Way Or Norway? This is the Question

Text de Raluca Mohora
Vă zic sincer și cu mâna pe inimă… O dată în viață trebuie să mergi în Norvegia ca la o precesiune sacră, ca la un TEMPLU natural făcut de Dumnezeu pe acest pământ…
Peste 10 000 cascade, fiorduri, lacuri incredibil de frumoase de o puritate a apei și curățenie ce merită toată aprecierea și recunoștința noastră, a pământenilor…
Iar poporul norvegian merită aplauze, pentru că păstrează intact pentru noi tot acest dar frumos al naturii, că au grijă de tot ce îi înconjoară, pentru că civilizația lor este croită astfel încât să fie atenți cu mediul, și au și o bună educație.

Ce mi-a plăcut? Tot!
Treaba cu Norvegia este simplă: au niște peisaje de vis, dar au și grijă de ele. Au făcut din turism o artă… drumurile sunt extrem de bune, iar spațiile turistice bine împărțite, astfel că nu te simți presat de aglomerație și există un ritm fluid pentru vizitare.
Fără să știu de ce, am lăsat spre sfârșitu planului meu Țările Nordice. Norveginii o duc bine și datorită resurselor naturale pe care care le getionează bine și cinstit pentru toată lumea.
Au foarte multe ferme, bine îngrijite, foarte curate și numai bune de făcut poze, cu multe oi, capre, dar și vaci.
Orașele sunt frumoase și, chiar dacă sunt la distanțe mari unele de altele, ajungi extrem de repede printr-un sistem de tuneuri și drumuri și poduri incredibile… Te uiți la podurile suspendate și la tunelul de 24 de km lungime de parcă ar fi ireale și te întrebi ce minte strălucită și mâini dibace le-a construit, căci practic au dus artitectura și tehnologia la nivel de artă.

Să vă povestesc unde am început traseul…
Am aterizat în Oslo, după un zbor foarte scurt de 3 ore și am luat cazare în centru, ca să ne mișcăm cât mai repede și să vedem cât mai multe. Ne-am rupt picioarele de mers pe jos și vizitat, dar a meritat… Orașul este cosmopolit și merită să te duci până acolo, fie și pentru simplul motiv de a sta în port să bei o bere, o cafea sau să admiri marea…
Cladirile din Oslo sunt extrem de frumoase și cochete, atât cele noi, cât și cele vechi. Palatul Regal este o încântare… în plus, gardurile nu există și poți admira palatul chiar de lângă ziduri și să vezi parada schimbării de gardă.
Artera pietonală este aglomerată, plină de turiști, iar portul superb. Pe mal, în port, vezi saune norvegiene cu oameni care ies și se aruncă direct în mare (o nebunie frumoasă).
Urmărul oraș vizitat a fost Alesund. Distanța dintre ele este mare și am parcurs-o cu mașina, cu câteva opriri, am făcut vreo 8 h. În Alesund, am închiriat ceva atipic, cea mai veche casa din oraș- 1870 căsuța bunicii- nu este în centru, dar este supercochetă și simpatică tare.

Orașul este micuț, dar drăguț și un port importat în care vin mai toate navele de croazieră.
În apropiere de Alesud, merită vizitat Farul din Alnes (Alnes Fyr), constuit în 1852. Peisajul de la far este unul greu de descris în cuvinte… liniște și o frumusețe cum numai în visele cele mai plăcute poți trăi. Pentru 100 coroane norvegiene poți urca până sus în turn și merită!

Tot în Alesund, am mai vizitat Muzeul Satului (Sunnmore Museum), cu niște căsuțe tradiționale de lemn și cu iarbă pe acoperiș. Este foarte frumos locul, iar de sus, din pădure, poți admira o superbă panorama a întregului oraș și a insulelor din jur. Prin pădure, îți poate tăia calea o căprioară și este plină de ciuperci uriașe, cum nu am văzut niciodată.

După 2 zile petrecute în Alesund, am plecat spre Geiranger, celebrul fiord patrimoniu UNESCO. Gerianger este un spectacol măreț, o frumusețe de munte combinate cu apă, cascade și vegetație. Celebra cascadă 7 Sisters a fiordului era parțial secată, dar mai curgeau numai 4 surori.
Am avut noroc că am prins și o vreme incredibil de bună și am stat în tricou aproape în toate zilele. Doamna de la bilete era româncă și ne-am bucurat de conversație.
În drumul către Geiranger, de neratat este Trollinger cu valea spectaculoasă. Noi am stat lângă lac, în satul Nordall, foarte aproape și ușor de ajuns.

Când ai intrat pe teritoriul Geiranger-Trollinger deodată pare că ai intrat într-o lume de basm… totul, dar absolut totul este de vis- lacul, râurile, cascadele, munții, drumurile sunt uimitoare.

Geiranger poate fi admirat de sus, de pe trase, dar și de jos poți merge cu barca pnemuatică și cu ghid local – foarte simpatic om am nimerit – un localnic născut și crescut la fiord – vizibil atașat și îndrăgostit de loc. Aici s-a filmat Misiune Imposibilă (a stat Tom o lună și a făcut cascadorii), tot aici au venit familia regală împreună cu regi și invitații lor de vază din toata lumea.
Însă, să nu uităm, oricât ai fi de important (rege sau simplu om), tot ești mic în fața naturiii. M-am bucurat de tot ce am văzut aici, însă toate fiordurile sunt superbe.
Ferry-urile sunt electrice și nici nu auzi sau simți când ai plecat de pe loc, fiind extrem de silențioase. Tehnologia norvegiana este impresionantă.
Dacă mergi mai sus de la fiord ajungi la Geiranger skywalk. Aici deja parcă nu mai ești pe pământ, ci pur și simplu ai impresia că ai ajuns în rai și plutești prin paradis.
Skywalk este un loc de neratat, dacă ajungi în Norvegia! Mi-a plăcut cel mai mult.
Următoarea destinație a fost Bergen – celebrul orașel colorat cu ale lui căsuțe vechi de lemn, strâmbate de timp, de vânt și de ploi. Oraș port turistic, simpatic și cochet, extrem de animat și plin de forfotă- merită 2-3 zile- are muzee și alte puncte de atracții turistice.

În ultima zi în Bergen am fost și la malul Oceanului, pe o insulă superbă și mai puțin turistică și m-am bucurat de reîntâlnirea cu rude care locuiesc acolo.
La întoarcere, când am aterizat în București, am început să plâng… fără să fiu rea, ci doar realistă, am constatat încă o dată că avem cel mai urât aeroport sau printre cele mai urâte în care am fost vreodată. Sper că, odată și-odată, se va găsi un om gospodar care să facă ordine și în țara noastră…
Norvegia este un tărâm de care m-am îndrăgostit!

Text de Raluca Mohora
Vă zic sincer și cu mâna pe inimă… O dată în viață trebuie să mergi în Norvegia ca la o precesiune sacră, ca la un TEMPLU natural făcut de Dumnezeu pe acest pământ…
Peste 10 000 cascade, fiorduri, lacuri incredibil de frumoase de o puritate a apei și curățenie ce merită toată aprecierea și recunoștința noastră, a pământenilor…
Iar poporul norvegian merită aplauze, pentru că păstrează intact pentru noi tot acest dar frumos al naturii, că au grijă de tot ce îi înconjoară, pentru că civilizația lor este croită astfel încât să fie atenți cu mediul, și au și o bună educație.

Ce mi-a plăcut? Tot!
Treaba cu Norvegia este simplă: au niște peisaje de vis, dar au și grijă de ele. Au făcut din turism o artă… drumurile sunt extrem de bune, iar spațiile turistice bine împărțite, astfel că nu te simți presat de aglomerație și există un ritm fluid pentru vizitare.
Fără să știu de ce, am lăsat spre sfârșitu planului meu Țările Nordice. Norveginii o duc bine și datorită resurselor naturale pe care care le getionează bine și cinstit pentru toată lumea.
Au foarte multe ferme, bine îngrijite, foarte curate și numai bune de făcut poze, cu multe oi, capre, dar și vaci.
Orașele sunt frumoase și, chiar dacă sunt la distanțe mari unele de altele, ajungi extrem de repede printr-un sistem de tuneuri și drumuri și poduri incredibile… Te uiți la podurile suspendate și la tunelul de 24 de km lungime de parcă ar fi ireale și te întrebi ce minte strălucită și mâini dibace le-a construit, căci practic au dus artitectura și tehnologia la nivel de artă.

Să vă povestesc unde am început traseul…
Am aterizat în Oslo, după un zbor foarte scurt de 3 ore și am luat cazare în centru, ca să ne mișcăm cât mai repede și să vedem cât mai multe. Ne-am rupt picioarele de mers pe jos și vizitat, dar a meritat… Orașul este cosmopolit și merită să te duci până acolo, fie și pentru simplul motiv de a sta în port să bei o bere, o cafea sau să admiri marea…
Cladirile din Oslo sunt extrem de frumoase și cochete, atât cele noi, cât și cele vechi. Palatul Regal este o încântare… în plus, gardurile nu există și poți admira palatul chiar de lângă ziduri și să vezi parada schimbării de gardă.
Artera pietonală este aglomerată, plină de turiști, iar portul superb. Pe mal, în port, vezi saune norvegiene cu oameni care ies și se aruncă direct în mare (o nebunie frumoasă).
Urmărul oraș vizitat a fost Alesund. Distanța dintre ele este mare și am parcurs-o cu mașina, cu câteva opriri, am făcut vreo 8 h. În Alesund, am închiriat ceva atipic, cea mai veche casa din oraș- 1870 căsuța bunicii- nu este în centru, dar este supercochetă și simpatică tare.

Orașul este micuț, dar drăguț și un port importat în care vin mai toate navele de croazieră.
În apropiere de Alesud, merită vizitat Farul din Alnes (Alnes Fyr), constuit în 1852. Peisajul de la far este unul greu de descris în cuvinte… liniște și o frumusețe cum numai în visele cele mai plăcute poți trăi. Pentru 100 coroane norvegiene poți urca până sus în turn și merită!

Tot în Alesund, am mai vizitat Muzeul Satului (Sunnmore Museum), cu niște căsuțe tradiționale de lemn și cu iarbă pe acoperiș. Este foarte frumos locul, iar de sus, din pădure, poți admira o superbă panorama a întregului oraș și a insulelor din jur. Prin pădure, îți poate tăia calea o căprioară și este plină de ciuperci uriașe, cum nu am văzut niciodată.

După 2 zile petrecute în Alesund, am plecat spre Geiranger, celebrul fiord patrimoniu UNESCO. Gerianger este un spectacol măreț, o frumusețe de munte combinate cu apă, cascade și vegetație. Celebra cascadă 7 Sisters a fiordului era parțial secată, dar mai curgeau numai 4 surori.
Am avut noroc că am prins și o vreme incredibil de bună și am stat în tricou aproape în toate zilele. Doamna de la bilete era româncă și ne-am bucurat de conversație.
În drumul către Geiranger, de neratat este Trollinger cu valea spectaculoasă. Noi am stat lângă lac, în satul Nordall, foarte aproape și ușor de ajuns.

Când ai intrat pe teritoriul Geiranger-Trollinger deodată pare că ai intrat într-o lume de basm… totul, dar absolut totul este de vis- lacul, râurile, cascadele, munții, drumurile sunt uimitoare.

Geiranger poate fi admirat de sus, de pe trase, dar și de jos poți merge cu barca pnemuatică și cu ghid local – foarte simpatic om am nimerit – un localnic născut și crescut la fiord – vizibil atașat și îndrăgostit de loc. Aici s-a filmat Misiune Imposibilă (a stat Tom o lună și a făcut cascadorii), tot aici au venit familia regală împreună cu regi și invitații lor de vază din toata lumea.
Însă, să nu uităm, oricât ai fi de important (rege sau simplu om), tot ești mic în fața naturiii. M-am bucurat de tot ce am văzut aici, însă toate fiordurile sunt superbe.
Ferry-urile sunt electrice și nici nu auzi sau simți când ai plecat de pe loc, fiind extrem de silențioase. Tehnologia norvegiana este impresionantă.
Dacă mergi mai sus de la fiord ajungi la Geiranger skywalk. Aici deja parcă nu mai ești pe pământ, ci pur și simplu ai impresia că ai ajuns în rai și plutești prin paradis.
Skywalk este un loc de neratat, dacă ajungi în Norvegia! Mi-a plăcut cel mai mult.
Următoarea destinație a fost Bergen – celebrul orașel colorat cu ale lui căsuțe vechi de lemn, strâmbate de timp, de vânt și de ploi. Oraș port turistic, simpatic și cochet, extrem de animat și plin de forfotă- merită 2-3 zile- are muzee și alte puncte de atracții turistice.

În ultima zi în Bergen am fost și la malul Oceanului, pe o insulă superbă și mai puțin turistică și m-am bucurat de reîntâlnirea cu rude care locuiesc acolo.
La întoarcere, când am aterizat în București, am început să plâng… fără să fiu rea, ci doar realistă, am constatat încă o dată că avem cel mai urât aeroport sau printre cele mai urâte în care am fost vreodată. Sper că, odată și-odată, se va găsi un om gospodar care să facă ordine și în țara noastră…
Norvegia este un tărâm de care m-am îndrăgostit!