Despre artă, cu Livia Floarea, manager cultural, curator și fondatoarea Artown NOW, Anuala de Artă Urbană
„Aș spune că scena de street art din România e încă în adolescență: are artiști foarte buni, inclusiv cu recunoaștere internațională, dar fenomenul nu are încă o identitate și o infrastructură recognoscibile global, și nicio galerie dedicată exclusiv street art-ului care să reziste în timp (Galeria Neagră a fost o încercare). Prin Anuala de Artă Urbană Artown NOW încercăm să contribuim la maturizarea și profesionalizarea scenei. În 2023 am curatoriat, în expoziția Efectul Picasso de la Muzeul de Artă Recentă, un mural realizat de street artiști care și-au exersat picassianismul, cu lucrarea Pisicii Pătrate panotată lângă Picasso. Ce vedem de mult în occident începe și la noi: municipalități care comisionează artă publică, branduri care integrează arta urbană nu doar în marketing, ci și în sedii și proiecte de regenerare urbană”, explică Livia Florea, manager cultural și fondatoarea Artown NOW.
Ce înseamnă artă contemporană în 2026, la nivel internațional? Care sunt trendurile?
Street art-ul intră masiv în contexte de artă instituțională, iar artiștii din contexte formale vin tot mai des în stradă, spre un public mai divers, în afara bulei vernisajelor. Marile muzee au început, în sfârșit, să trateze arta urbană ca pe orice altă mișcare din istoria artei, nu ca subcultură periferică. S-a format și piața din jur, galerii dedicate, colecționari, case de licitații care includ Banksy, Invader sau KAWS alături de artă „clasică”. Street art-ul nu mai cere loc la masă, deja stă la masă.
Cum ar putea fi definit curentul dominant? Unde își au locul evenimentele ieșite din comun?
Curentul dominant e mai degrabă despre gest decât despre stil. Dadaismul a fost prima mare mișcare care a contestat instituția artistică, iar street art-ul a repetat exact acest gest: născut în afara galeriei și a muzeului, ilegal, respins inițial de sistemul care azi îl revendică. Trecem de la obiect la experiență, de la rezultat la proces, de la instituție la public – trăim într-o economie a experiențelor. Pisoarul lui Duchamp (1917) a contestat sistemul artistic; banana lui Cattelan (2019) a transformat contestarea într-o operă care circulă perfect în interiorul lui – Duchamp a refuzat masa, Cattelan a făcut spectacol despre refuz, stând deja la masă. Marina Abramović stă de partea cealaltă, alături de street art: gestul ei a fost real, cu risc fizic asumat, în afara oricărei plase instituționale, la fel cum graffiti-ul a fost ilegal, nu simulat ilegal.
Cum găsește un organizator galeria/ artistul pe care ar paria că va crea buzz?
În spațiul public, buzz-ul înseamnă că o lucrare trebuie să placă și să fie simțită de zeci, sute de mii de oameni care o vor întâlni pe stradă și, într-un fel, o vor face a lor. Nu cauți doar o lucrare care atrage atenția, ci una care poate genera o emoție sau o conversație în comunitate. Când curatoriezi un eveniment de artă publică, aduci lucrări care răspund nevoilor unei comunități întregi cu clase sociale, vârste și abilități foarte diferite, în timp ce lucrezi mult cu locul și memoria lui.
Care-i momentul cel mai greu când organizezi un festival de artă?
Cel mai greu și cel mai mișto este să te concentrezi mereu pe soluții, că probleme are toată lumea. În spatele unei anuale de arta urbană sunt un an de e-mailuri, conversații, excel-uri, decizii, finanțări care întârzie și vreme care nu ține cu tine. Dar, până la urmă, treaba noastră este să găsim soluțiile care fac arta să se întâmple.
Cât de profitabilă mai e arta în 2026? Cine câștigă, cine pierde?
Artown NOW a ajuns până aici (a cincea ediție) pentru că cel mai important lucru a fost ca toată lumea să câștige și aici mă refer și la bani, dar și la partea umană, la experiențe, amintiri, povești. Ca profitabilitate strictă, în 2026 poți câștiga mai bine ca muralist decât în alte discipline vizuale.
Ce înseamnă Artown NOW?
Artown NOW este singura anuală de artă urbană din România, concepută ca un mecanism public de imaginație civică, care schimbă spații neutre în locuri cu sens. NOW înseamnă ritm, atenție, o invitație la prezență și dorința de a deveni un reper pentru arta contemporană din Europa de Est. De la prima ediție din 2022, Artown a crescut într-un organism viu, cu peste 400 de artiști din peste 40 de țări. În 4 ediții am adus o densitate de 5 lucrări permanente pe km2 în Ploiești. 18 septembrie – 4 octombrie 2026 marchează ediția aniversară Artown NOW #5, sub tema „Gramatica libertății”. Scena centrală rămâne Fabrica UZUC, fosta uzină de utilaje chimice de 100.000 mp, pe care o transformăm în (CONtra)TEMPORARY Museum – muzeu doar cât e populat de artiști, contra-temporar pentru că urmele rămase sunt permanente. Vom avea zeci de artiști în rezidență on site; Gorzo își mută atelierul într-o hală a fabricii – Continuous Studio #11, Republica Artelor. Multe intervenții în oraș, la Gara de Sud, plus un program vast cu publicul: performance-uri, artist talks, concerte, seri de poezie. Vă așteptăm la Ploiești.
Cum arată publicul care vine la eveniment?
Încercăm să spargem bula și să democratizăm accesul la artă. Publicul e de toate vârstele: tineri, familii cu copii, pensionari, un public care altfel n-ar intra niciodată într-o galerie. Fabrica UZUC atrage generația 50+, iar ce aducem noi în ea – artă contemporană, expoziții, performance – aduce generația sub 50. Și așa relația devine poroasă, se sparg bulele și oamenii se întâlnesc acolo, în același spațiu.
Dacă piața de artă din România ar fi un tablou celebru…
„Guernica” lui Picasso, o scenă efervescentă, contradictorie și fragmentată, în care tensiunile și vocile multiple compun încă o imagine în devenire.
Art Basel, Frieze, Veneția? Veneția, always. Galeria / muzeul preferat din întreaga lume… Fondatione Prada, Milano. Trei artiști români de urmărit acum… Alex Baciu, Irlo, Ioana Mincu. Artistul în atelierul căruia ai vrea să petreci o zi… Dumitru Gorzo. Arta, pentru tine, este… infrastructura esențială a orașului.
Foto: arhiva personală. (Text publicat în nr. 40 A List Magazine ediția print)
„Aș spune că scena de street art din România e încă în adolescență: are artiști foarte buni, inclusiv cu recunoaștere internațională, dar fenomenul nu are încă o identitate și o infrastructură recognoscibile global, și nicio galerie dedicată exclusiv street art-ului care să reziste în timp (Galeria Neagră a fost o încercare). Prin Anuala de Artă Urbană Artown NOW încercăm să contribuim la maturizarea și profesionalizarea scenei. În 2023 am curatoriat, în expoziția Efectul Picasso de la Muzeul de Artă Recentă, un mural realizat de street artiști care și-au exersat picassianismul, cu lucrarea Pisicii Pătrate panotată lângă Picasso. Ce vedem de mult în occident începe și la noi: municipalități care comisionează artă publică, branduri care integrează arta urbană nu doar în marketing, ci și în sedii și proiecte de regenerare urbană”, explică Livia Florea, manager cultural și fondatoarea Artown NOW.
Ce înseamnă artă contemporană în 2026, la nivel internațional? Care sunt trendurile?
Street art-ul intră masiv în contexte de artă instituțională, iar artiștii din contexte formale vin tot mai des în stradă, spre un public mai divers, în afara bulei vernisajelor. Marile muzee au început, în sfârșit, să trateze arta urbană ca pe orice altă mișcare din istoria artei, nu ca subcultură periferică. S-a format și piața din jur, galerii dedicate, colecționari, case de licitații care includ Banksy, Invader sau KAWS alături de artă „clasică”. Street art-ul nu mai cere loc la masă, deja stă la masă.
Cum ar putea fi definit curentul dominant? Unde își au locul evenimentele ieșite din comun?
Curentul dominant e mai degrabă despre gest decât despre stil. Dadaismul a fost prima mare mișcare care a contestat instituția artistică, iar street art-ul a repetat exact acest gest: născut în afara galeriei și a muzeului, ilegal, respins inițial de sistemul care azi îl revendică. Trecem de la obiect la experiență, de la rezultat la proces, de la instituție la public – trăim într-o economie a experiențelor. Pisoarul lui Duchamp (1917) a contestat sistemul artistic; banana lui Cattelan (2019) a transformat contestarea într-o operă care circulă perfect în interiorul lui – Duchamp a refuzat masa, Cattelan a făcut spectacol despre refuz, stând deja la masă. Marina Abramović stă de partea cealaltă, alături de street art: gestul ei a fost real, cu risc fizic asumat, în afara oricărei plase instituționale, la fel cum graffiti-ul a fost ilegal, nu simulat ilegal.
Cum găsește un organizator galeria/ artistul pe care ar paria că va crea buzz?
În spațiul public, buzz-ul înseamnă că o lucrare trebuie să placă și să fie simțită de zeci, sute de mii de oameni care o vor întâlni pe stradă și, într-un fel, o vor face a lor. Nu cauți doar o lucrare care atrage atenția, ci una care poate genera o emoție sau o conversație în comunitate. Când curatoriezi un eveniment de artă publică, aduci lucrări care răspund nevoilor unei comunități întregi cu clase sociale, vârste și abilități foarte diferite, în timp ce lucrezi mult cu locul și memoria lui.
Care-i momentul cel mai greu când organizezi un festival de artă?
Cel mai greu și cel mai mișto este să te concentrezi mereu pe soluții, că probleme are toată lumea. În spatele unei anuale de arta urbană sunt un an de e-mailuri, conversații, excel-uri, decizii, finanțări care întârzie și vreme care nu ține cu tine. Dar, până la urmă, treaba noastră este să găsim soluțiile care fac arta să se întâmple.
Cât de profitabilă mai e arta în 2026? Cine câștigă, cine pierde?
Artown NOW a ajuns până aici (a cincea ediție) pentru că cel mai important lucru a fost ca toată lumea să câștige și aici mă refer și la bani, dar și la partea umană, la experiențe, amintiri, povești. Ca profitabilitate strictă, în 2026 poți câștiga mai bine ca muralist decât în alte discipline vizuale.
Ce înseamnă Artown NOW?
Artown NOW este singura anuală de artă urbană din România, concepută ca un mecanism public de imaginație civică, care schimbă spații neutre în locuri cu sens. NOW înseamnă ritm, atenție, o invitație la prezență și dorința de a deveni un reper pentru arta contemporană din Europa de Est. De la prima ediție din 2022, Artown a crescut într-un organism viu, cu peste 400 de artiști din peste 40 de țări. În 4 ediții am adus o densitate de 5 lucrări permanente pe km2 în Ploiești. 18 septembrie – 4 octombrie 2026 marchează ediția aniversară Artown NOW #5, sub tema „Gramatica libertății”. Scena centrală rămâne Fabrica UZUC, fosta uzină de utilaje chimice de 100.000 mp, pe care o transformăm în (CONtra)TEMPORARY Museum – muzeu doar cât e populat de artiști, contra-temporar pentru că urmele rămase sunt permanente. Vom avea zeci de artiști în rezidență on site; Gorzo își mută atelierul într-o hală a fabricii – Continuous Studio #11, Republica Artelor. Multe intervenții în oraș, la Gara de Sud, plus un program vast cu publicul: performance-uri, artist talks, concerte, seri de poezie. Vă așteptăm la Ploiești.
Cum arată publicul care vine la eveniment?
Încercăm să spargem bula și să democratizăm accesul la artă. Publicul e de toate vârstele: tineri, familii cu copii, pensionari, un public care altfel n-ar intra niciodată într-o galerie. Fabrica UZUC atrage generația 50+, iar ce aducem noi în ea – artă contemporană, expoziții, performance – aduce generația sub 50. Și așa relația devine poroasă, se sparg bulele și oamenii se întâlnesc acolo, în același spațiu.
Dacă piața de artă din România ar fi un tablou celebru…
„Guernica” lui Picasso, o scenă efervescentă, contradictorie și fragmentată, în care tensiunile și vocile multiple compun încă o imagine în devenire.
Art Basel, Frieze, Veneția? Veneția, always. Galeria / muzeul preferat din întreaga lume… Fondatione Prada, Milano. Trei artiști români de urmărit acum… Alex Baciu, Irlo, Ioana Mincu. Artistul în atelierul căruia ai vrea să petreci o zi… Dumitru Gorzo. Arta, pentru tine, este… infrastructura esențială a orașului.
Foto: arhiva personală. (Text publicat în nr. 40 A List Magazine ediția print)
