu aveam mâncare. A fost sumbru, a fost extraordinar de greu. Era ceva de neînchipuit. Sfîrșitul anilor 80 a fost o perioadă foarte rea. Stătea lumea la coadă la magazine de la 12 noaptea până a doua zi și se termina marfa înainte să ajungă să cumpere toată lumea. Total inuman.
Care a fost cea mai mare prejudecată cu care ați luptat când ați ajuns în America?
În primul rând, un emigrant trebuie să lucreze de două ori mai mult decât orice american. Eu am considerat că acest lucru o să fie în avantajul meu pentru că, de exemplu, când am ajuns acolo, lucrul care m-a bucurat foarte mult au fost că puteam să am două sau trei joburi, pe când americanii făceau doar ce aveau în job description. Fetele americance cu care care lucram veneau doar de la 9 la 6 și nu faceau decât ce trebuia.
Eu le-am spus șefilor că, dacă sunt cliente care vor să vină mai devreme sau să stea mai târziu de închidere, eu muncesc, pentru că aveam nevoie de bani; sau stăteam în pe lângă șefele mele și le curățam biroul numai ca să învăț, să văd ce fac, cum tratează clientele, cum le vând produsele. Care era stilul lor de a face business? Voiam să învăț. Pe când celelalte fete îmi spuneau ”Ăsta nu e jobul tău, să le cureți masa de lucru”. Eu m-am uitat la toate aceste ”inconveniente” și le-am considerat avantaje foarte mari pentru mine.
Aveți angajate din România sau aveți multe angajate din România?
La depozit am avut, când am fost aproape de un oraș unde e o comunitate de români foarte mare. Cred că aveam 40 de români și erau foarte multe femei care nu vorbeau engleză, dar managerul era român, iar ele au fost extraordinar de fericite că și-au putut găsi serviciu. La salon am românce- am două fete românce și în Europa avem multe. Foarte multe românce, pentru că eu am ajuns la concluzia că româncele sunt extraordinar de harnice, foarte serioase și vor să învețe, vor să crească, vor să învețe și să devină și mai mai bune în ceea ce fac, ceea ce e un lucru extraordinar și îmi place să le am pe lângă mine. E un lucru extraordinar, dar asta este calitatea femeilor românce.
Sunt și mai cochete decât celelalte? Le vedeți dintr-o mie?
Da, da, vor să aibă haine frumoase, să fie cu părul făcut, cu make-up, e un lucru foarte bun. Cred că este în cultura noastră. Dar da, și mă bucur când lucrez cu românce sau când găsesc un CV al unei românce, mă bucură tare mult.
Ce sfat i-ați da unei tinere care ar vrea sa devină acum antreprenor în acest domeniu?
Sfatul meu este să încerce să fie cea mai bună în ceea ce vrea să facă, adică să-și învețe meseria, pentru că e o competiție mare. Să zicem că vorbim de frumusețe: Depinde ce vrea să facă: sprâncene, make-up, păr- să se străduiască să fie cea mai bună, deoarece clientele sunt extraordinar de informate, clientele știu foarte bine ce vor, pe o clientă o păcălești o dată, n-ai s-o păcălești a doua oară. Trebuie să faci un serviciu de excelență și, constant, să crești, adică să fii și mai bună, să știi trendurile, să folosești produsele portivite, acum clientele știu că absolut orice despre despre produse și tu trebuie să înveți mai mult decît știu clientele. Deci ăsta este unul din lucrurile foarte importante.
Al doilea- Cum să tratezi clientul, respectul acordat. Îți dau un mic exemplu: eram în SUA de doi ani de zile, iar clientele mele se duceau la un faimos harstylist. Am zis să mă duc și eu și costa, nu mai știu, 300 de dolari, ceea ce pentru era o avere la vremea aia, dar am vrut să văd totuși acest stilist care lucra cu toate celebritățile și cu toate clientele mele. Am ajuns la ora programata, el a întârziat și în momentul în care a început să-mi taie părul, nu știu dacă s-a uitat o dată în ochii mei. Stătea și vorbea cu clientele lui din alt scaun, vorbea cu alți clienți, foarte puțin mi-a dat atenție și nu era nimic special la el. Cred că Mariana, care îmi tăia părul când eram în România, era mai bună decât a fost el.
Dar concluzia este următoarea: am învățat un lucru foarte important de la felul în care el s-a comportat: Niciodată nu voi trata clientul așa, pentru că în momentul în care clientul tău este în scaun, ea sau el este starul tău. Nimeni nu mai există. Tu trebuie să dai atenție sută la sută și în momentul în care dai atenție, tu ții minte absolut tot.
De exemplu, eu după 30 de ani, țin minte exact fiecare client câți copii are, când s-au dus la colegiu… Eram atentă în momentul acela la tot ce trebuia să fac, voiam ca clienta mea să arate extraordinar, să plece fericită și să îi dau atenția cuvenită. Deci am învățat un lucru foarte bun și astea sunt sfaturi pe care le-am scris și în carte. Este foarte important cum tratezi clientul, dacă vrei să fii în service business. clienta mea este mai importantă decât mine, pentru că asta este. În momentul în care alegi să fii în service business, asta este. Eu te servesc pe tine.
Cine v-a încurajat să faceți carieră în acest domeniu și cum ați gestionat eșecurile de-a lungul timpului?
Nu m-a inspirat, nu m-a împins nimeni de la spate. A fost singurul job pe care am putut să-l iau pentru că nu vorbeam engleză. La vremea aceea, în industria de beauty, cosmeticiene erau româncele, rusoaicele și unguroaicele. Și norocul meu a fost că una din fetele românce pe care le-am cunoscut în Los Angeles era gravidă, trebuia să-și ia concediu de trei luni și am făcut o înțelegere cu ea, să lucrez eu în locul ei, iar când se va întoarce, eu să plec. Și am fost fericită că puteam să am trei luni o experiență extraordinară. Norocul a fost că m-au plăcut și am rămas, mi-au oferit un job permanent și după ce s-a întors ea.
Eșecuri? Au fost foarte multe eșecuri, pentru că eu am început să îmi dau seama că nimeni nu dădea atenție sprâncenelor și am fost entuziasmată de acest serviciu, l-am prezentat șefelor, ele nu au crezut că profitabil financiar pentru ele. Am închiriat un salon- o cameră dintr-un salon din Beverly Hills- și așa am pornit încetul cu încetul să cresc și să îmi creez o clientelă.
În 1997 am vrut să deschid un salon, dar proprietarul n-a vrut să-mi închirieze un spațiu pentru că s-a gândit că, făcând sprâncene, nu am cum să plătesc chiria în Beverly Hills. Deci au fost foarte multe uși închise, dar nu m-am lăsat, am avut încredere în visul meu.
Acum vorbim de miliarde, dar mai țineți minte ce ați simțit când ați făcut primul milion?
Nici nu mai țin minte. Am început salonul cu servicii pentru sprâncene și apoi cu produsele. Nimeni nu îmi dădea bani atunci și, ca sa fac rost de mai mulți bani, mai aveam și un part-time job, cum spun americanii. Cumpăram o casă, o renovam și o vindeam după un an-doi, iar banii pe care-i făceam îi investeam înapoi în businessul cu sprâncene. La prima casă vândută am făcut un milion de dolari, dar nu a fost atât de… Cum să spun? Bucuria mea era că am acești bani ca să pot să-i investesc în business.
Foto: A List Magazine
