Despre artă, cu Andrei Borțun, Președinte Fundația THE INSTITUTE, organizator Bucharest Design Festival
„Eu o să dezamăgesc pe cei care așteaptă povestea cu România care «recuperează». Diferența de talent față de Vest s-a redus enorm, ce mai avem de recuperat este poate infrastructura, finanțarea, educația, dar cu siguranță nu creativitatea. Dacă ne comparăm cu regiunea pe niște indici de performanță foarte concreți, de exemplu câte premii iau românii la marile competiții internaționale, cu cât își vând artiștii lucrările față de vecini, cred că stăm bine, optimist chiar. Avem o scenă care este în plină ascensiune, mult mai densă în ultimii ani: galerii cu program serios, târguri de artă care s-au așezat, și o generație de colecționari tineri care cumpără altfel decât părinții lor. Ce ne mai lipsește e de altă natură: rămânem, ca orice cultură mai periferică, tributari recunoașterii din afară”, spune Andrei Borțun, organizator Bucharest Design Festival.
Cum ar putea fi definit curentul dominant în artă în 2026?
Nu știu dacă e neapărat un curent dominant și mă feresc să emit o părere în această direcție, însă îmi place să cred că privim la o întoarcere spre substanță. Epoca gestului spectaculos, banana lipită cu scotch, un fel de șoc cu scopul de a atrage atenția, sper și cred că se va stinge ușor, ușor. Nu pentru că oamenii au devenit brusc mai serioși, ci pentru că în zilele noastre șocul s-a ieftinit: îl poate produce oricine, în trei secunde, pe telefon. Ce nu se poate reproduce este prezența, timpul, riscul asumat de un artist. Acolo cred că se poate face diferența. Pentru mine, performance-ul care contează nu e cel care face buzz o zi, o oră, ci mai degrabă cel care îmi dă de gândit și mă face să revin asupra acelei stări pe care am trăit-o.
Cum poate cineva mai „începător” în ale artei să aleagă unde să meargă?
Aici ajută să înțelegi cum funcționează de fapt scena. Într-o mare parte a creativității – arhitectură, grafică, design, există un „angajator”, o piață clară. În artele plastice nu există. Acolo, cei care contează sunt stakeholderii: curatori, galeriști, colecționari, directori de muzee, artiști mari care iau un tânăr sub aripă. Când am pornit DIPLOMA Show acum 13 ani, urmăream cât de valoros este pentru un absolvent să fie văzut de „cei mari”. Pentru un începător, sfatul e dublu. Practic: mergi mult, la cât mai multe expoziții, târguri, ateliere deschise, recomand să fie curios, fiindcă ochiul se educă prin volum și nu prin teorie. Consecvența este cel mai bun filtru, iar când cumperi, cumpără ce ai putea trăi lângă ani de zile, nu doar ce crezi că va crește ca valoare în timp.
Cum găsește un organizator de festival artistul pe care ar paria că va reuși să atragă publicul?
În cazul nostru, BDF e rezultatul unei munci de echipă, a unor oameni pe care îi admir, iar cei care aleg efectiv artiștii prezenți în cadrul expozițiilor sunt curatori precum Mihnea Ghilduș, Bogdan Ciocodeică, Diana Ursan și mulți alții în care avem încredere că știu să vadă ce merită arătat publicului. Rolul meu e mai degrabă să pun lucrurile împreună. Nu există o rețetă a succesului, dar noi încercăm să fim mereu cu un ochi în tot ce mișcă în zona creativă de la noi. De la designul de vârf până la cultura pop. Anul ăsta cred că s-a văzut asta. Un exemplu, în cadrul BDF Highlights, expoziția de la Muzeul Cotroceni, am adunat cei mai mari creatori români care ne fac cinste peste graniță (Mircea Cantor, Dan Perjovschi, Ancuța Sarca). Am fost mândri și de retrospectiva Andreei Macri, fotografa de fashion care documentează moda de aproape două decenii, de la cele mai mari Fashion Weeks din lume. Și am reușit, în sfârșit, o expoziție pe care ne-o doream demult: Desene animate din România, a lui Andrei Tripșa, la Grivița Creative Corner. Andrei reușește să suprindă farmecul românesc, absurdul și umorul nostru de zi cu zi, într-un registru vizual ironic și cald în același timp. A fost acea expoziție care a adus un public numeros, atât pe cei din industriile creative, cât și omul care trece pe stradă și se regăsește în animațiile pe care el le propune. Cam asta e logica, nu căutăm numele care fac zgomot, ci am prioritizat mereu artiștii și proiectele care au ceva de spus și care lasă ceva în urmă. Fiecare inițiativă BDF a pus în lumină niște creativi care au adus, la rândul lor, plus valoare în tot ecosistemul.
Care-i momentul cel mai greu atunci când organizezi un festival?
Nu e unul singur! Cel mai basic e nevoia de spații funcționale, să găsești locuri care măcar să aibă curent și canalizare, ferestre și balustradă. Abia după ce rezolvi asta poți vorbi despre conținut. Al doilea ar fi predictibilitatea finanțării: în România alergi maratonul ăsta în fiecare an de la zero. Mi-aș dori să știu că, în următorii
trei ani, măcar 30% din bugetul necesar e într-o zonă sigură, iar restul, până la 100%, să rămână pariul nostru. Al treilea ține de noi: eram obișnuiți să facem multe proiecte mari, dar un festival de o lună îți comprimă totul în prima jumătate de an și îți duce echipa spre 200% din resurse, fără pauza de reflecție de care ai nevoie. Ca să pun lucrurile în perspectivă: suntem parte din World Design Weeks, o asociație de peste100 de festivaluri de design din lume. Cu excepția noastră și a celui din Sofia, toate sunt făcute pe agenda autorităților publice, pentru regenerare urbană sau pentru a crește o generație. Noi pornim de la un alt nivel de risc. Asta spune ceva și despre cât de greu, și despre cât de asumat e ce facem.
Ce înseamnă, pe scurt, Bucharest Design Festival?
Bucharest Design Festival este, pe scurt, cel mai mare festival creativ din și pentru București. Practic, programul anual cuprinde o lună de evenimente și expoziții, în peste 100 de locații din București și aduce împreună proiectele Romanian Design Week, DIPLOMA Show și Cartierul Creativ. Însă dincolo de dimensiunea lui, BDF are un obiectiv mai profund: să îmbunătățească relația bucureștenilor cu propriul lor oraș. Iar dacă e să rezum ce îmi doresc eu să simtă o persoană care vizitează BDF în 2027, mi-ar plăcea să spună „Nu știam că Bucureștiul poate fi și așa”.
Cum arată publicul care vine la evenimentele BDF?
La BDF ne dorim să ne treacă pragul și profesionistul din domeniile creative, și studentul, și persoane care au ieșit la promenadă pe Calea Victoriei, și turiștii care vin într-un număr din ce în ce mai mare să viziteze Capitala. Este și motivul pentru care ne-am dorit să fie extins într-o rețea de peste 100 de locații, evident cu 10 spații centrale de la muzee la curți interioare și clădiri industriale. Dar credem că harta festivalului e, în sine, o declarație: Bucureștiul creativ nu credem că se rezumă la un loc anume, ci este o rețea vie, în continuă dezvoltare. Iar cei peste 45.000 de vizitatori ai primei ediții de BDF ne-au dat speranță și ne-au confirmat încă o dată.
Art Basel, Frieze, Veneția? Veneția. Galeria / muzeul preferat(ă) din întreaba lume… Triennale Milano. Trei artiști români de urmărit acum… Michele Bressan, Miruna Radovici, Luca Florian. Artistul în atelierul căruia ai vrea să petreci o zi… Marius Bercea. Arta, pentru tine, este… refugiu.
Foto: @douglaslormand.
(Text publicat în nr. 40 A List Magazine ediția print)
„Eu o să dezamăgesc pe cei care așteaptă povestea cu România care «recuperează». Diferența de talent față de Vest s-a redus enorm, ce mai avem de recuperat este poate infrastructura, finanțarea, educația, dar cu siguranță nu creativitatea. Dacă ne comparăm cu regiunea pe niște indici de performanță foarte concreți, de exemplu câte premii iau românii la marile competiții internaționale, cu cât își vând artiștii lucrările față de vecini, cred că stăm bine, optimist chiar. Avem o scenă care este în plină ascensiune, mult mai densă în ultimii ani: galerii cu program serios, târguri de artă care s-au așezat, și o generație de colecționari tineri care cumpără altfel decât părinții lor. Ce ne mai lipsește e de altă natură: rămânem, ca orice cultură mai periferică, tributari recunoașterii din afară”, spune Andrei Borțun, organizator Bucharest Design Festival.
Cum ar putea fi definit curentul dominant în artă în 2026?
Nu știu dacă e neapărat un curent dominant și mă feresc să emit o părere în această direcție, însă îmi place să cred că privim la o întoarcere spre substanță. Epoca gestului spectaculos, banana lipită cu scotch, un fel de șoc cu scopul de a atrage atenția, sper și cred că se va stinge ușor, ușor. Nu pentru că oamenii au devenit brusc mai serioși, ci pentru că în zilele noastre șocul s-a ieftinit: îl poate produce oricine, în trei secunde, pe telefon. Ce nu se poate reproduce este prezența, timpul, riscul asumat de un artist. Acolo cred că se poate face diferența. Pentru mine, performance-ul care contează nu e cel care face buzz o zi, o oră, ci mai degrabă cel care îmi dă de gândit și mă face să revin asupra acelei stări pe care am trăit-o.
Cum poate cineva mai „începător” în ale artei să aleagă unde să meargă?
Aici ajută să înțelegi cum funcționează de fapt scena. Într-o mare parte a creativității – arhitectură, grafică, design, există un „angajator”, o piață clară. În artele plastice nu există. Acolo, cei care contează sunt stakeholderii: curatori, galeriști, colecționari, directori de muzee, artiști mari care iau un tânăr sub aripă. Când am pornit DIPLOMA Show acum 13 ani, urmăream cât de valoros este pentru un absolvent să fie văzut de „cei mari”. Pentru un începător, sfatul e dublu. Practic: mergi mult, la cât mai multe expoziții, târguri, ateliere deschise, recomand să fie curios, fiindcă ochiul se educă prin volum și nu prin teorie. Consecvența este cel mai bun filtru, iar când cumperi, cumpără ce ai putea trăi lângă ani de zile, nu doar ce crezi că va crește ca valoare în timp.
Cum găsește un organizator de festival artistul pe care ar paria că va reuși să atragă publicul?
În cazul nostru, BDF e rezultatul unei munci de echipă, a unor oameni pe care îi admir, iar cei care aleg efectiv artiștii prezenți în cadrul expozițiilor sunt curatori precum Mihnea Ghilduș, Bogdan Ciocodeică, Diana Ursan și mulți alții în care avem încredere că știu să vadă ce merită arătat publicului. Rolul meu e mai degrabă să pun lucrurile împreună. Nu există o rețetă a succesului, dar noi încercăm să fim mereu cu un ochi în tot ce mișcă în zona creativă de la noi. De la designul de vârf până la cultura pop. Anul ăsta cred că s-a văzut asta. Un exemplu, în cadrul BDF Highlights, expoziția de la Muzeul Cotroceni, am adunat cei mai mari creatori români care ne fac cinste peste graniță (Mircea Cantor, Dan Perjovschi, Ancuța Sarca). Am fost mândri și de retrospectiva Andreei Macri, fotografa de fashion care documentează moda de aproape două decenii, de la cele mai mari Fashion Weeks din lume. Și am reușit, în sfârșit, o expoziție pe care ne-o doream demult: Desene animate din România, a lui Andrei Tripșa, la Grivița Creative Corner. Andrei reușește să suprindă farmecul românesc, absurdul și umorul nostru de zi cu zi, într-un registru vizual ironic și cald în același timp. A fost acea expoziție care a adus un public numeros, atât pe cei din industriile creative, cât și omul care trece pe stradă și se regăsește în animațiile pe care el le propune. Cam asta e logica, nu căutăm numele care fac zgomot, ci am prioritizat mereu artiștii și proiectele care au ceva de spus și care lasă ceva în urmă. Fiecare inițiativă BDF a pus în lumină niște creativi care au adus, la rândul lor, plus valoare în tot ecosistemul.
Care-i momentul cel mai greu atunci când organizezi un festival?
Nu e unul singur! Cel mai basic e nevoia de spații funcționale, să găsești locuri care măcar să aibă curent și canalizare, ferestre și balustradă. Abia după ce rezolvi asta poți vorbi despre conținut. Al doilea ar fi predictibilitatea finanțării: în România alergi maratonul ăsta în fiecare an de la zero. Mi-aș dori să știu că, în următorii
trei ani, măcar 30% din bugetul necesar e într-o zonă sigură, iar restul, până la 100%, să rămână pariul nostru. Al treilea ține de noi: eram obișnuiți să facem multe proiecte mari, dar un festival de o lună îți comprimă totul în prima jumătate de an și îți duce echipa spre 200% din resurse, fără pauza de reflecție de care ai nevoie. Ca să pun lucrurile în perspectivă: suntem parte din World Design Weeks, o asociație de peste100 de festivaluri de design din lume. Cu excepția noastră și a celui din Sofia, toate sunt făcute pe agenda autorităților publice, pentru regenerare urbană sau pentru a crește o generație. Noi pornim de la un alt nivel de risc. Asta spune ceva și despre cât de greu, și despre cât de asumat e ce facem.
Ce înseamnă, pe scurt, Bucharest Design Festival?
Bucharest Design Festival este, pe scurt, cel mai mare festival creativ din și pentru București. Practic, programul anual cuprinde o lună de evenimente și expoziții, în peste 100 de locații din București și aduce împreună proiectele Romanian Design Week, DIPLOMA Show și Cartierul Creativ. Însă dincolo de dimensiunea lui, BDF are un obiectiv mai profund: să îmbunătățească relația bucureștenilor cu propriul lor oraș. Iar dacă e să rezum ce îmi doresc eu să simtă o persoană care vizitează BDF în 2027, mi-ar plăcea să spună „Nu știam că Bucureștiul poate fi și așa”.
Cum arată publicul care vine la evenimentele BDF?
La BDF ne dorim să ne treacă pragul și profesionistul din domeniile creative, și studentul, și persoane care au ieșit la promenadă pe Calea Victoriei, și turiștii care vin într-un număr din ce în ce mai mare să viziteze Capitala. Este și motivul pentru care ne-am dorit să fie extins într-o rețea de peste 100 de locații, evident cu 10 spații centrale de la muzee la curți interioare și clădiri industriale. Dar credem că harta festivalului e, în sine, o declarație: Bucureștiul creativ nu credem că se rezumă la un loc anume, ci este o rețea vie, în continuă dezvoltare. Iar cei peste 45.000 de vizitatori ai primei ediții de BDF ne-au dat speranță și ne-au confirmat încă o dată.
Art Basel, Frieze, Veneția? Veneția. Galeria / muzeul preferat(ă) din întreaba lume… Triennale Milano. Trei artiști români de urmărit acum… Michele Bressan, Miruna Radovici, Luca Florian. Artistul în atelierul căruia ai vrea să petreci o zi… Marius Bercea. Arta, pentru tine, este… refugiu.
Foto: @douglaslormand.
(Text publicat în nr. 40 A List Magazine ediția print)
