David Popovici: „Antrenamentele cu Pan sunt un exemplu că și cei mai mari rivali se pot antrena împreună”

David Popovici, multiplul campion european, mondial și olimpic la natație, a făcut în ultima perioadă mai multe antrenamente în România alături de chinezul Pan Zhanle, recordmenul mondial la 100 de metri liber.

Davin ne-a povestit mai multe despre această experiență, într-un interviu pentru Alist Magazine.

Cine a fost cu această idee, ca tu și Pan Zhanle să vă antrenați împreună?

A fost inițiativa lor, ei au venit cu această propunere, acest gând de a ne antrena împreună. Eu am fost foarte bucuros, mi s-a apărut o idee foarte bună, mi s-a părut că e un exemplu foarte bun de fair play, de respect, de toate valorile sportului pe care ar trebui să le promovăm, un exemplu de prietenie și un exemplu că și cei mai mari rivali se pot antrena împreună, ceea ce poate este și o premieră în istoria sportului ăsta. Cu siguranță, învățăm unul de la altul, în fiecare zi, după fiecare antrenament, suntem mult mai câștigați și chiar ne fugărim unul cu altul.

Ce ați învățat unul de la altul?

Sunt multe aspecte tehnice pe care le-am de învățat de la el și el de la mine, de la împingerea de la perete, pe care cred că o face mai bine decât mine, până la lungimea tracțiunii pe care o am eu, mai bună decât el. Sunt mici detalii care, de fapt, la noi, fac o diferență imensă, totul desfășurându-se la ordinul sutimilor, miimilor. Sunt foarte, foarte multe detalii pe care cred că o să le înțelegem, abia ce reușim să le implementăm după ce se va fi terminat tot cantonamentul ăsta.

Ce ți-a zis până acum Pan despre cum s-a acomodat, cum se simte, cum lucrează aici?

Din câte am discutat, se simte bine și îi place de noi, îi place colectivul, îi place Bucureștiul. E un băiat și un om foarte normal, la fel și toată echipa lui. Și, chiar dacă avem această barieră de limbaj, din nou, sunt oameni foarte normali, împărtășim destul de multe hobby-uri. E timid, prietenos și cred că acum, după vreo 10 zile de când a ajuns, s-a adaptat destul de bine orașului. Poate mai bine decât m-aș fi adaptat eu, Chinei, dacă m-aș fi dus acolo. Așa că, îl respect pentru asta și mă bucur că e aici.

Am avut grijă să-l ducem la cel mai bun restaurant românesc pe care eu îl știu sau pe care l-am descoperit, unde i-a plăcut foarte mult. A mâncat de toate. Am avut grijă să-l duc la burgerul meu preferat, să mănânce înghețata mea preferată, i-am arătat atracțiile pe care le știu eu din București, sau ce mi se pare mie interesant, și a spus că-i place și a părut foarte sincer. Urmează să mergem cândva curând inclusiv la castelul Peleș, pentru că România nu se limitează doar la București și am vrea să-i arătăm mai multe din ce avem de oferit.

Nu e puțin ciudat pentru lumea sportivă să vă antrenați împreună doi sportivi la nivelul vostru de performanță?

N-aș zice neapărat ciudat, cât nemaiîntâlnit. Ei au venit cu ideea. Cred că peste ani și ani, după ce se va fi dezvoltat și mai tare rivalitatea asta dintre noi și vom fi devenit cumva un duel și mai clasic, cred că ne vom uita în spate, la cantonamentul pe care-l avem acum, ne vom gândi cu drag la cum au decurs zilele astea și cât de mișto au fost.

Îl vei invita și la iarnă să se antreneze?

Acolo nu cred că o să fie neapărat la fel de încântat de condițiile pe care le avem de oferit. Pe timpul verii la Lia Manoliu e foarte plăcut, foarte frumos să te antrenezi. În momentul în care vine iarna și se pune balonul improvizat în loc să se fi început lucrările, în momentul acela, cred că dacă iese, ne mai antrenăm fix atunci împreună, ori găsim un alt bazin, poate la Dinamo.

S-a discutat ceva și o eventuală reciprocitate, adică să te duci tu să te pregătești în China?

Cred că a apărut ideea asta prin discuții, numai că mie îmi place locul ăsta. Îmi place București, îmi place Lia Manoliu, îmi place să mă antrenez la Dinamo și, sincer, mă simt mai bine, mă simt bine acasă. Nu excludem posibilitatea asta, de a mă antrena și eu la el acasă și a îmi arăta el toată cultura, să facem acest schimb.

Vorbeați de performanță și de rivalitate, dar și de prietenie. Ce ai descoperit la tine în aceste zile?

Nu aveam neapărat preconcepții, cu privire la el sau la echipa lui, numai că și dacă aș fi avut, a dispărut absolut orice. Am ajuns să-l cunosc, am ajuns să-mi dau seama că este exact ca mine. Întotdeauna am încercat să fiu o gazdă bună, cred că reușim și acum și încercăm să-i facem să simtă pe cât se poate ca acasă, chiar dacă, poate, șocul cultural a fost imens. Nu mergem numai să mâncăm doar mâncare românească, urmează să mergem să încercăm să găsim un restaurant bun chinezesc, să se simtă bine.

Ați practicat și alte sporturi împreună?

Tenis de masă am jucat în 2022, când am fost la un mondial în Australia. E destul de bun și eu sunt ok. Ieri, după sală, se uita pe geam către niște terenuri de fotbal și mi -a zis vreau să joc niște fotbal. Suntem amândoi varză la acest sport, orice ține de cum te afectează gravitația pe uscat, noi suntem buni în apă, unde plutim, e altă poveste. Dar am încercat să jucăm niște fotbal, ce a ieșit a ieșit, am filmat niște chestii amuzante.

Interviu realizat de Mara Constantinescu