Bozcaada și Çanakkale: vinuri cu parfum de mare și de legendă

Drumul vinului nu se afla doar în România, l-am refăcut într-o excursie de pe coasta de nord-vest a Turciei, pe ruta Tekirdağ- Çanakkale- Insula Bozcaada, în care am avut parte doar de experiențe revelatoare, din toate punctele de vedere: bahic, gastronomic, istoric, geografic, cultural.

Turcia nu înseamnă doar hoteluri all-inclusive pentru concediul din sezonul estival, ci ascunde mult mai multe comori, care te fac să te întrebi cum de nu ai aflat de ele până acum?! Mai bine mai târziu decât niciodată, mi-am spus, odată ajunsă într-o excursie menită să ne lase să descoperim, pe mine și pe companionii mei de călătorie, domeniile viticole și vinurile din regiunea de nord-vest a Turciei, adevărate nestemate bahice, competitive cu orice alte licori din regiuni consacrate ale Europei și nu numai. Viile și soiurile de struguri de aici, din care se obțin vinuri alese, datează de mii de ani, am aflat, iar noi am avut ocazia să degustăm pe îndelete din toate și să ne lăsăm cuceriți de atmosfera boemă, care ne-a transformat în niște bonvivanți peste noapte (dacă nu eram deja).

Excursia noastră a început de la Istanbul, unde am aterizat și pe care l-am lăsat imediat în urmă, via Tekirdağ, prima oprire din ”periplul” nostru viticol, ce avea să ne aducă revelații peste revelații. Cu un ghid excepțional, care ne-a oferit o mulțime de informații interesante și utile despre itinerariul nostru, am putut vedea, gusta și savura ce înseamnă Turcia dincolo de obiectivele turistice consacrate. Una dintre cele mai mari satisfacții pe care eu, una, le pot avea în călătoriile mele, e surpriza revelatoare de la momentul contactului cu locuri și cu oameni noi. Desigur, mersul pe cărări bine bătute este confortabil și relaxant, dar faptul că, atât de aproape de casă, se ”ascund” destinații cu povești și cu daruri ale naturii atât de generoase mă face să mă bucur ca un copil în dimineața de Crăciun.

Revenind la itinerariul nostru, ne-am lăsat conduși de ghida noastră, Seray, la prima oprire, podgoria Barel din Tekirdağ, iar pe drum am aflat câte ceva din istoria viticolă a țării și a regiunii, despre care, spre rușinea mea, nu știam mai nimic. Atâtea amănunte interesante și atâtea noutăți despre un domeniu pe care nu te-ai aștepta să-l găsești într-o țară în care alcoolul – producerea sau consumul lui, nu sunt neapărat caracteristice.

Așadar, regiunea de coasta Tekirdağ este una dintre zonele viticole de referință ale Turciei, cu hectare întregi de viță de vie cu soiuri consacrate internațional, dar și cu soiuri autohtone, turcești, care datează de mii de ani, încă de pe vremea otomanilor. Pe lângă celebrele soiuri de vin precum cabarnet sauvignon, merlot, semillon, Montepulciano, sauvignon blanc și multe altele, se cultivă soiuri pe care le găsești doar aici și care dau o valoare cu atât mai mare locurilor, deoarece vin la pachet cu o istorie întreagă. Această zona de pe coasta de nord-vest a Turciei este propice pentru vița de vie, care oferă cei mai zemoși și aromați struguri, încă din timpuri străvechi- anumite soiuri datează de la 1400 și sunt cultivate și astăzi, iar istoria viței de vie de aici merge până la 8000 de ani în trecut. Vei găsi aici soiuri precum Karasakız (cunoscut și sub denumirea de Kuntra), un soi roșu, autohton, dar și Çavuş sau Kalecik Karası.

Crama Barel din Tekirdağ ne-a așteptat cu masa pusă și am avut bucuria să decoperim un loc încântător, modern și rafinat. Am ajuns la terasa umbroasă după ce am trecut pe lângă rândurile ordonate de viță de vie, fiecare notată și ordonată ca la carte. Regiunea se bucură de un terroir remarcabil, rezultat oferit de blendul de soare, aer, pământ și mare, care contribuie la obținerea unor licori competitive și apreciate de cunoscători. Alături de mâncare aleasă, am degustat soiuri de vin local, albe, rosé și roșii, unul mai bun decât celălalt, iar experiența este cu atât mai plăcută în compania unor oameni pasionați de acest domeniu- echivalent cu momente de bucurie, de împărtășirea lor cu ceilalți, cu relaxarea și cu aprecierea lucrurilor bune. Încerc de fiecare dată să-mi întipăresc bine în minte astfel de momente și să mă hrănesc cu ele de fiecare dată când e nevoie.

Recomand călduros o astfel de experiență turistică, în care turismul clasic e combinat cu astfel de experiențe, destinate oricui, fie că e cunoscător sau nu de oenologie, fie că e pasionat sau nu de domeniul viticol. Este, înainte de toate, o experiență culturală, în care gastronomia se împletește cu istoria, cu antropologia, cu geografia și cu temele moderne. Am lăsat în urmă podgoriile din Tekirdağ și am plecat către Çanakkale, unde urma să petrecem noaptea, nu înainte de încă o cină luată pe malul mării, la un restaurant unde am fost primiți cum altfel decât cu maximă ospitalitate și cu mâncăruri delicioase, alături de nelipsitul vin, vedeta excursiei noastre.

În ziua următoare, ne-am luat și o doză de istorie aparte, pentru că ajunseserăm chiar lângă una dintre cele mai faimoase așezări arheologice din lume, Troia. Am fost norocoși să aflăm mai multe chiar de la fața locului despre legenda Războiului Troian descris de Homer în Iliada și să vedem o reproducere a artefactului celebrului Cal Troian- care a fost folosit în filmele hollywoodiene, așezat acum ca un monument în mijlocul orașului. Am mers în parcul arheologic unde se află ruinele cetății Troia și am fost asistați de unul dintre cei mai reputați arheologi, Profesor Dr. Rüstem Aslan, cel care se ocupă de situl arehologic de aici și care deține unele dintre cele mai interesante povești despre acest loc legendar, al cărui farmec și încărcătură istorică și mitică trebuie testate cel mai bine la fața locului. Vestigiile Troiei relevă 10 straturi suprapuse care atestă istoria de 3000 de ani a civilizațiilor care s-au perindat în acest spațiu cu alură mitologică.

Troia a fost declarat Parc Istoric Național în 1996, iar în 1998, locul a fost inclus în patrimoniul mondial UNESCO, confirmând astfel valoarea sa excepțională pentru întreaga umanitate.

Am plecat de aici copleșiți de istoria vechilor civilizații și ne-am îndreptat către un prânz delicios, cum au fost de altfel toate mesele de pe parcursul excursiei. Am avut oportunitatea să degustăm preparate locale, altele decât cele bine cunoscute și la noi în țară și să ne delectăm cu gusturi, texturi și culori care s-au împletit în adevărate alegorii culinare, pe care nu le uiți prea ușor. Totul ”udat” cu vinurile locale, adevăratele vedete ale călătoriei, care merită unul sau mai multe drumuri până aici, pentru a te bucura de ele cum se cuvine.

Și cum aceasta a fost excursia revelațiilor, în cea de-a doua parte a călătoriei noastre am avut parte de noi și noi surprize, una mai frumoasă decât cealaltă. De la Çanakkale ne-am îndreptat către îmbarcarea pe feribot, care ne-a dus, după un periplu de aproximativ o oră, în Insula Bozcaada, amplasată lângă mai cunoscuta Insulă Gökçeada, din Marea Egee.

Odată ce am acostat și ne-am îndreptat către hotel, ne-am ”lovit” din plin aerul boem și calm al insulei, care părea un refugiu hippie-șic.

Insula nu e mare, are doar 40 de kilometri pătrați și aproximativ 3000 de locuitori, dar are de oferit o mulțime de locuri și de experiențe interesante. Hotelul nostru, Finka, era mai degrabă o vilă dintr-o grădină cu vegetație exotică, luxuriantă, în stil colonial. Bozcaada este o insulă verde, cu un magnetism aparte, cu un aer relaxat. Departe de a fi o destinație clasică de vacanță pentru mase de turiști gălăgioși, Bozcaada atrage prin aerul său boem-cool, cu o mulțime de restaurante în aceeași notă, cu bucătărie elevată, care nu se încadrează în media tavernelor. Aici vei găsi localuri ascunse printre vii și păduri sau chiar pe malul mării, deținute de întreprinzători care și-au dorit un loc stilizat, în acord cu mediul înconjurător, dar și cu trendurile, cu bucătărie aparte, modernă, cu accente tradiționale, unde se servesc, bineînțeles, vinuri alese, cu celebrele soiuri locale: Çavuş – alb, Karasakız (sau Kuntra) – soi roșu, Karalahna, soi roșu local, Vasilaki – soi alb local.

Sunt șase podgorii mari pe Insula Bozcaada, un paradis al vinurilor fine (și nu numai). Noi am vizitat o treime dintre acestea: Amadeus, deținută de un cetățean austriac, care s-a mutat aici și care produce cu succes de ani de zile vinuri locale, și Talay, o podgorie mai întinsă, unde te poți pierde cu orele printre butașii culeși deja de la sfârșitul verii, dar în care mai găseai câte o boabă dulce ca mierea, în care părea că a fost cuprins întregul farmec al insulei însorite. Am avut parte de un întreg ritual de degustare la ambele podgorii, o experiență atât de plăcută și de educativă, care îți delectează simțurile.

Podgoria Talay este un obiectiv de vizitat în sine, cu alei destinate plimbărilor pe jos, cu bicicleta (pusă la dispoziție de gazde), de admirat peisajul mirific din zona de degustare, cu vedere către mare.

Dar cea mai frumoasă etapă din această călătorie unică în Turcia a fost vizitarea unui punct de panoramă de pe insulă, de unde se vede cel mai frumos apus de soare (cel puțin din Turcia, ne-a spus un localnic): Polente feneri. Aici se strâng sute de turiști gata să admire, la un pahar de vin, o priveliște de neuitat, la fel cum am făcut și noi. A fost unul dintre acele momente care ți se întipăresc în minte pentru totdeauna, o experiență care va rula pentru ochii minții mult timp după ce se va fi încheiat. Am văzut frumusețea pură, naturală, soare și mare, într-un context pe care îl întâlnești o dată la câțiva ani, dacă ai norocul. A fost încheierea glorioasă a unei excursii care ne-a delectat simțurile, care ne-a luat prin surprindere și nu a încetat să ne uimească de la o oră la alta.

Bozcaada oferă de toate, fără să devină, însă, un furnicar gălăgios și supraaglomerat- probabil că a contat și perioada în care am vizitat-o noi, începutul lui septembrie. Se adresează și iubitorilor de natură, și celor care caută o gastronomie aparte, și celor care vor soare și mare, și celor care vor liniște, istorie și, nu în ultimul rând, celor care caută poveștile dintr-un pahar de vin, care nu poate fi degustat decât aici.

Unicitate, terroir, istorie, ospitalitate. Cu aceste elemente a fost pavat drumul vinului de pe coasta de nord-vest a Turciei, pe ruta Tekirdağ- Çanakkale- Insula Bozcaada.

Foto: Arhiva personală