Yerevan – un loc ce merită vizitat, mai ales pentru cei în căutare de destinații de weekend

Prietena noastră Raluca Mohora  a tras o fugă în Armenia și ne-a scris un text cu ce meritî văzut și testat în această parte a lumii.

Vestea că acum este zbor direct spre capitala Armeniei m-a bucurat foarte tare pentru că țac- pac, cât ai clipi, ajungi numaidecât în Armenia cea înconjurată de munți și cu frumosul Ararat în zare.

Până acum era destul de greu să ajungi cu escale – era lung și complicat, dar acum, în 2 ore ești în micul orășel verde și simpatic din Caucaz. Spre uimirea mea, deși este încă rece afară, avionul a fost plin. Poate și pentru că prețurile în Yerevan sunt foarte, foarte mici… Cu numai 1000 de lei am luat avion și cazare pentru un week- end prelungit de joi până duminică și vă zic că am cheltuit mult mai puțin, decât dacă aș fi stat pe aici, pe la noi.

M-au întrebat foarte mulți prieteni dacă este de văzut  Yerevanul; răspunsul meu a fost cu siguranță, Da! Chiar daca este un oraș mic, comparativ cu Bucureștiul, este foarte simpatic și primitor, colorat și vesel. Clădirile mai toate din tuf roz scăldate în lumina soarelui sunt superbe.

Blocurile mai toate au la parter fie cluburi și restaurante, fie mici businessuri și toți încearcă să le decoreze cât mai frumos- fațadele sunt cu flori sau cu fel de fel de elemente de décor- zici că este o competiție între ei.

Despre mâncare, nu mai vorbesc! Vă zic adevărul: NU este bună! Este GROZAVĂ!

Mica Armenie, aflată la confluența mai multor civilizații, a moștenit niște delicatese făcute la cuptor, cu fel de fel de mirodenii și combinații gastonomice delicioase. Am mâncat pentru prima dată în viața mea ciorbă cu vin roșu, atât de bună, încât numai gândul la ea și îmi plouă în gură.  Mâncarea la cuptor în vase de porțelan- gen kebab -este la fel de delicioasă.

În scurtul timp cât am stat în Armenia, am vizitat o zi lacul rezervor Azat și templul Garni, pe care chiar recomand să îl vedeți!  Vechi de peste 2000 de ani, dovada vie a trecerii rapide a timpului peste noi.

Fiind extrasezon, la Garni era puțină lume, astfel încât am admirat în liniște locul și am făcut multe poze frumoase. Am prins și o ninsoare ca în povesti. La ieșirea din templu, sunt de neratat cafeluța la ibric, pe nisip și deliciosul suc de rodie. Sucul prospăt de rodie stoarsă este unul dintre prefertatele mele și parcă niciodată nu mă satur de el.

Ce vreau să vă mai spun despre Yerevan: lumea este liniștită și prietenoasă. Am făcut și un pic de shopping la prețuri foarte mici și lucruri de calitate, dar am trăit și o experiență unică. La plecarea din magazin, doamna vânzătoare, trecută de 60 de ani, nu știa nici un cuvât în engleză, ne-am înțeles prin semne, a venit și m-a îmbrățișat, i-au dat lacrimile și mi-a dat ciocolată, chiar  a vrut să îmi pună ciocolata în gentuță, la pachet. I-am mulțumit. M-a impresionat mult  bucuria ei sinceră și gestul atât de matern și prietenos.

Tot în Yerevan poți vedea multe biserici frumoase sau  moscheea albastră. Vă recomand să nu ratați cascada… E un loc unic- spectaculos – sute de trepte  ale costrucției te poartă până sus să vezi orașul panoramic. Tot aici, pe sub pământ, este o uriașă galerie de artă pusă etajat. Sculpturi celebre interesante și fântâni de apă desăvârșesc priveliștea. Sus de tot este casa lui Chares Aznavour, La boheme – despre care abia cu ocazia vizitei am aflat că era armean.

În altă seară, am ieșit într-un pub local, unde evident am dansat și ne-am distrat binișor.

Sper ca acestei mici țărișoare să îi fie bine și să fie ferită de pericole, căci tare zbuciumată istorie a mai avut și cu vecinatate mereu în pericol.

Sper ca pacea să vina cât mai repede în zonă și să respirăm cu toții ușurați, să ne vedem de viață, de călătorii, să ne bucurăm de frumusețea acestei frumoase planete.

Să fie PACE!