Campioana olimpică Alina Dumitru, antrenoarea de judo
A List Magazine îți spune ce face la 43 de ani dubla medaliată la Jocurile Olimpice: aur în Beijing (2008) și argint la Londra (2012): Alina Dumitru e singura campioană olimpică din judoul românesc.
Text de Andru Nenciu.
România se mândrește cu ea. Fata cu râs gâlgâitor și un zâmbet ce poate lumina o sală întreagă a inspirat generații și e sursă de inspirație și în prezent. A respectat cu strictețe codul judo-ului și a purtat mereu steagul României printre visurile așezate tacticos în geanta de antrenament. Exponentă a unui sport în care soarta învingătorului se poate decide cât ai clipi, Alina Dumitru (43 de ani) e unica medaliată cu aur din istoria judo-ului românesc la Jocurile Olimpice. În 2008, în misteriosul Beijing, bucureșteanca într-un kimono ca albastrul cerului își vedea visul împlinit. Aurul strălucitor de la categoria 48 kg avea să o ambiționeze și pentru următoarea ediție, iar la Londra, patru veri mai târziu, stelista poreclită „Piți” cucerea argintul.
Kimonoul albastru i-a rămas la suflet
„Acel argint e ca un aur. Pentru mine a contat orice medalie pe care o câștigam, pentru că a fost un an dificil. Am avut o accidentare destul de urâtă la umăr și la claviculă, unde nu credeam că o să reușesc să îmi revin, pentru că medicul mi-a zis că ar trebui să intervină chirurgical; asta a fost în 2011, adică cu un an de la Jocurile Olimpice. A fost destul de grea accidentarea și, când ai o problemă de genul ăsta, nici pregătirea nu mai este atât de bună; dar bineînțeles că pregătirea trebuie să devină cu mult mai bună decât a fost atunci, știind că tu ești campioana olimpică, toată lumea se va pregăti pentru tine și tu trebuie să te pregătești la rândul tău pentru toate”, rememorează dubla medaliată la competiția celor cinci cercuri. Alina are în palmares și opt medalii de aur la Europene, multe dintre ele cucerite tot în kimonoul albastru.
„A rămas imaginea mea cu kimonoul albastru. Kimonourile acelea au fost bine păstrate, când m-am retras din activitate; la momentul acela mi-a cerut și antrenorul un kimono, i-am zis că nu i-l pot da pe cel albastru pentru că mi-a intrat la suflet, am câștigat competiții cu el. Îl am bine pus acolo și poate îl voi da unei viitoare campioane. Sau… asta îmi doresc. Am câteva fetițe pe care le antrenez, am și băieți pe care îi antrenez. Cred că i se potrivește mai bine tot unei fetițe, cred că va fi tot acolo, undeva, la categoria 48 de kilograme”, întoarce Alina o filă din albumul de suflet. Trecutul l-a lăsat undeva în urmă, parcă în colțul unei săli în care făcea o mie de procedee din sportul pe care îl iubește la infinit. Acum prezentul o provoacă până în vârful unghiilor.
Ce face în prezent marea campioană Alina Dumitru?
Își dorește să dea României campioni și campioane, se documentează, exersează alături de copii și le împărtășește de la câteva bătăi de inimă distanță tot ce a acumulat ea într-o carieră de pus în ramă. Alina e antrenoare și parcă nimic nu o poate opri din noua ei cursă. O cursă de anduranță în care descoperă talente, le cizelează și nu uită vreodată că trebuie să lucreze cu orice elev și la capitolul mental.
„Antrenez o grupă de copii la clubul Steaua. Din 2013 fac asta, de când m-am retras din viața sportivă; atunci aveau copiii 6 ani, acum sunt mari, am mers mai departe cu ei. Au început să vină rezultatele, iar în curând vor merge și la Centrul Olimpic, de unde cred că va veni și performanța! Mai mult, am deschis Asociația Alina Dumitru, care sprijină copiii atunci când nu pot fi ajutați de club sau de părinți. Noi încercăm să îi sprijinim cât putem, să cumpărăm câte un echipament, să suportăm cheltuielile unui concurs…”, continuă marea campioană.
Alina, îndrăgostită la infinit de România
Alina Dumitru iubește România și o promovează nu numai prin sport, ci și prin fotografiile pe care le postează, din diferite colțuri superbe ale țării noastre, când merge alături de familie. Spune că în țara sa trăiește ca într-o vedere și i se luminează chipul când vorbește despre ea. Nu își imaginează că ar putea trăi în altă țară. La ușă i-a bătut cu putere, în trecut, o ofertă de a îmbrăca un kimono al altei țări, însă a refuzat elegant. „Mi s-a propus să concurez pentru altă țară, mi s-a propus să și antrenez, dar nu am fost de acord! Am zis că vreau să dau mai departe ce am învățat în țara mea. E țara mea!”, a accentuat Alina, la Poveștile Sport.ro. „Visul meu e să-mi deschid propria mea sală”, adaugă ea.
În prezent, pe lângă judo, Alina aleargă la concursurile de amatori și pilotează un Mini Cooper la competiții auto. „Simt acea adrenalină pe care n-am mai simțit-o de mult timp. Am fost ca ambasador în primă fază, dar mi-am zis că trebuie să intru concurentă”, punctează Alina. Ulterior a devenit campioană națională și la Women Rally. Femeie puternică, o sportivă de aur a României, Alina Dumitru termină orice concurs, și la 43 de ani, „cu capul sus, așa îmi place”, mai zice bucureșteanca.
Performanțele Alinei
Medalile României la judo, în cadrul Jocurilor Olimpice:
Medalie de aur: Beijing 2008 – 48 kg – Alina Alexandra Dumitru
Medalii de argint: Londra 2012 – 48 kg – Alina Alexandra Dumitru / Londra 2012 – 57 kg – Corina Oana Caprioriu
Medalii de bronz: Los Angeles 1984 -78 kg – Mircea Frățică / Los Angeles 1984 – Open – Mihai Cioc / Sydney 2000 -78 kg – Simona Marcela Richter
Campioana olimpică Alina Dumitru, antrenoarea de judo
A List Magazine îți spune ce face la 43 de ani dubla medaliată la Jocurile Olimpice: aur în Beijing (2008) și argint la Londra (2012): Alina Dumitru e singura campioană olimpică din judoul românesc. Text de Andru Nenciu.
România se mândrește cu ea. Fata cu râs gâlgâitor și un zâmbet ce poate lumina o sală întreagă a inspirat generații și e sursă de inspirație și în prezent. A respectat cu strictețe codul judo-ului și a purtat mereu steagul României printre visurile așezate tacticos în geanta de antrenament. Exponentă a unui sport în care soarta învingătorului se poate decide cât ai clipi, Alina Dumitru (43 de ani) e unica medaliată cu aur din istoria judo-ului românesc la Jocurile Olimpice. În 2008, în misteriosul Beijing, bucureșteanca într-un kimono ca albastrul cerului își vedea visul împlinit. Aurul strălucitor de la categoria 48 kg avea să o ambiționeze și pentru următoarea ediție, iar la Londra, patru veri mai târziu, stelista poreclită „Piți” cucerea argintul.
Kimonoul albastru i-a rămas la suflet
„Acel argint e ca un aur. Pentru mine a contat orice medalie pe care o câștigam, pentru că a fost un an dificil. Am avut o accidentare destul de urâtă la umăr și la claviculă, unde nu credeam că o să reușesc să îmi revin, pentru că medicul mi-a zis că ar trebui să intervină chirurgical; asta a fost în 2011, adică cu un an de la Jocurile Olimpice. A fost destul de grea accidentarea și, când ai o problemă de genul ăsta, nici pregătirea nu mai este atât de bună; dar bineînțeles că pregătirea trebuie să devină cu mult mai bună decât a fost atunci, știind că tu ești campioana olimpică, toată lumea se va pregăti pentru tine și tu trebuie să te pregătești la rândul tău pentru toate”, rememorează dubla medaliată la competiția celor cinci cercuri. Alina are în palmares și opt medalii de aur la Europene, multe dintre ele cucerite tot în kimonoul albastru.
„A rămas imaginea mea cu kimonoul albastru. Kimonourile acelea au fost bine păstrate, când m-am retras din activitate; la momentul acela mi-a cerut și antrenorul un kimono, i-am zis că nu i-l pot da pe cel albastru pentru că mi-a intrat la suflet, am câștigat competiții cu el. Îl am bine pus acolo și poate îl voi da unei viitoare campioane. Sau… asta îmi doresc. Am câteva fetițe pe care le antrenez, am și băieți pe care îi antrenez. Cred că i se potrivește mai bine tot unei fetițe, cred că va fi tot acolo, undeva, la categoria 48 de kilograme”, întoarce Alina o filă din albumul de suflet. Trecutul l-a lăsat undeva în urmă, parcă în colțul unei săli în care făcea o mie de procedee din sportul pe care îl iubește la infinit. Acum prezentul o provoacă până în vârful unghiilor.
Ce face în prezent marea campioană Alina Dumitru?
Își dorește să dea României campioni și campioane, se documentează, exersează alături de copii și le împărtășește de la câteva bătăi de inimă distanță tot ce a acumulat ea într-o carieră de pus în ramă. Alina e antrenoare și parcă nimic nu o poate opri din noua ei cursă. O cursă de anduranță în care descoperă talente, le cizelează și nu uită vreodată că trebuie să lucreze cu orice elev și la capitolul mental.
„Antrenez o grupă de copii la clubul Steaua. Din 2013 fac asta, de când m-am retras din viața sportivă; atunci aveau copiii 6 ani, acum sunt mari, am mers mai departe cu ei. Au început să vină rezultatele, iar în curând vor merge și la Centrul Olimpic, de unde cred că va veni și performanța! Mai mult, am deschis Asociația Alina Dumitru, care sprijină copiii atunci când nu pot fi ajutați de club sau de părinți. Noi încercăm să îi sprijinim cât putem, să cumpărăm câte un echipament, să suportăm cheltuielile unui concurs…”, continuă marea campioană.
Alina, îndrăgostită la infinit de România
Alina Dumitru iubește România și o promovează nu numai prin sport, ci și prin fotografiile pe care le postează, din diferite colțuri superbe ale țării noastre, când merge alături de familie. Spune că în țara sa trăiește ca într-o vedere și i se luminează chipul când vorbește despre ea. Nu își imaginează că ar putea trăi în altă țară. La ușă i-a bătut cu putere, în trecut, o ofertă de a îmbrăca un kimono al altei țări, însă a refuzat elegant. „Mi s-a propus să concurez pentru altă țară, mi s-a propus să și antrenez, dar nu am fost de acord! Am zis că vreau să dau mai departe ce am învățat în țara mea. E țara mea!”, a accentuat Alina, la Poveștile Sport.ro. „Visul meu e să-mi deschid propria mea sală”, adaugă ea.
În prezent, pe lângă judo, Alina aleargă la concursurile de amatori și pilotează un Mini Cooper la competiții auto. „Simt acea adrenalină pe care n-am mai simțit-o de mult timp. Am fost ca ambasador în primă fază, dar mi-am zis că trebuie să intru concurentă”, punctează Alina. Ulterior a devenit campioană națională și la Women Rally. Femeie puternică, o sportivă de aur a României, Alina Dumitru termină orice concurs, și la 43 de ani, „cu capul sus, așa îmi place”, mai zice bucureșteanca.
În loc de încheiere, o mărturisire a Alinei
„Am luptat cu degetul rupt, dar tot am devenit campioană mondială de juniori. După ce am terminat competiția am mers la doctor și mi l-a pus în ghips. Multe competiții am luptat cu mâna fracturată, luxată… La JO am avut ruptură de mușchi de doi centimetri. În 2009, la Europene, am luptat într-o mână. Antrenorul îmi spunea, în glumă: «dacă nu te doare ceva, nu e bine!»” Povestea Alinei devine în orice zi o lecție pentru sportivi, iar capitolele din cariera sa sunt modele de ambiție, perseverență, muncă asiduă și control al situațiilor limită.
Medalile României la judo, în cadrul Jocurilor Olimpice:
Medalie de aur: Beijing 2008 – 48 kg – Alina Alexandra Dumitru
Medalii de argint: Londra 2012 – 48 kg – Alina Alexandra Dumitru / Londra 2012 – 57 kg – Corina Oana Caprioriu
Medalii de bronz: Los Angeles 1984 -78 kg – Mircea Frățică / Los Angeles 1984 – Open – Mihai Cioc / Sydney 2000 -78 kg – Simona Marcela Richter.
Articol publicat în revista A List Magazine (39).
Foto: Hepta.
A List Magazine îți spune ce face la 43 de ani dubla medaliată la Jocurile Olimpice: aur în Beijing (2008) și argint la Londra (2012): Alina Dumitru e singura campioană olimpică din judoul românesc.
Text de Andru Nenciu.
România se mândrește cu ea. Fata cu râs gâlgâitor și un zâmbet ce poate lumina o sală întreagă a inspirat generații și e sursă de inspirație și în prezent. A respectat cu strictețe codul judo-ului și a purtat mereu steagul României printre visurile așezate tacticos în geanta de antrenament. Exponentă a unui sport în care soarta învingătorului se poate decide cât ai clipi, Alina Dumitru (43 de ani) e unica medaliată cu aur din istoria judo-ului românesc la Jocurile Olimpice. În 2008, în misteriosul Beijing, bucureșteanca într-un kimono ca albastrul cerului își vedea visul împlinit. Aurul strălucitor de la categoria 48 kg avea să o ambiționeze și pentru următoarea ediție, iar la Londra, patru veri mai târziu, stelista poreclită „Piți” cucerea argintul.
Kimonoul albastru i-a rămas la suflet
„Acel argint e ca un aur. Pentru mine a contat orice medalie pe care o câștigam, pentru că a fost un an dificil. Am avut o accidentare destul de urâtă la umăr și la claviculă, unde nu credeam că o să reușesc să îmi revin, pentru că medicul mi-a zis că ar trebui să intervină chirurgical; asta a fost în 2011, adică cu un an de la Jocurile Olimpice. A fost destul de grea accidentarea și, când ai o problemă de genul ăsta, nici pregătirea nu mai este atât de bună; dar bineînțeles că pregătirea trebuie să devină cu mult mai bună decât a fost atunci, știind că tu ești campioana olimpică, toată lumea se va pregăti pentru tine și tu trebuie să te pregătești la rândul tău pentru toate”, rememorează dubla medaliată la competiția celor cinci cercuri. Alina are în palmares și opt medalii de aur la Europene, multe dintre ele cucerite tot în kimonoul albastru.
„A rămas imaginea mea cu kimonoul albastru. Kimonourile acelea au fost bine păstrate, când m-am retras din activitate; la momentul acela mi-a cerut și antrenorul un kimono, i-am zis că nu i-l pot da pe cel albastru pentru că mi-a intrat la suflet, am câștigat competiții cu el. Îl am bine pus acolo și poate îl voi da unei viitoare campioane. Sau… asta îmi doresc. Am câteva fetițe pe care le antrenez, am și băieți pe care îi antrenez. Cred că i se potrivește mai bine tot unei fetițe, cred că va fi tot acolo, undeva, la categoria 48 de kilograme”, întoarce Alina o filă din albumul de suflet. Trecutul l-a lăsat undeva în urmă, parcă în colțul unei săli în care făcea o mie de procedee din sportul pe care îl iubește la infinit. Acum prezentul o provoacă până în vârful unghiilor.
Ce face în prezent marea campioană Alina Dumitru?
Își dorește să dea României campioni și campioane, se documentează, exersează alături de copii și le împărtășește de la câteva bătăi de inimă distanță tot ce a acumulat ea într-o carieră de pus în ramă. Alina e antrenoare și parcă nimic nu o poate opri din noua ei cursă. O cursă de anduranță în care descoperă talente, le cizelează și nu uită vreodată că trebuie să lucreze cu orice elev și la capitolul mental.
„Antrenez o grupă de copii la clubul Steaua. Din 2013 fac asta, de când m-am retras din viața sportivă; atunci aveau copiii 6 ani, acum sunt mari, am mers mai departe cu ei. Au început să vină rezultatele, iar în curând vor merge și la Centrul Olimpic, de unde cred că va veni și performanța! Mai mult, am deschis Asociația Alina Dumitru, care sprijină copiii atunci când nu pot fi ajutați de club sau de părinți. Noi încercăm să îi sprijinim cât putem, să cumpărăm câte un echipament, să suportăm cheltuielile unui concurs…”, continuă marea campioană.
Alina, îndrăgostită la infinit de România
Alina Dumitru iubește România și o promovează nu numai prin sport, ci și prin fotografiile pe care le postează, din diferite colțuri superbe ale țării noastre, când merge alături de familie. Spune că în țara sa trăiește ca într-o vedere și i se luminează chipul când vorbește despre ea. Nu își imaginează că ar putea trăi în altă țară. La ușă i-a bătut cu putere, în trecut, o ofertă de a îmbrăca un kimono al altei țări, însă a refuzat elegant. „Mi s-a propus să concurez pentru altă țară, mi s-a propus să și antrenez, dar nu am fost de acord! Am zis că vreau să dau mai departe ce am învățat în țara mea. E țara mea!”, a accentuat Alina, la Poveștile Sport.ro. „Visul meu e să-mi deschid propria mea sală”, adaugă ea.
În prezent, pe lângă judo, Alina aleargă la concursurile de amatori și pilotează un Mini Cooper la competiții auto. „Simt acea adrenalină pe care n-am mai simțit-o de mult timp. Am fost ca ambasador în primă fază, dar mi-am zis că trebuie să intru concurentă”, punctează Alina. Ulterior a devenit campioană națională și la Women Rally. Femeie puternică, o sportivă de aur a României, Alina Dumitru termină orice concurs, și la 43 de ani, „cu capul sus, așa îmi place”, mai zice bucureșteanca.
Performanțele Alinei
Medalile României la judo, în cadrul Jocurilor Olimpice:
Medalie de aur: Beijing 2008 – 48 kg – Alina Alexandra Dumitru
Medalii de argint: Londra 2012 – 48 kg – Alina Alexandra Dumitru / Londra 2012 – 57 kg – Corina Oana Caprioriu
Medalii de bronz: Los Angeles 1984 -78 kg – Mircea Frățică / Los Angeles 1984 – Open – Mihai Cioc / Sydney 2000 -78 kg – Simona Marcela Richter
Campioana olimpică Alina Dumitru, antrenoarea de judo
A List Magazine îți spune ce face la 43 de ani dubla medaliată la Jocurile Olimpice: aur în Beijing (2008) și argint la Londra (2012): Alina Dumitru e singura campioană olimpică din judoul românesc. Text de Andru Nenciu.
România se mândrește cu ea. Fata cu râs gâlgâitor și un zâmbet ce poate lumina o sală întreagă a inspirat generații și e sursă de inspirație și în prezent. A respectat cu strictețe codul judo-ului și a purtat mereu steagul României printre visurile așezate tacticos în geanta de antrenament. Exponentă a unui sport în care soarta învingătorului se poate decide cât ai clipi, Alina Dumitru (43 de ani) e unica medaliată cu aur din istoria judo-ului românesc la Jocurile Olimpice. În 2008, în misteriosul Beijing, bucureșteanca într-un kimono ca albastrul cerului își vedea visul împlinit. Aurul strălucitor de la categoria 48 kg avea să o ambiționeze și pentru următoarea ediție, iar la Londra, patru veri mai târziu, stelista poreclită „Piți” cucerea argintul.
Kimonoul albastru i-a rămas la suflet
„Acel argint e ca un aur. Pentru mine a contat orice medalie pe care o câștigam, pentru că a fost un an dificil. Am avut o accidentare destul de urâtă la umăr și la claviculă, unde nu credeam că o să reușesc să îmi revin, pentru că medicul mi-a zis că ar trebui să intervină chirurgical; asta a fost în 2011, adică cu un an de la Jocurile Olimpice. A fost destul de grea accidentarea și, când ai o problemă de genul ăsta, nici pregătirea nu mai este atât de bună; dar bineînțeles că pregătirea trebuie să devină cu mult mai bună decât a fost atunci, știind că tu ești campioana olimpică, toată lumea se va pregăti pentru tine și tu trebuie să te pregătești la rândul tău pentru toate”, rememorează dubla medaliată la competiția celor cinci cercuri. Alina are în palmares și opt medalii de aur la Europene, multe dintre ele cucerite tot în kimonoul albastru.
„A rămas imaginea mea cu kimonoul albastru. Kimonourile acelea au fost bine păstrate, când m-am retras din activitate; la momentul acela mi-a cerut și antrenorul un kimono, i-am zis că nu i-l pot da pe cel albastru pentru că mi-a intrat la suflet, am câștigat competiții cu el. Îl am bine pus acolo și poate îl voi da unei viitoare campioane. Sau… asta îmi doresc. Am câteva fetițe pe care le antrenez, am și băieți pe care îi antrenez. Cred că i se potrivește mai bine tot unei fetițe, cred că va fi tot acolo, undeva, la categoria 48 de kilograme”, întoarce Alina o filă din albumul de suflet. Trecutul l-a lăsat undeva în urmă, parcă în colțul unei săli în care făcea o mie de procedee din sportul pe care îl iubește la infinit. Acum prezentul o provoacă până în vârful unghiilor.
Ce face în prezent marea campioană Alina Dumitru?
Își dorește să dea României campioni și campioane, se documentează, exersează alături de copii și le împărtășește de la câteva bătăi de inimă distanță tot ce a acumulat ea într-o carieră de pus în ramă. Alina e antrenoare și parcă nimic nu o poate opri din noua ei cursă. O cursă de anduranță în care descoperă talente, le cizelează și nu uită vreodată că trebuie să lucreze cu orice elev și la capitolul mental.
„Antrenez o grupă de copii la clubul Steaua. Din 2013 fac asta, de când m-am retras din viața sportivă; atunci aveau copiii 6 ani, acum sunt mari, am mers mai departe cu ei. Au început să vină rezultatele, iar în curând vor merge și la Centrul Olimpic, de unde cred că va veni și performanța! Mai mult, am deschis Asociația Alina Dumitru, care sprijină copiii atunci când nu pot fi ajutați de club sau de părinți. Noi încercăm să îi sprijinim cât putem, să cumpărăm câte un echipament, să suportăm cheltuielile unui concurs…”, continuă marea campioană.
Alina, îndrăgostită la infinit de România
Alina Dumitru iubește România și o promovează nu numai prin sport, ci și prin fotografiile pe care le postează, din diferite colțuri superbe ale țării noastre, când merge alături de familie. Spune că în țara sa trăiește ca într-o vedere și i se luminează chipul când vorbește despre ea. Nu își imaginează că ar putea trăi în altă țară. La ușă i-a bătut cu putere, în trecut, o ofertă de a îmbrăca un kimono al altei țări, însă a refuzat elegant. „Mi s-a propus să concurez pentru altă țară, mi s-a propus să și antrenez, dar nu am fost de acord! Am zis că vreau să dau mai departe ce am învățat în țara mea. E țara mea!”, a accentuat Alina, la Poveștile Sport.ro. „Visul meu e să-mi deschid propria mea sală”, adaugă ea.
În prezent, pe lângă judo, Alina aleargă la concursurile de amatori și pilotează un Mini Cooper la competiții auto. „Simt acea adrenalină pe care n-am mai simțit-o de mult timp. Am fost ca ambasador în primă fază, dar mi-am zis că trebuie să intru concurentă”, punctează Alina. Ulterior a devenit campioană națională și la Women Rally. Femeie puternică, o sportivă de aur a României, Alina Dumitru termină orice concurs, și la 43 de ani, „cu capul sus, așa îmi place”, mai zice bucureșteanca.
În loc de încheiere, o mărturisire a Alinei
„Am luptat cu degetul rupt, dar tot am devenit campioană mondială de juniori. După ce am terminat competiția am mers la doctor și mi l-a pus în ghips. Multe competiții am luptat cu mâna fracturată, luxată… La JO am avut ruptură de mușchi de doi centimetri. În 2009, la Europene, am luptat într-o mână. Antrenorul îmi spunea, în glumă: «dacă nu te doare ceva, nu e bine!»” Povestea Alinei devine în orice zi o lecție pentru sportivi, iar capitolele din cariera sa sunt modele de ambiție, perseverență, muncă asiduă și control al situațiilor limită.
Medalile României la judo, în cadrul Jocurilor Olimpice:
Medalie de aur: Beijing 2008 – 48 kg – Alina Alexandra Dumitru
Medalii de argint: Londra 2012 – 48 kg – Alina Alexandra Dumitru / Londra 2012 – 57 kg – Corina Oana Caprioriu
Medalii de bronz: Los Angeles 1984 -78 kg – Mircea Frățică / Los Angeles 1984 – Open – Mihai Cioc / Sydney 2000 -78 kg – Simona Marcela Richter.
Articol publicat în revista A List Magazine (39).
Foto: Hepta.
