Andreea Raicu și Virgil Ianțu: interviu în oglindă
Andreea Raicu și Virgil Ianțu, două vedete majore ale României, au o relație de prietenie de peste 20 de ani, legătură păstrată și cultivată cu afecțiune, atenție, blândețe și umor de către ambii. Iată o mostră din această relație de invidiat, în cele două interviuri pe care cele două vedete și le-au acordat reciproc, în exclusivitate pentru A List Magazine, ediția print, no 35.
A consemnat Monica Cismaru. Fotografii: arhiva personală
Prietenia, aflăm de la cei doi, înseamnă și că te poți baza pe un om chiar și dacă nu-ți răspunde câteodată din prima la telefon, dar și tachinările pline de umor și, nu în cele din urmă, admirația reciprocă veritabilă. Andreea admiră la Virgil eleganța, umorul, inteligența și educația, iar el o admiră pe ea pentru puterea extraordinară de care dă dovadă.
Virgil o întreabă pe Andreea…
Virgil Ianțu: Care a fost cea mai puternică emoție pe care ai trăit-o?
Andreea Raicu: Cred că cea mai puternică emoție pe care am trăit-o a fost momentul în care m-am reîntâlnit cu mine. Cu partea aceea din mine pe care n-o mai simțisem de foarte, foarte mulți ani… poate chiar din copilărie. A fost un moment profund și liniștit, dar, în același timp, incredibil de intens. M-am simțit liberă, curajoasă… Și, cel mai important, iubită într-un mod în care nu mai simțisem până acum.
A fost ca o regăsire cu cineva foarte drag, care mi-a lipsit enorm, dar nici nu-mi dădusem seama cât de mult până când am fost din nou împreună. Am simțit o blândețe, o căldură, o bucurie sinceră. A fost ca și cum, pentru prima dată, mă priveam cu adevărat… Și mă vedeam cu iubire, fără critici, fără așteptări. Doar cu acceptare. Și cred că acel moment a fost începutul unei vieți mai autentice, mai așezate și, mai ales, mai în armonie cu cine sunt cu adevărat.
Virgil Ianțu: Dacă ți s-ar propune să revii în televiziune, ai face-o?
Andreea Raicu: Depinde foarte mult cum ar arăta propunerea. Dacă ar fi ceva care să aibă sens, profunzime, care să ajute oamenii să se conecteze cu ei înșiși și cu ceea ce contează cu adevărat, atunci poate că da. Dar adevărul este că acum sunt complet concentrată pe business-ul meu, care este o extensie a ceea ce sunt eu azi.
Fie că e vorba despre rochiile Amalin – care nu sunt doar haine, ci o formă de a aduce feminitatea înapoi în viața femeilor – sau despre programele de dezvoltare personală pe care le creez, tot ce fac acum are ca scop să ajut femeile să se descopere, să se accepte și să-și trăiască viața cu sens. Una dintre cele mai importante valori pentru mine este contribuția. Simt că am ceva de oferit și că e responsabilitatea mea să ofer. Dar un business are nevoie de energia fondatorului său. Iar dacă eu aș pleca către un alt proiect, chiar și temporar, energia mea s-ar duce acolo. Așa că da, o eventuală revenire în televiziune ar trebui să fie ceva cu adevărat extraordinar, care să merite acel „Da” și să se alinieze cu cine sunt și ce construiesc astăzi.
Virgil Ianțu: Care ar fi partenerul pe care l-ai alege să prezinți o emisiune sau un eveniment, dintre Adrian Enache, Fuego și Constantin Enceanu și motivul pentru care ai face această alegere?
Andreea Raicu: Hahaha…E genul acela de întrebare pe care doar tu ai fi putut să o formulezi așa. L-aș alege pe Fuego. Și o spun cu toată convingerea, pentru că dincolo de imaginea publică pe care o are, am descoperit un om cu o sensibilitate mare și un suflet extraordinar.
La un moment dat, bunica unui prieten drag împlinea 85 de ani și era un fan declarat al lui Fuego. Ne-am dorit să-i facem o surpriză, așa că l-am sunat, deși nu-l cunoșteam personal. I-am povestit situația și l-am rugat, dacă poate, să înregistreze un mesaj pentru ea. Nu doar că a fost extrem de deschis și cald, dar mi-a trimis video-ul în mai puțin de o jumătate de oră. M-a impresionat profund. Într-o lume în care toți alergăm, uităm să facem gesturi mici care contează enorm pentru ceilalți. El a făcut-o cu o naturalețe și o bunătate care m-au atins. Și cred că exact asta mi-ar plăcea și într-un partener de scenă: discreția, emoția, generozitatea.
Virgil Ianțu: Ce femeie din generația ta te inspiră în continuare, în afară de Malvina (Cservenschi)?
Andreea Raicu: Sunt foarte multe femei care mă inspiră. Și nu cred că inspirația vine din meseria pe care o ai, ci din felul în care alegi să-ți trăiești viața. Mă inspiră femeile care își urmează vocea interioară, care trăiesc cu autenticitate și curaj, care se bucură de cine sunt cu adevărat. Femeile care nu se tem să simtă, să greșească, să o ia de la capăt și să se arate lumii așa cum sunt.
Mă inspiră femeile care susțin alte femei, care aduc bunătate prin felul în care se poartă în fiecare zi. Femeile care nu au nevoie de aplauze pentru a străluci, dar care, prin prezența lor, lasă lumină în urmă. Sunt femeile acelea care nu fac zgomot, dar care schimbă lumea — prin iubire, prin generozitate, prin felul în care aleg să fie în fiecare zi. Și sunt extrem de recunoscătoare că sunt înconjurată de multe astfel de femei care mă inspiră, mă emoționează și mă ajută să cresc în fiecare zi.
Virgil Ianțu: A fost vreun lucru pe care l-ai învățat de la mine?
Andreea Raicu: Cu cât spațiu avem alocat pentru acest interviu? Câte pagini? Pentru că risc să nu-mi ajungă! Sunt multe lucruri pe care le-am învățat sau, mai bine zis, pe care mi le-ai reamintit. Îmi reamintești de fiecare dată că, indiferent cum se schimbă lumea sau cât de rapid ne mișcăm cu toții, există încă bărbați care sunt eleganți, educați, manierați, inteligenți, care au simțul umorului, dar și o grijă și o generozitate rar întâlnite.
Mă înveți constant, prin felul tău de a fi, că respectul, căldura, rafinamentul și prezența autentică nu sunt de modă veche, ci sunt de neprețuit. Și pentru toate astea… și pentru multe altele pe care le aduci în viața mea, sunt extrem de fericită că ești prietenul meu.
Andreea îl întreabă pe Virgil…
Andreea Raicu: Dacă ți-ai putea trimite o întrebare ție, la 20 de ani, care ar fi și ce crezi că ți-ai răspunde?
Virgil Ianțu: Crezi că peste zece ani îți vei permite să trăiești tot în București, la casa ta, sau vei reveni acasă la ai tăi, la Timișoara? Aș fi râs și m-aș fi considerat nebun să dau alt răspuns decât „Nu”. Nu există nici o perspectivă care să mă facă măcar să visez la așa ceva. Dar cred ca noi de multe ori nu știm nici măcar să visăm.
Andreea Raicu: Dintre toate momentele noastre în TV – care ți-a rămas în minte ca fiind „Cel mai neașteptat”?
Virgil Ianțu: Cel mai neașteptat moment a fost cel în care ai început să te schimbi, în cabină, de față cu mine, eu, atunci, ca și acum, fiind o fire timidă și ușor de marcat, pe viață. În rest, de Big Brother am uitat, Megastar parcă nici nu a fost…
Andreea Raicu: Ce crezi că știe lumea greșit despre mine și ai vrea să le spui tu adevărul?
Virgil Ianțu: Lumea crede că ești o răsfățată și ca toate lucrurile frumoase și bune din viața ta au venit pe tavă, doar pentru ca erai frumoasă, iar eu sunt unul din oamenii care pot declara cu mâna pe inimă ca nu este deloc așa. În spatele Andreei sunt multe etape de efort cum nu vă imaginați, de suișuri, dar și de coborâșuri abrupte, de căutări, de întâlniri frumoase, dar și de dezamăgiri. Andreea are o viață frumoasă, dar asta nu înseamnă ca nu a trecut prin ceea ce trece un om de succes. Succesul este doar un rezultat, nu e un mod de viață, nu e o meserie. Și în spatele frumuseții și eleganței ei, se ascunde o putere extraordinară.
Andreea Raicu: Ce crezi că mă face o prietenă bună… în afară de faptul că nu-ți răspund mereu imediat la telefon? (râde)
Virgil Ianțu: Erai prietenă bună pe când răspundeai din prima. În rest, cred că oricine vrea să aibă o prietenie cu un om care, deși nu îți răspunde la telefon, dar revine rapid, după câteva luni, este săritor, sfătuitor, te ascultă când ai ceva pe suflet și te susține în tot ce faci. Nu e fain așa un om?
Andreea Raicu: Dacă ai fi un cuvânt din dicționar, care ar fi acela și de ce?
Virgil Ianțu: EȚETAR! Căutați în dicționar și nu îl veți găsi. Este un cuvânt inventat de Roxana (n.r. Alexandru, partenera lui Virgil Ianțu) la jocul Fazan și cică ar reprezenta o pasăre din Deltă. Și dacă e inventat de Roxana, m-am regăsit și eu în aceeași ipostază. V-ați prins, nu?
Andreea Raicu și Virgil Ianțu, două vedete majore ale României, au o relație de prietenie de peste 20 de ani, legătură păstrată și cultivată cu afecțiune, atenție, blândețe și umor de către ambii. Iată o mostră din această relație de invidiat, în cele două interviuri pe care cele două vedete și le-au acordat reciproc, în exclusivitate pentru A List Magazine, ediția print, no 35.
A consemnat Monica Cismaru. Fotografii: arhiva personală
Prietenia, aflăm de la cei doi, înseamnă și că te poți baza pe un om chiar și dacă nu-ți răspunde câteodată din prima la telefon, dar și tachinările pline de umor și, nu în cele din urmă, admirația reciprocă veritabilă. Andreea admiră la Virgil eleganța, umorul, inteligența și educația, iar el o admiră pe ea pentru puterea extraordinară de care dă dovadă.
Virgil o întreabă pe Andreea…
Virgil Ianțu: Care a fost cea mai puternică emoție pe care ai trăit-o?
Andreea Raicu: Cred că cea mai puternică emoție pe care am trăit-o a fost momentul în care m-am reîntâlnit cu mine. Cu partea aceea din mine pe care n-o mai simțisem de foarte, foarte mulți ani… poate chiar din copilărie. A fost un moment profund și liniștit, dar, în același timp, incredibil de intens. M-am simțit liberă, curajoasă… Și, cel mai important, iubită într-un mod în care nu mai simțisem până acum.
A fost ca o regăsire cu cineva foarte drag, care mi-a lipsit enorm, dar nici nu-mi dădusem seama cât de mult până când am fost din nou împreună. Am simțit o blândețe, o căldură, o bucurie sinceră. A fost ca și cum, pentru prima dată, mă priveam cu adevărat… Și mă vedeam cu iubire, fără critici, fără așteptări. Doar cu acceptare. Și cred că acel moment a fost începutul unei vieți mai autentice, mai așezate și, mai ales, mai în armonie cu cine sunt cu adevărat.
Virgil Ianțu: Dacă ți s-ar propune să revii în televiziune, ai face-o?
Andreea Raicu: Depinde foarte mult cum ar arăta propunerea. Dacă ar fi ceva care să aibă sens, profunzime, care să ajute oamenii să se conecteze cu ei înșiși și cu ceea ce contează cu adevărat, atunci poate că da. Dar adevărul este că acum sunt complet concentrată pe business-ul meu, care este o extensie a ceea ce sunt eu azi.
Fie că e vorba despre rochiile Amalin – care nu sunt doar haine, ci o formă de a aduce feminitatea înapoi în viața femeilor – sau despre programele de dezvoltare personală pe care le creez, tot ce fac acum are ca scop să ajut femeile să se descopere, să se accepte și să-și trăiască viața cu sens. Una dintre cele mai importante valori pentru mine este contribuția. Simt că am ceva de oferit și că e responsabilitatea mea să ofer. Dar un business are nevoie de energia fondatorului său. Iar dacă eu aș pleca către un alt proiect, chiar și temporar, energia mea s-ar duce acolo. Așa că da, o eventuală revenire în televiziune ar trebui să fie ceva cu adevărat extraordinar, care să merite acel „Da” și să se alinieze cu cine sunt și ce construiesc astăzi.
Virgil Ianțu: Care ar fi partenerul pe care l-ai alege să prezinți o emisiune sau un eveniment, dintre Adrian Enache, Fuego și Constantin Enceanu și motivul pentru care ai face această alegere?
Andreea Raicu: Hahaha…E genul acela de întrebare pe care doar tu ai fi putut să o formulezi așa. L-aș alege pe Fuego. Și o spun cu toată convingerea, pentru că dincolo de imaginea publică pe care o are, am descoperit un om cu o sensibilitate mare și un suflet extraordinar.
La un moment dat, bunica unui prieten drag împlinea 85 de ani și era un fan declarat al lui Fuego. Ne-am dorit să-i facem o surpriză, așa că l-am sunat, deși nu-l cunoșteam personal. I-am povestit situația și l-am rugat, dacă poate, să înregistreze un mesaj pentru ea. Nu doar că a fost extrem de deschis și cald, dar mi-a trimis video-ul în mai puțin de o jumătate de oră. M-a impresionat profund. Într-o lume în care toți alergăm, uităm să facem gesturi mici care contează enorm pentru ceilalți. El a făcut-o cu o naturalețe și o bunătate care m-au atins. Și cred că exact asta mi-ar plăcea și într-un partener de scenă: discreția, emoția, generozitatea.
Virgil Ianțu: Ce femeie din generația ta te inspiră în continuare, în afară de Malvina (Cservenschi)?
Andreea Raicu: Sunt foarte multe femei care mă inspiră. Și nu cred că inspirația vine din meseria pe care o ai, ci din felul în care alegi să-ți trăiești viața. Mă inspiră femeile care își urmează vocea interioară, care trăiesc cu autenticitate și curaj, care se bucură de cine sunt cu adevărat. Femeile care nu se tem să simtă, să greșească, să o ia de la capăt și să se arate lumii așa cum sunt.
Mă inspiră femeile care susțin alte femei, care aduc bunătate prin felul în care se poartă în fiecare zi. Femeile care nu au nevoie de aplauze pentru a străluci, dar care, prin prezența lor, lasă lumină în urmă. Sunt femeile acelea care nu fac zgomot, dar care schimbă lumea — prin iubire, prin generozitate, prin felul în care aleg să fie în fiecare zi. Și sunt extrem de recunoscătoare că sunt înconjurată de multe astfel de femei care mă inspiră, mă emoționează și mă ajută să cresc în fiecare zi.
Virgil Ianțu: A fost vreun lucru pe care l-ai învățat de la mine?
Andreea Raicu: Cu cât spațiu avem alocat pentru acest interviu? Câte pagini? Pentru că risc să nu-mi ajungă! Sunt multe lucruri pe care le-am învățat sau, mai bine zis, pe care mi le-ai reamintit. Îmi reamintești de fiecare dată că, indiferent cum se schimbă lumea sau cât de rapid ne mișcăm cu toții, există încă bărbați care sunt eleganți, educați, manierați, inteligenți, care au simțul umorului, dar și o grijă și o generozitate rar întâlnite.
Mă înveți constant, prin felul tău de a fi, că respectul, căldura, rafinamentul și prezența autentică nu sunt de modă veche, ci sunt de neprețuit. Și pentru toate astea… și pentru multe altele pe care le aduci în viața mea, sunt extrem de fericită că ești prietenul meu.
Andreea îl întreabă pe Virgil…
Andreea Raicu: Dacă ți-ai putea trimite o întrebare ție, la 20 de ani, care ar fi și ce crezi că ți-ai răspunde?
Virgil Ianțu: Crezi că peste zece ani îți vei permite să trăiești tot în București, la casa ta, sau vei reveni acasă la ai tăi, la Timișoara? Aș fi râs și m-aș fi considerat nebun să dau alt răspuns decât „Nu”. Nu există nici o perspectivă care să mă facă măcar să visez la așa ceva. Dar cred ca noi de multe ori nu știm nici măcar să visăm.
Andreea Raicu: Dintre toate momentele noastre în TV – care ți-a rămas în minte ca fiind „Cel mai neașteptat”?
Virgil Ianțu: Cel mai neașteptat moment a fost cel în care ai început să te schimbi, în cabină, de față cu mine, eu, atunci, ca și acum, fiind o fire timidă și ușor de marcat, pe viață. În rest, de Big Brother am uitat, Megastar parcă nici nu a fost…
Andreea Raicu: Ce crezi că știe lumea greșit despre mine și ai vrea să le spui tu adevărul?
Virgil Ianțu: Lumea crede că ești o răsfățată și ca toate lucrurile frumoase și bune din viața ta au venit pe tavă, doar pentru ca erai frumoasă, iar eu sunt unul din oamenii care pot declara cu mâna pe inimă ca nu este deloc așa. În spatele Andreei sunt multe etape de efort cum nu vă imaginați, de suișuri, dar și de coborâșuri abrupte, de căutări, de întâlniri frumoase, dar și de dezamăgiri. Andreea are o viață frumoasă, dar asta nu înseamnă ca nu a trecut prin ceea ce trece un om de succes. Succesul este doar un rezultat, nu e un mod de viață, nu e o meserie. Și în spatele frumuseții și eleganței ei, se ascunde o putere extraordinară.
Andreea Raicu: Ce crezi că mă face o prietenă bună… în afară de faptul că nu-ți răspund mereu imediat la telefon? (râde)
Virgil Ianțu: Erai prietenă bună pe când răspundeai din prima. În rest, cred că oricine vrea să aibă o prietenie cu un om care, deși nu îți răspunde la telefon, dar revine rapid, după câteva luni, este săritor, sfătuitor, te ascultă când ai ceva pe suflet și te susține în tot ce faci. Nu e fain așa un om?
Andreea Raicu: Dacă ai fi un cuvânt din dicționar, care ar fi acela și de ce?
Virgil Ianțu: EȚETAR! Căutați în dicționar și nu îl veți găsi. Este un cuvânt inventat de Roxana (n.r. Alexandru, partenera lui Virgil Ianțu) la jocul Fazan și cică ar reprezenta o pasăre din Deltă. Și dacă e inventat de Roxana, m-am regăsit și eu în aceeași ipostază. V-ați prins, nu?
