Costumele din „Wuthering Heights”: Cum se construiește un personaj
Ne mai despart doar câteva zile de premiera locală a mult-așteptatului „Wuthering Heights”, așa că, pentru a îmblânzi timpul, vorbim astăzi despre unul dintre cele mai controversate subiecte legate de acest film: costumele.
Odată ce trailerele au început să iasă în lume, „Wuthering Heights” a devenit un fenomen. De câte ori s-a mai întâmplat asta înainte de prima difuzare? Este, probabil, cel mai așteptat film al anului, iar concurența nu este deloc lejeră. Ne pare rău pentru Miranda Priestley și pentru arsenalul Prada, dar Margot Robbie și Jacob Elordi fac un show de senzație cu fiecare apariție, chiar și în afara ecranului. Bănuim că este o mișcare de PR pusă la punct extrem de atent, dar asta nu ne împiedică să ne bucurăm sau să ne minunăm, în funcție de caz, de fiecare secundă în care cei doi parte că mai pun o cărămidă la universul extrem de intim pe care și l-au construit. De la gesturi tandre pe red carpet, la inele-pereche, totul întreține tensiunea și mărește suspansul pe zi ce trece.
Despre film știm deja că este o adaptare originală a romanului semnat de Emily Brontë, deci am depășit ipostaza în care ne așteptăm să vedem o ecranizare literală, cum a fost cea din 1992, ai cărei protagoniști au fost inegalabilii Juliette Binoche și Ralph Finnes. Vorbim despre o viziune a lui Emerald Fennell, care și-a urmat imaginația și s-a reîntors la primul impact pe care această carte l-a avut asupra ei, când l-a citit la 14 ani. De altfel, poate ai observat ghilimelele din titlu, justificate exact de această perspectivă, care dă și un suflu puternic erotic poveștii. Că doar vorbim de dorințele ascunse ale unei preadolescente…
Iar aici intră în scenă și personajul-martor pe care oamenii internetului au avut grijă să-l plimbe prin tot spectrul emoțiilor posibile și imposibile: Costumele. Despre designerul Jacqueline Durran se pot spune multe, dar nu că n-ar fi genială. Poate că nu îți amintește exact ce s-a întâmplat în Atonement, dar precis n-ai uitat rochia verde pe care a purtat-o Keira Knightley în scena cu biblioteca. Probabil ai văzut și Pride & Prejudice sau Anna Karenina, dar nu te grăbi să crezi că Durran poate să o îmbrace doar pe Keira. Nanny McPhee, Beauty and the Beast, The Batman cu Robert Pattinson și Zoe Kravitz, Little Women sau Spencer, care încă o bântuie pe Kristen Stewart, sunt tot operele ei. Iar dacă îți faci griji pentru Margot Robbie, ei bine, de Barbie tot Jacqueline Durran s-a ocupat. De altfel, a primit o grămadă de premii, de la BAFTAs la Oscar, așa că aș zice să mergem pe încredere deocamdată. Cât despre „Wuthering Heights”…
Lumea a sărit atunci când a apărut primul cadru cu o rochie roz transparentă, care părea un rebut de la Barbie. Apoi a mai apărut o rochie care pare din latex roșu, dar află că nu e. Este chiar o tafta extrem de lucioasă. În trailere există un cadru cu niște ochelari de soare, cu niște nuanțe kitsch și chiar cu o căpșună-gigant, care vine să completeze lookul ăsta al lui Cathy, care e oricum, mai puțin în ton cu vremurile descrise în roman. Deci.. ce vrea să spună autoarea costumelor prin toate astea?
Suntem, desigur, în fața unei construcții de personaj extrem de personală, bazată pe emoția lui Fennell mai mult decât pe secolul 18 din care face parte acțiunea. Cathy e unul dintre cele mai complexe personaje din literatura clasică, pe care criticii au iertat-o mai puțin pentru alegerile ei, unii nici în apogeul fragilității de pe patul de moarte. A fost naivă? Da. A fost snoabă? Da. Manipulatoare? Bifat. Dar, mai presus de toate, a fost om. Iar Emerald Fennell pare că o îmbrățișează pentru asta, cu ajutorul lui Jacqueline Durran.
Nu că Durran n-ar ști perfect cum arată istoria costumului și ce are de făcut în fața unui film de epocă, doar că aici i-a fost cerută o abordare Pop Culture a situației. Dacă ți se pare că printre corsete, crinoline și alte elemente de secol 18, vezi și ceva care seamănă a reclamă la detergent din anii ’80… 1980, să știi de la început că nu greșești deloc.
Vorbim, așadar, despre un mix de lucruri la care se poate raporta aproape fiecare generație care urmează să intre în cinema să vadă „Wuthering Heights”. Iar dacă vreun reprezentant GenZ e interesat de istorie, e invitat să caute, să facă o documentare privată despre cum arăta lumea acum câteva sute de ani, să zică „wow” și să găsească libertatea de a proceda la fel când are ocazia. Cam așa este definit conceptul de „reinterpretare”. Iar când mergi la film, te rog să lași loc și pentru scenografie, pentru că și acolo s-a lucrat într-un mare fel!
Foto: Hepta
Ne mai despart doar câteva zile de premiera locală a mult-așteptatului „Wuthering Heights”, așa că, pentru a îmblânzi timpul, vorbim astăzi despre unul dintre cele mai controversate subiecte legate de acest film: costumele.
Odată ce trailerele au început să iasă în lume, „Wuthering Heights” a devenit un fenomen. De câte ori s-a mai întâmplat asta înainte de prima difuzare? Este, probabil, cel mai așteptat film al anului, iar concurența nu este deloc lejeră. Ne pare rău pentru Miranda Priestley și pentru arsenalul Prada, dar Margot Robbie și Jacob Elordi fac un show de senzație cu fiecare apariție, chiar și în afara ecranului. Bănuim că este o mișcare de PR pusă la punct extrem de atent, dar asta nu ne împiedică să ne bucurăm sau să ne minunăm, în funcție de caz, de fiecare secundă în care cei doi parte că mai pun o cărămidă la universul extrem de intim pe care și l-au construit. De la gesturi tandre pe red carpet, la inele-pereche, totul întreține tensiunea și mărește suspansul pe zi ce trece.
Despre film știm deja că este o adaptare originală a romanului semnat de Emily Brontë, deci am depășit ipostaza în care ne așteptăm să vedem o ecranizare literală, cum a fost cea din 1992, ai cărei protagoniști au fost inegalabilii Juliette Binoche și Ralph Finnes. Vorbim despre o viziune a lui Emerald Fennell, care și-a urmat imaginația și s-a reîntors la primul impact pe care această carte l-a avut asupra ei, când l-a citit la 14 ani. De altfel, poate ai observat ghilimelele din titlu, justificate exact de această perspectivă, care dă și un suflu puternic erotic poveștii. Că doar vorbim de dorințele ascunse ale unei preadolescente…
Iar aici intră în scenă și personajul-martor pe care oamenii internetului au avut grijă să-l plimbe prin tot spectrul emoțiilor posibile și imposibile: Costumele. Despre designerul Jacqueline Durran se pot spune multe, dar nu că n-ar fi genială. Poate că nu îți amintește exact ce s-a întâmplat în Atonement, dar precis n-ai uitat rochia verde pe care a purtat-o Keira Knightley în scena cu biblioteca. Probabil ai văzut și Pride & Prejudice sau Anna Karenina, dar nu te grăbi să crezi că Durran poate să o îmbrace doar pe Keira. Nanny McPhee, Beauty and the Beast, The Batman cu Robert Pattinson și Zoe Kravitz, Little Women sau Spencer, care încă o bântuie pe Kristen Stewart, sunt tot operele ei. Iar dacă îți faci griji pentru Margot Robbie, ei bine, de Barbie tot Jacqueline Durran s-a ocupat. De altfel, a primit o grămadă de premii, de la BAFTAs la Oscar, așa că aș zice să mergem pe încredere deocamdată. Cât despre „Wuthering Heights”…
Lumea a sărit atunci când a apărut primul cadru cu o rochie roz transparentă, care părea un rebut de la Barbie. Apoi a mai apărut o rochie care pare din latex roșu, dar află că nu e. Este chiar o tafta extrem de lucioasă. În trailere există un cadru cu niște ochelari de soare, cu niște nuanțe kitsch și chiar cu o căpșună-gigant, care vine să completeze lookul ăsta al lui Cathy, care e oricum, mai puțin în ton cu vremurile descrise în roman. Deci.. ce vrea să spună autoarea costumelor prin toate astea?
Suntem, desigur, în fața unei construcții de personaj extrem de personală, bazată pe emoția lui Fennell mai mult decât pe secolul 18 din care face parte acțiunea. Cathy e unul dintre cele mai complexe personaje din literatura clasică, pe care criticii au iertat-o mai puțin pentru alegerile ei, unii nici în apogeul fragilității de pe patul de moarte. A fost naivă? Da. A fost snoabă? Da. Manipulatoare? Bifat. Dar, mai presus de toate, a fost om. Iar Emerald Fennell pare că o îmbrățișează pentru asta, cu ajutorul lui Jacqueline Durran.
Nu că Durran n-ar ști perfect cum arată istoria costumului și ce are de făcut în fața unui film de epocă, doar că aici i-a fost cerută o abordare Pop Culture a situației. Dacă ți se pare că printre corsete, crinoline și alte elemente de secol 18, vezi și ceva care seamănă a reclamă la detergent din anii ’80… 1980, să știi de la început că nu greșești deloc.
Vorbim, așadar, despre un mix de lucruri la care se poate raporta aproape fiecare generație care urmează să intre în cinema să vadă „Wuthering Heights”. Iar dacă vreun reprezentant GenZ e interesat de istorie, e invitat să caute, să facă o documentare privată despre cum arăta lumea acum câteva sute de ani, să zică „wow” și să găsească libertatea de a proceda la fel când are ocazia. Cam așa este definit conceptul de „reinterpretare”. Iar când mergi la film, te rog să lași loc și pentru scenografie, pentru că și acolo s-a lucrat într-un mare fel!
Foto: Hepta
