Header-1200×250-001

Special Guest

Miturile despre iubirea care ne sabotează relația de cuplu

by

Îndrăgosteala ne străpunge ca o săgeată în inimă, ne lovește în moalele capului, ne pune un zâmbet pe față și o sclipire în ochi, ne face să ne pierdem mințile, ne orbește, ne dă aripi și tot felul de alte senzații de parcă nimic nu mai este în controlul nostru. O mică atingere, un mesaj, auzul vocii, o simplă privire au puterea de a declanșa în noi o furtună de emoții – de la frică sau timiditate până la fericire sau euforie.

Percepția nu este departe de realitatea științifică, pentru că oamenii de știință au ajuns la concluzia că starea de îndrăgosteală este similară cu cea de după consumul de droguri. Când Cupidon ne ia la țintă, creierul se inundă cu o secreție de hormoni responsabili pentru noua culoare roz a vieții și fluturii care brusc pot zbura prin stomac, pentru senzația că până atunci am trăit degeaba și că, în sfârșit, am găsit raiul pe pământ. Ne-am întâlnit sufletul pereche și pentru la bătrânețe asta este chiar o treabă mai importantă decât dacă avem sau nu pensia asigurată.

Natura consideră, însă, că mai avem și altceva de făcut în viață decât să zburăm printre nori, doi câte doi, luați de mână. Bănuiesc asta, pentru că a lăsat la dispoziția creierului un maxim de 2-3 ani pentru a funcționa sub efectele ”drogului” îndrăgostelii. Apoi ne coboară cu picioarele pe pământ și ne dă un test de maturitate: știm, cu adevărat, să ne iubim?

Pentru o viață în doi, asumată la bine și la greu, e nevoie de mai mult decât un foc continuu de artificii cu ”te iubesc, viața mea, dragostea mea!”. Iubirea matură este mult diferită față de starea de a fi îndrăgostit. Abia ea poate pune bazele unei relații lungi și împlinite. Marea diferență constă în faptul că, în vreme ce îndrăgosteala se poate declanșa instantaneu și se susține printr-o serie de reacții chimice la nivel de creier, iubirea matură implică să alegi conștient, în fiecare zi, să trăiești alături de persoana de care te-ai îndrăgostit cu ceva vreme în urmă.

Bineînțeles, uneori maturitatea presupune să alegi conștient să ieși dintr-o relație, însă subiectul acestui articol este despre ce ne este de folos în cazul în care alegem să ne preocupăm de construirea unei relații mature. Ca prim pas în această direcție ar fi să spulberăm miturile despre iubire și să ne permitem să descoperim, liberi de prejudecăți, esența înțelepciunii relaționale.

Haideți să analizăm 3 dintre miturile cu mare potențial de a sabota șansa unei relații de cuplu împlinite!

Mitul #1 – ”…Și, uite așa, au trăit fericiți până la adânci bătrâneți!”

După ce ne prezintă în detaliu isprăvile lui Făt Frumos care trece de toate încercările pentru a câștiga mâna Fetii de Împărat și apoi nunta de trei zile și trei nopți, povestitorul basmului încalecă pe o șa (…sau pe o căpșună), semn că ne-a spus tot ce era mai important din povestea aleasă. Dacă pe vremea când zmeii populau pământul lucrurile poate stăteau chiar așa, în zilele noastre nu mai stau. Adevăratele probe se dau abia după ce ne luăm angajamentul unei vieți de cuplu. Nu cădeți în capcana ideii că jurămintele de la altar oferă protecție magică. Iubirea este necesară, dar nu suficientă!

Mitul #2 – ”Iubirea necondiționată este iubire adevărată”

Scoasă din contextul înțelepciunii spirituale, afirmația își pierde sensul. În cuplu, iubirea este profund condiționată. Altfel ar însemna ca, spre exemplu, să poți rămâne netulburat, cu zâmbetul pe buze și capabil să livrezi iubire chiar și atunci când ființa pe care o iubești te părăsește pentru altcineva.

Pericolul intenției de a iubi necondiționat este că, în loc să verificăm cum ne simțim într-o relație – împliniți sau epuizați? iubiți sau neglijați? – ne alegem cu convingerea iluzorie că dacă ”noi vom fi mai puțin egoiști, vom oferi sau vom iubi mai mult”, vom avea șansa să primim iubirea după care tânjim.

În realitate, condiționarea sănătoasă este un pilon al iubirii mature!

Mitul #3 – ”Mitul iubirii transformatoare”

Dacă ne-a ajuns pe vreo cale credința acestui mit în minte, e una din explicațiile pentru care ne săpăm singuri groapa când iubim. Așteptarea că iubirea noastră puternică îl va vindeca pe celălalt de cele rele, ține de gândirea magică, nu de felul în care funcționează relațiile între oameni. Una este să fim alături de partener(ă) în procesul lui propriu de transformare, în care a intrat prin alegere personală, și alta este să sperăm că rezistența cu care se opune schimbării poate fi dărâmată de forța iubirii noastre. Că, de dragul nostru, va face marele salt. În realitate, ne asumăm o muncă de Sisif, iar bolovanul pe care îl cărăm cu îndârjire în vârful muntelui se va prăvăli peste noi în mod repetat, ne va răni și ne va zdruncina credința în noi și în iubire. Înțelept este să acceptați că fiecare are partea lui de responsabilitate!

Anca Pavel, psiholog și psihoterapeut relațional recomandat de www.pagiandepsihologie.ro

Care e parola de WI-FI? Întrebarea care ne schimbă viața- text by Vicki Nicola

by

„Nu vă supăraţi, care este parola de wi-fi?”. Ştiu, îţi este foarte familiară această întrebare acum şi se întâmplă aşa pentru că este una dintre cele mai frecvente întrebări în dialogul cotidian de pretutindeni. Poţi să verifici foarte simplu această nouă stare de fapt, într-un episod obişnuit, dintr-un restaurant, de exemplu, când, de cele mai multe ori, devine prima întrebare pe care o adresam chelnerului, chiar înainte de a verifica meniul zilei.

DE VICKI NICOLA

Telefonul nostru inteligent s-a insinuat „deștept” în viețile noastre. Ecranul lui ne este întotdeauna la îndemână, ne hipnotizează și ne face să uităm zilele în care aveam nevoie de un fir pentru conexiunea la internet sau, și mai greu de crezut, de acele vremuri îndepărtate și aproape ireale în care pur și simplu nu știam ce înseamnă „www”. Da, au existat și astfel de zile. Și mi-am dat seama cât de neverosimile par atunci când am avut și eu momentul de „pe vremea mea” în dialogurile cu cei doi copii. Le-am povestit că în copilăria noastră aveam doar 10 minute de desene animate la televizor, în singura zi liberă din săptămână, la început de „Album duminical”, iar revelația lor de neînchipuit și de neacceptat a fost „Și, cum, nu exista Youtube în viața ta?!?” Sincer, cred că în acel moment mi-am pierdut puțin și din autoritatea de părinte, care se presupune că a experimentat totul pe îndelete, înaintea lor.

Internetul a adus schimbări multe și, mai cu seamă, radicale, în stilul nostru de viață. A introdus treptat și ireversibil noi tipuri de comportament. Și s-a întâmplat așa pentru că internetul este cel care a valorificat la maximum o monedă de schimb extrem de importantă în societatea contemporană: TIMPUL! Totul se întâmplă instant datorită unui singur beneficiu, acum omniprezent în viețile noastre: accesul la internet. Astfel, „cât ai bate din palme”, expresia magică din poveștile copilăriei, are acum un corespondent real în „cu un singur click”.

Informația a fost primul bun la care internetul ne-a oferit accesul instant. Inovația tehnologică a introdus în viețile noastre tabletele și telefoanele inteligente și, prin aceasta, a desăvârșit proximitatea informației. Și tabletele, și telefoanele inteligente au o caracteristică esențială: mobilitatea.

Nu mai vorbim de un computer cu un loc fix, bine definit, la birou, fie el acasă sau la serviciu. Tableta sau telefonul își găsesc cu ușurință locul și în servieta de birou, dar și pe noptiera de acasă. Doar întinzi mâna, te faci comod și poți accesa un univers informațional teoretic infinit. Mobilitatea acestor inovații tehnologice și comoditatea noastră s-au dovedit formula ideală pentru a adopta instant un nou comportament de consum al informației.

Telefonul nostru inteligent pare că e dintotdeauna în buzunarul nostru și, mai mult, că ne cunoaște chiar „ca pe propriile lui buzunare”… Treptat, nu am mai așteptat ziarele cumpărate la primul drum din dimineață, ci am accesat încă de la ore târzii în noapte site-ul de știri cu informații actualizate în timp real. Și, nici bine nu era rezolvată dilema evoluției ziarelor și a revistelor sub presiunea știrilor actualizate instant în spațiul online, că muzica se contura deja ca un alt bun pe care nu îl mai cumperi pe un CD, de la magazine specializate din oraș, ci pe care îl accesezi oricând și de oriunde ca „playlist” pe Spotify. Interacțiunile noastre de zi cu zi sunt listate toate sub forma unei liste de contacte, iar „itinerariul” nostru financiar este păstrat cu acuratețe în „virtual wallet”, evident „ca să ne facă viața mai ușoară”. Drumurile noastre nu s-au mai măsurat în lucruri rezolvate peste zi, ci pur și simplu în număr de pași, iar un pahar cu apă nu mai este tot timpul cerut de sete, ci determinat de o notificare din aplicația „de băut apă”. De aici nu a mai fost decât un pas psihologic mic până când să ne obișnuim cu ideea că un simplu click se concretizează într-un colet fizic, la ușa casei.

Astăzi, nu mai pare nimic neobișnuit ca o piesă exclusivistă dintr-un magazin concept din Miami să ajungă prin curier la tine acasă, în oricare sector din București. Și chiar și clasicul mers la piață, în diminețile senine de sâmbătă, s-a metamorfozat într-o repriză de cumpărături în pauza de masă de la birou, pe site-ul de legume bio. Și asta pentru că shoppingul online reprezintă deja un tip de comportament comercial asimilat de aproape orice consumator. Telefoanele mobile inteligente sunt cele care au adus experiența de achiziție virtuală în proximitatea noastră. Cumpărăturile sunt acum „la îndemână”, la propriu și la figurat. E simplu: comerțul online pornește de la două premise favorabile.

În primul rând, magazinul online are întotdeauna cea mai apropiata adresă din oraș, în computerul tău de acasă sau, și mai aproape, pe ecranul telefonului tău mobil. Și, în plus, el are întotdeauna și cel mai convenabil program: se deschide atunci când începe timpul tău liber.

Navigăm fără să avem bariere fizice sau de timp și avem practic la îndemână orice informație sau orice produs ne dorim. Suntem fascinați de această mobilitate pe care ne-o oferă Internetul. Câștigăm timp, dar parcă viteza noastră face și ca totul să pară că trece mai ușor pe lângă noi. Și uneori, prinși în acest carusel al tehnologiei 4G și al accesului „nelimitat”, e bine să facem o pauză și să ne bucuram de experiențe. Spre exemplu, să savurăm o cafea și să ne delectăm pe îndelete cu această versiune printată A List Magazine. Enjoy!

FOTO: arhiva personala

Pentru sănătatea ta fizică și psihică joacă-te în fiecare zi, timp de câteva minute…

by

Când a fost ultima oară când te-ai bucurat de o activitate ludică, ai pierdut noțiunea timpului și te-ai simțit din nou ca în copilărie, la fel de lipsit de griji, rigori și cenzură? Când ți-ai permis să te “prostești” într-un sens jucăuș și autentic?

Din păcate, în societatea actuală, jocul este văzut ca o activitate neproductivă, ca o pierdere de vreme, iar așteptarea principală în ceea ce îi privește pe adulți, este ca aceștia să aibă o atitudine serioasă față de tot ceea ce ne înconjoară, față de mediul profesional și personal. Eventual, singurul tip de joc permis în viața unui adult este cel care cultivă competiția. A fi matur nu înseamnă să uităm să ne amuzăm de lucrurile mici și simple, chiar daca putem fi considerați superficiali si naivi. Uneori vrem să ne “dezbrăcăm” de haina autocontrolului și a rigidității și să ne bucurăm cum o făceam atunci când eram copii. Nu ne pierdem nevoia de a simți bucurie și plăcere pe măsură ce creștem, însă uităm beneficiile unei activități, daca aceasta devine insuficient explorată sau experimentată. În cartea sa “Jocul”, autorul și psihiatrul Stuart Brown, compară jocul cu oxigenul. El scrie: “… este peste tot în jurul nostru, dar merge mai ales neobservat sau neapreciat până când acesta lipsește”. „Acest lucru poate părea surprinzător până când veți lua în considerare tot ce reprezintă jocul. Jocul este arta, cărțile, filmele, muzica, comedia, flirturile și visarea cu ochii deschiși”, este de părere dr. Brown, fondatorul Institutului Național pentru Joc.

Jocul este esențial pentru sănătatea noastră (prin eliberarea de dopamină, “substanța plăcerii”, prin scăderea stresului, prin scăderea tensiunii arteriale), dar și pentru dezvoltarea intelectuală, pentru dezvoltarea creativității, pentru  dezvoltarea armonioasă a relațiilor de cuplu și sociale, toate acestea în funcție de etapele de  vârstă prin care trecem. În copilărie, prin joc înțelegem modul în care funcționează lumea și funcționăm noi. Pentru un adolescent, jocul poate reprezenta calea prin care acesta își acoperă nevoile specifice vârstei, acelea de a avea prieteni, de a aparține unui grup și de a fi apreciat. Pentru un adult, jocul poate crea noi conexiuni neuronale, moduri noi de a privi lucrurile și de a identifica soluții, crește flexibilitatea și de asemenea, jocul poate ajuta un adult să-și revină după o perioadă stresantă. Pentru vârstnici, jocul reprezintă calea prin care se păstrează nota de optimism asupra vieții, regăsirea sensului și oportunitatea de a redescoperi lucrurile dintr-o altă perspectivă, alături de nepoți.

Dacă păstrăm puțin focusul pe relații, în familie, prin joc, putem să le arătăm copiilor cât de mult îi iubim și cât de bine ne simțim împreună cu ei și putem folosi jocul ca oportunitate de învățare pentru diverse contexte dificil de gestionat din viața copilului. În cuplu, prin joc, putem reduce tensiunile, putem facilita conectarea și ne putem face viața mai ușoară, gestionând activități administrative prin joc, transformându-le astfel în sarcini mai puțin monotone. În viața profesională, jocul reușește să spargă barierele de comunicare și de interacțiune și ajută la crearea unui mediu mai puțin rigid, în care creativitatea se poate manifesta în voie (vezi companii precum Google, care au reușit să facă jocul parte integrantă a mediului de lucru).

Jocul, spune Stuart Brown, „Este o stare atemporală, esențială pentru oameni. Este, de asemenea, o stare de spirit, o atitudine de curiozitate și de mirare. Jocul, este ceea ce construiește creiere complexe, receptive, sociale și flexibile, care, la rândul lor, construiesc oameni și societăți complexe, receptive, sociale și flexibile”. Oamenii care nu includ jocul în viața lor, sunt cel mai adesea dependenți de muncă și trăiesc mai greu sentimente de bucurie.

Pentru a-ți recăpăta natura jucăușă, amintește-ți ce jocuri îți aduceau zâmbetul pe buze în copilărie, cum te simțeai atunci și ce poți aduce acum în viața ta de adult, pentru a face din nou loc jocului în viața ta. Înconjoară-te de oameni veseli, care nu au uitat să se joace! Astfel de activități ludice, te fac să te simți mai viu, mai încărcat cu energie, te fac să renunți la cenzură și să interacționezi într-un mod mai deschis și să te conectezi mai bine cu ceilalți. Pe termen lung, activitățile ludice conduc la un grad mai mare de sănătate fizică și psihică, așa că fă-le loc în viața ta! Mai mult decât atât, jocul nu se va “demoda” niciodată!

Mihaela Svet, psiholog și psihoterapeut în formare recomandat de www.paginadepsihologie.ro.

Traversăm oare o redefinire a masculinităţii? Ce spune psihologul

by

Sunt deja câteva decade de când revoluţia feministă a schimbat dramatic rolul femeii în societate. Militarea pentru drepturile femeii, concretizată în timp în diferite curente, a marcat criza feminităţii, care a avut drept rezultat repoziţionare femeii pe criterii de echitate şi egalitate în drepturi şi oportunităţi în diferite arii ale vieţii noastre, fie că ţin de zona culturală sau socio-politică, de aspecte financiare, de violenţa domestică sau hărțuirea sexuală.

Aşadar, societatea, precum un organism viu, evoluează şi se transformă, şi implicit, şi rolurile asumate de fiecare dintre genuri. Aşa că am ajuns să reanalizam caracteristica patriarhală a societăţii care, e drept, în multe culturi este puternic resimţită ca un atribut al bărbaţilor. Însă, tot mai mult în societatea occidentală, ea nu mai este doar un apanaj al masculinităţii – ea ţine de bărbaţi sau de femei deopotrivă, în măsura în care fiecare îşi poate însuşi aceste valori patriarhale. Terry Real, un psiholog de familie american, spune că ”Forța patriarhală este ca o apă în care înotăm și cu toţi suntem peștii ei. Femeile pot fi la fel de patriarhale ca și bărbații, deținând aceleași tipuri de valori dar şi de prejudecăți.”

Pe de altă parte, chiar şi în contextul discuţiilor despre mişcările feministe, nu putem ignora că suntem încă tributari unei rigide dihotomii a rolurilor feminin-masculin. Distribuirea caracteristicilor psihologice a celor două sexe împart bărbaţii şi femeile în tabere opuse. Din perspectiva tradiţională, bărbaţii se presupune că sunt puternici, independenţi, logici, lipsiţi de emoţii şi siguri pe ei. Femeile se presupune că sunt expresive, calde, afectuoase, sensibile, fragile şi dependente. Acesta perspectiva tradiţională de a împărţi rolurile şi valorile între sexe a adus de-a lungul istoriei civilizaţiei la un soi de stabilitate şi de productivitate, atâta vreme cât aceasta distribuţie a rolurilor este văzută ca fiind complementară.

Însă există şi un revers al asumării acestor roluri. Femeile au traversat perioada lor de criză şi au făcut” revoluţie” pentru a-şi cere drepturile, şi asta le-a făcut să fie luptătoare, puternicie, sigure pe ele – caracteristici atribuite, în mod tradiţional, bărbaţilor. Putem lesne observa că rolul femeii s-a schimbat dramatic în ultimele decade, însă cel al bărbatului nu chiar atât de mult. În aceste vremuri, traversam o etapă de tranziţie pentru redefinirea rolului masculin.

Atunci când a început revoluţia feminismului, oamenii erau îmbujoraţi ca femeile îşi vor pierde din feminitate, adică din sensibilitate şi blândeţe, dacă vor deveni puternice şi independente. Acum însă, pare că nimeni nu se mai îngrijorează atât de mult în legătură cu aceste aspecte. Cultura în care trăim s-a schimbat şi bărbaţii sunt bombardaţi în mass-media de mesaje menite să le atenueze armura de” băieţi răi” şi să îi pună tot mai mult în contact cu acele aspecte ale personalităţii lor ce sunt mai degrabă atribuite conceptului de feminitate. Din nou, oamenii se îngrijorează despre ceea ce se va întâmpla cu băieţii şi bărbaţii dacă vor ajunge să integreze personalităţii lor şi exprimarea acestor atribute considerate feminine.

Restructurarea conceptul de masculinitate a apărut, mai ales că o nevoie de îmbunătăţire a vieţii psihice a bărbaţilor. Înăbuşirea sau negarea emoţiilor, bravarea care frizează riscul sunt pe atât de dăunătoare pe cât sunt de ineficiente pentru dezvoltarea psihologică şi sănătoasă a unui bărbat. Iată ce spun statisticele: bărbaţii trăiesc cu 7 până la 10 ani mai puţin decât femeile, îşi asumă mai multe riscuri, beau mai mult, iau mai multe droguri, sunt de 3 ori mai susceptibili de acte antisociale şi sunt cei care de 5 ori mai des comit sinucid. (Pentru a afla mai multe despre lumea psihologică a bărbaților vă recomand bestseller-ul Măștile Masculinității, scris de Lewis Howes și publicat anul acesta la Editura Pagina de psihologie.) Şi toate acestea se datorează nu unei genetici aparte, ci a faptului că comportamentele şi obiceiurile tradiţional masculine ajung să schilodească sănătatea mintală şi psihică a bărbaţilor.

Devreme în viaţă, odată ce încep a traversa etapă de formare a identităţii (3-4 ani), băieței învaţă aceste coduri nescrise ale masculinităţii. Astăzi, există încă multe case în care băieţii de doar câţiva anişori sunt încurajaţi să nu plângă, să nu-şi exprim emoţiile, să fie puternici. Ei încă nu ştiu să scrie sau să citească, însă reuşesc să-şi însuşească repede aceste reguli. Pe măsură ce cresc, în adolescenţă şi viaţa adultă, când ajung să experimenteze relaţiile de cuplu, aceste coduri ale masculinităţii învăţate devreme în viaţa – putere, independenta, lipsa de expresivitate emoţională – nu mai lasă loc pentru intimitate şi ataşament sigur.

Privit din perspectiva valorilor ce ţin de intimitate (empatie, apropiere, conectare, împărtăşirea gândurilor şi emoţiilor, vulnerabilitate) rolul bărbatului este adesea forţat către schimbare chiar de partenera de cuplu. Psihoterapeuţii care lucrează cu relaţiile de cuplu ştiu că cu cât este mai tradiţional bărbatul cu atât mai nefericită este femeia din cuplu. Pe de altă parte, bărbaţii nu sunt atât de nefericiţi în relaţiile lor de cuplu – pentru că, adesea, ei nu au exersata această abilitate de a fi în contact cu propriile lor emoţii – însă ei se simt mizerabil atunci când simt că femeia lor nu este fericită cu ei. Femeile sunt cele care împing limitele tradiţionale ale masculinităţii, deoarece, cel mai adesea ele sunt cele care îşi doresc mai multă intimitate în cuplu.

Dacă femeile pot fi puternice şi feminine şi sexy în acelaşi timp, sigure pe ele dar şi sensibile, independente şi preocupate de carieră dar şi soţii şi mame bune, atunci de ce nu ar putea bărbaţii să fie curajoşi şi puternici, dar şi vulnerabili şi expresivi, precum şi stăpâni pe ei şi curajoşi, dar şi sensibili şi cu inima mare?

Oana Calnegru, psiholog și psihoterapeut relațional – recomandat de paginadepsihologfie.ro.

The American Roadtrip: din Seattle până în Monterey, California

by

Un an reușit înseamnă cât mai multe experiențe memorabile și, de ce nu, vacanțe de neuitat. Dacă deja începi să te gândești în ce direcție să iei următorul avion, am o recomandare: Coasta de Vest a Americii. Majoritatea asociem Statele Unite cu marile metropole aglomerate precum New York, Chicago sau Los Angeles, însă Coasta de Vest este mult mai idilică și plină de peisaje surprinzătoare.

Însă, depinde care sunt așteptările tale de la o vacanță: în ceea ce mă privește, sunt o persoană activă și prefer roadtrip-urile pentru că îmi dau posibilitatea să văd cât mai multe locuri, iar programul îl organizez în funcție de stilul meu. Mereu am ales altfel de destinații, locuri care au nevoie de mai multă documentare și organizare. Vacanța începe din momentul în care rezervi biletele de avion, chiar dacă plecarea are loc peste câteva luni.

Pentru o vacanță similară celor prezentate mai jos, ai nevoie de aproximativ două săptămâni, plus multe alte zile dedicate planificării:  alegerea traseului și calcularea numărului de kilometri pe care îi vei parcurge zi de zi (în cazul meu au fost aprox. 500 km/zi), rezervarea hotelurilor și a obiectivelor pe care le ai în plan. Roadtrip-ul prestabilit și organizat cu multă atenție a început în Seattle, iar destinația finală a fost Monterey & Big Sur, California.

Pacific Coast Highway 101, cu cei peste 2500 de km, este probabil șoseaua cu cele mai spectaculoase priveliști din SUA. Drumul de coastă traversează localități tradiționale de pe coasta Oceanului Pacific, parcuri naturale, dar și orașe de renume.

Cele mai frumoase opriri au fost în:

Seattle, denumit și capitala cafelei, aici fiind situat primul Starbucks, dar și pentru cea mai mare piață de pește, Pike Place, este un oraș foarte verde, unde construcțiile moderne își fac loc printre clădirile tradiționale. Unul din cele mai emblematice obiective turistice este, cu siguranță, celebrul Space Needle, un turn de observație construit inițial pentru Expoziția Mondială din 1962.

Mai mult decât atât, turnul de observație a avut un rol celebru în cele mai cunoscute filme sau seriale precum Grey’s Anatomy, Fifty Shades of Grey sau Twin Peaks. Pentru cei pasionați de aviație, recomand o vizită la fabrica Boeing din Everett, cea mai mare clădire ca volum din lume, mai exact cât tot Disneyland-ul sau 910 terenuri de baschet la un loc.

Cannon Beach, stațiune tradițională din nord-vestul statului Oregon, cunoscută pentru plajale largi, hotelurile cochete și galeriile de artă. Personajul principal este Haystack Rock – o stâncă înaltă de 235m, cadru perfect pentru fotografii, dar și adăpost pentru pescăruși și foci.

Drumul de poveste continuă prin multe localități pitorești situate pe malul oceanului. Redwoods National Park cu al sau Avenue of the Giants, la granița statului Oregon cu California, un drum de peste 100 de kilometri prin pădurile de sequoia, face legătura între coasta oceanului cu cea mai renumită zonă viticolă din America, Nappa Valley.

Napa Valley, la aproximativ 80 km de San Francisco, adăpostește peste 280 de crame de vinuri californiene. În cele două zile petrecute în Napa Valley am participat la o degustare de vin la domeniul Beringer. Povestea Beringer începe în 1868, când Jacob Beringer pleca din orașul german Mainz pentru a începe o nouă viață în Statele Unite, Napa Valley, unde descoperă că solul este identic cu cel de pe Valea Rinului. În 1876, frații Beringer pun bazele companiei cu același nume care a ajuns astăzi unul dintre etaloanele vinurilor premium californiene, Knights Valley Cabernet Sauvignon fiind unul dintre cele mai cunoscute. Tot în această zonă, în Yountville, se află și binecunoscutul restaurant, The French Laundry (3*Michelin).

Următoarea oprire e în San Francisco, oraș care reușește să mă impresioneze peste așteptări. Cunoscut pentru cele mai abrupte străzi, tramvaiele trase de cablu, Cable Car, și casele luxoase din Zona Lion Street și Pacific Heights, renumitul Golden Gate mereu în ceață și sutele de restaurante cu specific pescăresc din port și zona Pier 39 îl transformă în cel mai cosmopolit oraș din California de Nord.

Trei zile sunt suficiente pentru a străbate străzile abrupte de pe Lombard Street, Pier 39 și până în Financial District. Spre surprinderea mea, comparând cu New York-ul, arhitectura orașului este mult mai europeană, zgârie norii nefăcându-și loc la tot pasul, iar oamenii sunt mult mai prietenoși. În ceea ce privește arta gastronomica, San Francisco este renumit pentru supa de pește, Chowder Soup, preparatele din pește proaspăt, dar un loc important îl are și bucătăria cu influențe asiatice. Noi am fost tare încântați de experiența de la Slanted Door, restaurant cu specific vietnamez situat în port.

Ultimele zile însorite de octombrie le-am petrecut la sud de Sillicon Valley, în Carmel by the Sea si Monterey. Casele tradiționale și boeme, restaurantele cochete și plajele cu apa cristalină, transformă cele două destinații în cele mai elegante stațiuni din apropierea San Francisco-ului. Mai mult decât atât, locuitorii de seamă, adică focile, își fac simțită prezența, pentru amuzamentul turiștilor, pe pontoanele de la malul oceanului. Monterey si Big Sur au devenit recent cunoscute și datorită serialului Little Big Lies.

Travel as much as you can, dear A Lister!

Cristina Cuvineanu, PR Lady at 2activePR and traveler.

Recomandarea psihologului: 8 activități care-ți pot readuce bucuria în viață

by

În lumea tuturor posibilităților, în lumea progresului excepțional al tehnologiei și al descoperirilor științifice, bolile secolului, în țările dezvoltate, sunt anxietatea și depresia cu tot ceea ce aduc ele – izolare socială, insomnie, extenuare, stres, apatie, pierderea sensului vieții, ș.a.m.d. Însă, aș vrea să vorbim puțin despre incapacitatea noastră de a trăi lucrurile cu bucurie.

Ia-ți câteva minute să te gândești la ultimul an: care a fost ultima mare bucurie pe care ai trăit-o? Cu privire la ce? Alături de cine? Cât a durat? De ce ai avut nevoie pentru a te putea bucura? Cât de des ți se întâmplă să te simți bucuroasă, plină de viață, recunoscătoare sau entuziasmată? Încearcă să îți răspunzi sincer, chiar dacă, poate, răspunsurile nu îți sunt pe placul inimii.

Cei mai mulți dintre noi trăim viața pe repede-nainte: creștem în familii, culturi și societăți care ne trasează direcții și tipare și care ne încurajează să privim viața într-o anumită lumină, fie că suntem sau nu conștienți de acest lucru. Nu știu dacă ai observat acest lucru la copiii mici din viața ta sau dacă îți mai amintești de tine copil – de curiozitatea neînfrântă, dorința de a explora necunoscutul, miile de întrebări cu privire la tot ce e nou și interesant, bucuria față de lucrurile aparent banale, ușurința de a transforma orice situație în joacă și orice lucru la îndemână în jucării, capacitatea de a găsi mereu noi și noi surse de amuzament, povești sau jocuri.

Știu ce îmi vei spune – copiii nu au griji, nu au responsabilități, datorii, rate, facturi, șefi etc. Din păcate, acest lucru este foarte departe de adevăr – copiii au multe griji și responsabilități – oare mami mă iubește sau nu? Ce se întâmplă dacă nu vreau să mănânc tot? De ce nu vrea Mirel să se joace cu mine la grădiniță? De ce trebuie să împart cu sora mea ciocolata primită? Am spart vaza preferată a mamei – se va supăra? Tati a venit nervos de la serviciu, oare mă va certa? etc… Ți se pot părea griji lipsite de importanță, însă pentru vârsta, experiența și resursele de care dispun, grijile copiilor pot fi la fel de copleșitoare ca și ale adulților sau chiar mai mult. Ce îi ajută pe copii să depășească situațiile negative este bucuria – bucuria pură. Bucuria de a fi în contact. Bucuria de a fi prezenți. Bucuria de a crede într-o lume mereu nou și demnă de explorat. Bucuria de a privi lucrurile așa cum sunt.

Problema nu este că există în lume copii lipsiți de griji, problema este că există în lume adulți lipsiți de bucurie. Lumea adulților e plină de responsabilități, dar și de libertăți și posibilități extraordinare. Nu putem să renunțăm cu toții la job-uri, șefi, rate, facturi, grija zilei de mâine, putem însă să lărgim spațiul bucuriei, să ajutăm la crearea echilibrului interior. Atât timp cât vom spune – lasă că va fi bine? (când? nu știu, mâine, altădată, cândva); când o să reușesc să scap de examene, iau promovarea, achit creditul, termin proiectul, măresc economiile, etc… atunci mă voi bucura… Ei bine, poate ai dreptate și vei avea suficient timp să trăiești doar bucurie, însă viața nu se oprește în loc. Complexitatea umanității noastre este dată de capacitatea de a trăi integru și deplin, cu toată gama emoțiilor noastre.

Ai libertate și responsabilitatea propriei tale vieți. Sunt lucruri pe care nu le vei putea schimba, multe, știu… Însă poți contribui la spațiul de bucurie pe care ți-l dorești și de care ai nevoie, astfel:

Fă-ți timp pentru distracție 
Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că ești încă vie, prin urmare lista de lucruri de făcut e probabil mereu prelungită. Toate urgențele, prioritățile, promisiunile și termenele de respectat care ne induc o stare de stres. O parte din stres se va diminua când vei mai trece la “finalizate” o serie de sarcini, dar ce faci cu cele care continuă să se adune? Activitățile distractive par o pierdere de timp când ești stresată, în realitate ele îți distrag atenția de la probleme, îți lărgesc perspectivele, te reîncarcă cu energie și îți sporesc eficiența. Cu siguranță mai sunt și alte benefici – nu-i așa că privind lucrurile din acest unghi, distracția nu mai pare doar pierdere de timp?

Fă ceva ce iubeai atunci când erai copil
Îți mai amintești lucrurile pe care le făceai când erai copil și de care nu te-ai fi plictisit niciodată? Poate fi să alergi desculță, să te cațări în copac, să sari coarda, să rezolvi un puzzle, să pictezi sau doar să te uiți la un program la televizor, așezată confortabil pe canapea, mâncând ceva ce îți face cu adevărat plăcere. Încearcă!

Programează timp cu oamenii dragi
“Nu am timp, sunt atât de ocupată!” – este cea mai des întâlnită scuză pentru a nu ieși în oraș, a nu ajunge la întâlnirea cu cea mai bună prietenă, a uita programarea la coafor, a-ți uita copilul în fața televizorului sau a rămâne peste program la birou. Ține, totuși minte vorbele lui Esther Perel, promovate și în conferința #EpicTalk – “De calitatea relațiilor noastre depinde calitatea vieților noastre”. Când îți faci agenda pentru săptămâna următoare, nu uita să treci și câteva întâlniri/ momente cu oamenii importanți din viața ta.

Privește lumea prin ochii unui copil fericit
Cum să faci asta? E oarecum simplu – privește totul cu uimire. Și bun și rău, și plăcut și neplăcut, și dureros și frumos. “Nu-i așa că-i interesant că am gândit/ simțit/ trăit/ uitat/ apreciat acest lucru?”

Hrănește-ți creativitatea și dă-i mână liberă
Fă ceva diferit în fiecare săptămână. Mergi într-un loc nou – nu vorbesc despre călătorii cu avionul la capătul lumii. Sunt sigură că sunt locuri în cartierul tău pe care nu le cunoști. Îmbracă-te, prinde-ți părul, machiază-te într-un stil nou pentru tine. Mănâncă ceva altfel. Mergi la o piesă de teatru sau un film la care nu ai merge de obicei. Acceptă să petreci timp cu oameni diferiți de tine – nu trebuie să-i placi la nebunie, să fii de acord cu ei sau să legați prietenii pe viață – lasă-te doar surprinsă de diversitatea lumii în care trăiești.

Trăiește o zi fără telefon
Uită-ți telefonul prin casă într-o zi și observă ce faci cu tine și cu timpul tău.

Joacă-te cu alegerile tale
Copiilor nu le lipsește seriozitatea atunci când se joacă. Observă-i. Totul e serios pentru ei – cine intră în ce rol, cum își organizează spațiul, care sunt jucăriile care merg la ce jocuri, cum se conturează narațiunea poveștii pe care o trăiesc. Seriozității adulților le lipsește jocul, simțul aventurii, încrederea că există alegeri cu care ne putem juca, adesea, alegerile care depinde de noi și pe care le putem schimba – o tunsoare, modul în care ne aranjăm mobilierul, ș.a.m.d. Dacă ar fi să te joci cu o alegere, care ar fi aceea? Pune-o în practică și bucură-te de joc.

Închei prin a-ți aminti să râzi!
E atât de important pentru sănătatea noastră psihică și fizică – reduce stresul și anxietatea, reduce durerea și induce relaxarea musculară, printre multe alte beneficii:
Pacientul către psiholog: – Medicul meu de familie a insistat să trec pe la dvs. Dumnezeu știe de ce, căci eu am o căsnicie fericită, o slujbă sigură, mulți prieteni, n-am griji… Psihologul, luându-și carnetul de notițe: – Hmmm… Și de când ai senzația aceasta?

Text de Sabina Strugariu, psiholog și psihoterapeut relațional recomanda de www.paginadepsihologie.ro

Footer-800×90-001

Footer-Revista-PDF