Top 5 parfumuri celebre modificate din cauza intensității

Coleșitoare, greu de suportat, imposibile pentru o zi călduroasă, parfumurile foarte intense sunt de nelipsit din lista preferințelor unora dintre noi. Și eu mărturisesc că iubesc un astfel de parfum. Este vorba despre parfumul Angel – o creație olfactivă  inedită, născută din amintirile din copilărie ale lui Thierry Mugler – și, deși l-aș purta oricând, în ziua în care l-am combinat cu crema de corp a fost prea mult chiar și pentru mine.

Așa că am fost curioasă să descopăr ce ingrediente sunt atât de puternice încât au intrat pe lista neagră, au fost restricționate sau limitate de IFRA (International Fragrance Association), deoarece pot provoca alergii, iritații sau sunt considerate prea agresive în concentrații mari. Există mai multe tipuri de ingrediente foarte intense și apar, de regulă, în parfumurile foarte intense și clasice:

Ingrediente naturale restricționate:

Mușchiul de stejar (Oakmoss) și mușchiul de copac (Tree moss) sunt foarte des întâlniți în parfumurile chypre și fougère, oferă o notă intensă, verde, pământoasă și sunt restricționați din cauza compușilor alergenici (atranol, chloroatranol).

Civetul (extract animalic) are un miros intens, animalic și era folosit în parfumurile de lux vintage. Acum este restricționat din motive etice și de reglementare (înlocuit cu molecule sintetice).

Castoreum (din glande de castor) înseamnă note de piele, fum și animalic, iar astăzi este folosit doar în variante sintetice.

Lemnul de santal natural (Sandalwood Mysore), extrem de puternic și catifelat, este acum specie protejată, din cauza exploatării excesive ce a dus la restricții comerciale, în prezent fiind folosite alternative sintetice sau alte tipuri de santal.

Ingrediente florale și condimentate restricționate:

Iasomia absolută este folosită în parfumuri florale intense și este restricționată parțial pentru conținutul de alergen linalool.

Cuișoarele și eugenolul au note picante, calde, foarte persistente și sunt limitate pentru potențial iritant.

Cinnamic aldehyde (scorțișoara) oferă intensitate condimentată și este restricționat la concentrații mici, deoarece poate provoca reacții cutanate.

Ingrediente citrice și dulci restricționate:

Bergamota, lămâia și portocala amară (neroli, petitgrain) sunt note luminoase, citrice și sunt limitate din cauza fotosensibilizării (pot provoca pete pe piele în contact cu soarele).

Vanilina și etil vanilina sunt responsabile pentru notele dulci, gurmande. Nu sunt interzise, dar sunt reglementate la concentrații mari pentru a evita iritațiile.

Etil maltol (nota de caramel din Mugler Angel) este foarte intens, gurmand. Nu este interzis, dar limitele IFRA controlează doza, deoarece poate deveni copleșitor și iritant.

Top 5 parfumuri celebre care au fost schimbate radical

Criticate pentru intensitatea lor „sufocantă”, mai ales în spații publice. Deși nu au fost interzise, unele companii aeriene sau birouri au introdus reguli interne de „no perfume policy”, tocmai pentru a evita disconfortul provocat de parfumuri prea puternice. Din cauza restricțiilor IFRA și a ingredientelor considerate prea intense sau alergenice, unele parfumuri celebre au fost schimbate, pâstrând ADN-ul ce le-a făcut celebre:

1. Chanel N°5 (1921) creat de Ernest Beaux era extrem de bogat în mușchi de stejar și iasomie naturală. Aceasta îi conferea un miros foarte dens, pudrat și intens persistent.După restricțiile IFRA, concentrația de muschi de stejar a fost redusă drastic. Astăzi, varianta modernă este mai fresh, mai aerată și mai puțin intensă decât formula vintage.

2. Yves Saint Laurent Opium (1977) în varianta inițială era extrem de puternic, un oriental-spicy cu cuișoare, scorțișoară, smirnă și note balsamice grele. A provocat controverse uriașe, nu doar pentru nume, ci și pentru intensitatea extremă și notele orientale opulente. În SUA, anumite organizații au cerut chiar retragerea sa. Totuși, nu a fost interzis oficial, ci doar reformulat și redenumit parțial în variante moderne (Black Opium). După restricții, formula a fost „domesticită”, reducându-se concentrația de eugenol (cuișoare) și de mușchi. Versiunea modernă este mai luminoasă, dar și mai „blândă” decât cea din anii ’80.

3. Dior Poison (1985), în formula originală, era notoriu pentru mirosul extrem de intens de tuberoză, prune, condimente și note balsamice. Era atât de puternic încât a fost „interzis” în anumite restaurante și birouri în anii ’80–’90.Ulterior a fostreformulat pentru a respecta normele IFRA privind tuberoza și compușii aldehidici. Azi este încă puternic, dar mai rotunjit și mai ușor de purtat.

4. Guerlain Mitsouko (1919) a fost lansat caun chypre clasic, bazat pe muschi de stejar natural și piersică. Versiunile vintage erau adânci și foarte persistente.Moleculele sintetice care imită efectul ciprat este acum mai transparent și mai modern.

5. Guerlain Shalimar (1925) a fostun parfum de referință pentru categoria orientală, având vanilie, balsamuri și note de piele. Versiunea vintage era densă, fumurie și foarte animalică (folosind civet natural). Civetul și unele rășini naturale au fost eliminate sau înlocuite cu alternative sintetice. Formula actuală păstrează ADN-ul original, dar este mai puțin animalică și mai dulce.

Foto: hepta.