Planeta se sufocă. Cum o ajuți să respire din nou?

Poluare, încălzire globală, gaze cu efect de seră. Schimbările climatice au loc acum, iar efectele severe se văd în toată lumea – inclusiv în România. 

Îmi plac aniversările, atunci când nu sunt ipocrite. E plăcut ca mamele (și tații) să aibă o zi a lor în care să îi răsfățăm și să le amintim cât de mult înseamnă în viața noastră, chiar dacă, mai ales atunci când suntem tineri, uităm, uneori, să le dăm telefonul pe care îl așteaptă. E firesc să te bucuri, de ziua ta de naștere, că ai supraviețuit încă unui an într-o lume parcă mai fragilă și imprevizibilă ca oricând. E normal să împărtășești cu apropiații bucuria nașterii unui copil, a reușitei în carieră, a cinci ani de când te-ai lăsat de fumat sau a primei luni în care ai scăpat de rata creditului la casă. 

Sunt însă și sărbători care îmi lasă un gust amar. Am să numesc doar una dintre ele, pentru că acesta este și subiectul pe care îl vom dezbate în cele ce urmează: Ziua Pământului. An de an, pe 22 aprilie, vorbim cu patos despre cât de rău se simte planeta care ne găzduiește și cât de imperios necesar este să facem ceva, orice, pentru protejarea mediului înconjurător. Ba chiar, în ultima sâmbătă a lunii martie, unii dintre noi sting și lumina și opresc aparatele electrocasnice neesențiale timp de o oră, pentru sensibilizarea utilizatorilor de energie electrică față de problema dioxidului de carbon emis în atmosferă la producerea energiei electrice.

Și apoi, lumea se întoarce la mașinile ei care sufocă traficul și poluează aerul pe care îl respiră, dă drumul aerelor condiționate pentru a face față caniculei din verile tot mai toride, provocate tot de activitatea umană, întreține o industrie care generează milioane de tone de plastic și o agricultură care emite gaze cu efect de seră care încing atmosfera în cel mai propriu sens cu putință. 

Din fericire, încă există o fereastră de timp în care se pot lua măsuri directe și decisive care să țină situația sub control, însă, în lipsa unor acțiuni rapide, toată lumea va avea de suferit. Iată ce trebuie să știi despre climate action și despre lucrurile pe care oricine le poate face pentru mediu, de la implicare socială și voluntariat până la reciclare. Cu exemple din România. 

Privește cerul. Dacă poți. 

La ce trebuie să fie atent un ochi mai puțin antrenat atunci când caută indicii despre schimbările climatice? Sunt nenumărate lucruri care se pot vedea cu ochiul liber. Poate cea mai vizibilă este dispariția anotimpurilor, sau, mai bine spus, contopirea lor. Așa se face că nu mai departe de martie, anul acesta, afară erau temperaturi de vară, urmate de ploi torențiale, cu descărcări electrice, specifice anotimpului cald. A urmat apoi un vald de frig și în aprilie, în unele regiuni a și nins. Îmi amintesc cum la finalul lui mai, anul trecut, purtam geaca de fâș pe mine în plimbările din parc. 

În fiecare an, meteorologii anunță cel mai cald an din istorie. Trece un an și iar e cel mai cald din istorie. Istoria se repetă de pe la sfârșitul anilor 1990, de când a început o tendință crescătoare a temperaturilor. Asta se simte mai ales în orașele cu foarte puțină vegetație. Aici apar insulele de căldură – diferențele dintre o stradă cu copaci și una fără pot fi și de 20 de grade Celsius. De altfel, nu mai trebuie să observi, neapărat, datele și trendurile din tabele, informațiile pe care ni le dau cercetătorii, ci poți să vezi schimbarea privind în jur. Faptul că nu mai avem iarnă este un semn clar. 

Dar fenomenul este mult mai vizibil în rândul celor apropiați de natură. Deșertificarea Bărăganului este cât se poate de reală, mai ales pentru că ne lipsesc pădurile. Pe un areal foarte întins, cum este sudul României, nu sunt perdele forestiere care să protejeze terenul, așa cum ar trebui. Asta afectează și biodiversitatea – păsările nu circulă pe distanțe foarte lungi, pentru că sunt expuse la prădători, ci se deplasează din copac în copac, din aproape în aproape. Spre 2030, în jur de 40% din terenul arabil din România o să fie deșertificat. Asta în situația în care cândva România era numită grânarul Europei. 

Din fericire, există inițiative, chiar și locale. Asociația 2Celsius este o organizație de advocacy și de cercetare centrată pe schimbările climatice din Europa Centrală și de Est, cu sediul în România, dar foarte bine conectată la nivel european. Echipa lucrează pe foarte multe teme, în general pe politici publice. Au început cu politicile publice în domeniul transporturilor, apoi s-au extins pe politici climatice. Abordează teme precum energie, transport, biodiversitate – toate acestea trebuie luate în considerare când vorbim despre schimbările climatice. Mihai Stoica, co-fondator și director al asociației 2Celsius, spune că România face pași mici cu privire la ameliorarea schimbărilor climatice. „Foarte multe capitole din legislația noastră, mai ales cea climatică, e hotărâtă mai întâi la Bruxelles, în Parlamentul European, cumva, din fericire pentru noi. De multe ori, însă, inițiativa este slăbită de statele est-europene prea puțin ambițioase. Avem sancțiuni prin infringement, însă politicienilor noștri nu le pasă mai deloc, pentru că nu-i afectează direct”, declară acesta. 

O soluție ar fi ca primarii să se trezească, să angajeze oameni care știu să atragă fonduri europene. Problema este că în România s-au acaparat terenuri mari și se face agricultură la nivel industrial. Foarte multe zone rurale de la noi sunt deconectate, oamenii nu mai au ce să lucreze acolo și există un fenomen de depopulare. 

Cât ne costă poluarea?

Bucureștiul e primul oraș din Europa la costul per capita al poluării, după Londra. Dar la englezi vorbim despre aria largă a Londrei, pe când la noi nu este luat în considerare Ilfovul, de exemplu. Conform studiului european CE Delft, comisionat de Alianța Europeană de Sănătate Publică, românii sunt europenii cei mai afectați de costurile sociale produse de efectul poluării aerului asupra sănătății. Fiecare român pierde anual din cauza poluării aproape 2.000 de euro. Iar un bucureștean pierde anual peste 3.000 euro din același motiv. 

Știi la cât se ridică per total pierderile anuale în costuri sociale în București? Ține-te bine: 6,35 miliarde de euro. Alături de Bulgaria și Polonia, orașele românești înregistrează costuri sociale cu sănătatea în valoare de 8-10% din totalul veniturilor câștigate. Costurile sociale cuprind cheltuielile directe cu îngrijirea sănătății dar și cele indirecte, cauzate de scăderea speranței de viață în urma inhalării aerului poluat. Poluarea aerului provine în special din activitățile de transport, încălzirea gospodăriilor și industrie sau agricultură.

Nu doar aerul poluat, ci și încălzirea globală ne va costa pe viitor. Până în 2070, încălzirea globală va duce la răspândirea a mii de noi viruși printre animale. Crește riscul ca bolile infecțioase nou apărute să treacă de la animale la oameni, spune un nou studiu. Cercetătorii de la Universitatea Georgetown din Washington, SUA, care și-au publicat concluziile în revista Nature, au folosit un model pentru a examina felul în care peste 3.000 de specii de mamifere ar putea migra și împrăștia viruși în următorii 50 de ani, dacă lumea se încălzește cu două grade Celsius. Oamenii de știință au constatat că, și dacă încălzire globală continuă într-un ritm mai încetinit, tot vor exista cel puțin 15 mii de evenimente de transmitere între specii a unuia sau mai multor virusuri. Liliecii vor avea o contribuție mare, atenționează savanții, întrucât zboară și își pot schimba cu ușurință habitatul. 

Inițiative civice din România 

Există însă o grămadă de de lucruri pe care le poți face ca să tragi politicienii la răspundere. Dacă le cerem cu toții ceva, nu vor putea să refuze, pentru că nu vor mai fi votați. Și uite că, ușor, ușor, teme precum calitatea aerului în oraș ajung să fie pe agenda politicienilor. Așa cum s-a întâmplat și prin parteneriatul 2Celsius cu AerLive (aerlive.ro), o platformă care are drept scop îmbunătățirea calității aerului în București prin promovarea unui set de măsuri realiste, menite să atragă atenția autorităților locale și centrale, cu implicarea cetățenilor.

La ora actuală, există doar șase stații de monitorizare a calității aerului în București. Deși, teoretic, sunt scumpe și performante, aceste stații nu reflectă adevărul care plutește, realmente, în aer, pentru că nu sunt amplasate conform metodologiei europene. „De exemplu, cea de pe Calea Victoriei este înconjurată de copăcei. Cea de la Moșilor este amplasată pe o intrare, nu dă în bulevardul mare, cum ar trebui. Noi nu avem stații mari, ci niște cutii de 20 de centimetri, însă le-am amplasat conform metodologiei pe care am preluat-o din Franța, la maximum șapte metri deasupra solului, să nu fie în zone în care se fumează, în care există evacuare de la centrale, ne-am asigurat să nu avem episoade directe de poluare, ca să nu dăm date aiurea, și le-am prins de balcoane”, spune Oana Neneciu, director executiv Ecopolis, asociația care a dezvoltat proiectul AerLive împreună cu alți parteneri de mediu. AerLive a început cu zece stații, acum sunt 28 și își doresc să ajungă până la 40 numai în București. 

Și inițiativa Let’s Do It, România!, co-fondată de Anamaria Hâncu, a devenit deja un fenomen național, la 13 ani de la lansare. Au început în 2009, când un grup de voluntari pasionaţi, animaţi de o idee nebunească, şi-a propus să curețe România într-o singură zi. Din 2009 până în prezent, în cadrul Zilei de Curățenie Națională, peste 2.000.000 de voluntari au luat parte la acțiunile Let’s Do It, România! desfășurate la nivel național. Au fost strânse peste 22.700 de tone de deșeuri de toate tipurile – plastic, sticlă, deșeuri menajere, textile, metal. Procentul de reciclare a crescut de la 17% în primul an la 45% la ultima acțiune. De-a lungul anilor, din campania inițială s-au desprins și alte acțiuni, precum Let’s Get Green!, cea mai mare campanie de educație ecologică desfășurată pentru școlile din toată țara, sau Let’s Share&Care!, primul centru de minerit urban pentru combaterea risipei și susținerea educației în comunitățile defavorizate. 

Asociația MaiMultVerde, înființată în 2008, este și ea activă în România pe proiecte de mediu. În aprilie, de exemplu, MaiMultVerde și ONG-ul Împreună pentru Chilia au dat startul activităților dedicate protecției mediului în satul Chilia Veche. Peste 50 de localnici au participat la o amplă campanie de igienizare la nivel local, urmată de proiecția filmului documentar Stăpânii apelor. Delta Dunării se confruntă cu probleme de mediu cu consecințe asupra calității vieții locuitorilor săi dar și a ecosistemelor naturale, aflate în pericol. Implicarea comunității locale și mai ales a tinerilor în procesul decizional local este vitală. Dar pentru a putea să caute soluții, locuitorii au nevoie de cunoștințe teoretice și practice în domeniul mediului și activismului. Proiectul „Chilia Verde”, derulat în perioada februarie 2022-martie 2023, are o latură educațională și de implicare civică și urmărește soluționare unor probleme de mediu prin implicarea comunității locale. Tot în primăvară, peste 30 de tone de deșeuri, dintre care 23 de tone de plastic au fost colectate în Săptămâna Apelor, organizată de Asociația Mai Mult Verde în cadrul programului Cu Apele Curate. În cei trei ani de proiect, au fost colectate în total 220 de tone de deșeuri de pe malurile Dunării și ale afluenților săi.

Un alt program de lăudat este Ambasada Sustenabilității în România (ASR) – o inițiativă nonprofit a Asociației Coaliția România Sustenabilă. ASR promovează sustenabilitatea și dezvoltarea de competențe, programe și parteneriate specifice între entități din mediul de afaceri, societatea civilă și sectorul public din România, pentru alinierea la Agenda 2030 și atingerea obiectivelor de dezvoltare sustenabilă. În 2021, cu ocazia Zilei Sustenabilităţii în România, ASR a lansat studiul de percepţie „Cum îşi imaginează românii că arată un viitor sustenabil?”. Conform studiului, jumătate dintre români definesc sustenabilitatea prin grija faţă de mediu prin comportamente de eliminare a poluării (50%) şi resurse de calitate şi accesibile pentru toată lumea (48%). Economisirea energiei electrice (39%), îmbunătăţirea infrastructurii (38%), a sistemului de sănătate (38%) şi grija faţă de speciile aflate pe cale de dispariţie (37%) sunt menţionate pe locurile doi şi trei în procente comparabile.

De asemenea, respondenţii asociază „grijă faţă de generaţiile viitoare” cu: educaţia de calitate (37%), sănătatea şi bunăstarea generală (35%) şi combaterea sărăciei (24%), iar în procente mai mici cu grija faţă de planetă. Sustenabilitatea este corelată în mod indirect cu o mai bună calitate a vieţii, nu doar cu protecţia mediului, ci şi cu bunăstarea individuală. Studiul reflectă și faptul că Gen Z (15-24 ani), cea mai tânără generaţie pătrunsă pe piaţa muncii, are o atitudine mai optimistă faţă de o posibilă lume sustenabilă, în timp ce reprezentanţii generaţiei Millennials (25-34 ani) o văd mai degrabă ca pe o utopie.

Cât mâncăm, cât aruncăm?

Un alt exemplu vine din industria alimentară. Aproximativ o treime din toate produsele din România ajung la coşul de gunoi sau sunt irosite inutil, anual. Această cantitate corespunde la circa 2,55 milioane de tone de produse alimentare, care ar putea intra în 127.500 de tiruri aliniate în coloană din Bucureşti până Munchen. Fiecare dintre noi irosește singur în gospodărie, în medie 353 g hrană pe zi. De cele mai multe ori, cantitatea de mâncare aruncată reprezintă o masă completă. Szikra, primul restaurant românesc care promovează conceptul de zero food waste a fost deschis la Sfântu Gheorghe. Restaurantul folosește paie de inox, prosoape textile la baie, reciclează sticlă, folosește cât mai puțini saci de plastic, are un container dedicat compostului. 

CUIB este unul dintre cele mai populare bistrouri locale, în Top 10 la general și pe primul la categoriile hrană locală și hrană vegetariană pe TripAdvisor. Este prima recomandare pe Lonely Planet, Rough Guides, Le Petit Routard și e menționat în toate ghidurile turistice ale Iașului. Pe lângă bistro, în 2020, CUIB a lansat inițiativa Tinde ZERO. Inițiatorii spun că aceasta este un demers necesar și urgent, în contextul schimbărilor climatice și problemelor ambientale fără precedent. La CUIB se generează peste jumătate de tonă de deșeuri pe lună, dintre care peste 50% sunt deșeuri reciclabile, colectate separat, însă localul își propune să reducă constant cantitatea de deșeuri generate. Ținta lor: 90% deșeuri reciclabile și doar 10% nereciclabile și înjumătățirea cantității de deșeuri generate, până la finalul anului 2024. Pe site-ul lor, cei de la CUIB menționează că și-au diminuat de peste zece ori amprenta de carbon în comparație cu alte restaurante, că au evitat ca peste 11.000 de ambalaje să ajungă la groapa de gunoi și au economisit cel puțin 23 de milioane de litri de apă.

Și Fundația Conservation Carpathia este un exemplu foarte bun. Încearcă să facă cel mai mare parc național privat din Europa, pe modelul celor făcute de soții Tompkins în Chile. Cei doi au primit finanțări și donații cu ajutorul cărora au cumpărat terenuri și, de-a lungul a câteva zeci de ani, au înființat o salbă de parcuri naționale în Chile care acum sunt mândria țării și pe care le-au donat înapoi statului, odată ce au terminat treaba. Însă în toți acești ani au trebuit să facă față multor piedici și greutăți, inclusiv amenințărilor cu moartea.

Christoph și Barbara Promberger, cei care dețin Fundația Conservation Carpathia în România, sunt prieteni cu soții Tompkins. Ei le sunt îndrumători. Cel mai important este că mentalitatea comunităților se schimbă, dacă la început oamenii credeau că vin străinii să le fure și exploateze pământurile, acum au început să fie de partea lor, pentru că văd rezultatele.

În fine, nu putem să omitem munca susținută a celor de la Viitor Plus, o organizație non-profit cu o experiență de peste 15 ani în dezvoltarea de programe de antreprenoriat social, educație pentru mediu, voluntariat și infrastructură de mediu. Ne-au atras atenția, în mod special, proiectul Harta Reciclării, prima platformă națională, interactivă, care permite identificarea și localizarea punctelor de colectare selectivă a deșeurilor reciclabile din România, oferind, însă, utilizatorilor, și posibilitatea de a contribui la baza de date a hărții, prin adăugarea de noi puncte de colectare selectivă, dar și Adoptă un Copac, un program care ajută la creșterea suprafeței împădurite din sudul României, prin care peste 13.100 de voluntari au ajutat la înființarea a 1.122.000 mp de pădure, în 14 comunități din cele mai slab împădurite județe din țară, sau Atelierul de Pânză, o întreprindere socială, cu o experiență de 11 ani în confecționarea de produse textile prietenoase cu mediul și oamenii. 

Există soluții, dar nu toate sunt bune

Când identificăm soluțiile, trebuie să ținem cont și că unele sunt înșelătoare. Biocarburanții din culturi agricole sunt una dintre ele. Mulți ani s-a crezut că biocarburanții sunt o soluție pentru scăderea emisiilor din sectorul din transporturi. Se considera că, în amestec cu benzina sau cu motorina poluează mult mai puțin. E fals. Uleiul de palmier, de exemplu, din care se fac biocombustibili, este crescut în țări precum Columbia, Congo, Indonezia, Malaezia sau Thailanda, în zone tropicale. Aceste plantații de palmieri se întind pe mii de hectare și înlocuiesc pădurile tropicale. Practic, au un efect indirect asupra mediului. Elimini ceva ce scotea carbon din atmosferă și plantezi o monocultură. Pe lângă faptul că pierzi biodiversitatea, surse de hrană și stabilitatea ecosistemului, tu faci ulei ca să poți să mergi mai mult sau la fel de mult cu mașina. Chiar Comisia Europeană a zis-o, în 2016, problema cu uleiul de palmier este că, luând în considerare aceste efecte indirecte, este de trei ori mai poluant decât dieselul clasic. 

Soluția este ca emisiile să scadă, fără să afecteze creșterea economică, pentru că avem o societate de consum. În prezent, economia noastră este liniară, ceea ce consumăm se transformă în deșeu, nu mai e utilizabil. Ea trebuie să devină circulară, o economie care nu mai are deșeuri, în care totul se transformă și se refolosește. Afacerile pot fi gândite respectând aceste principii, iar unele companii au început să facă asta într-o mai mică sau mai mare măsură. Apple reciclează o parte din telefoanele vechi, iar Tesla recuperează 90% din bateriile care s-au consumat. 

O veste îmbucurătoare vine și de la Ministerul Educaţiei, care a aprobat disciplina opţională Educaţie ecologică şi pentru protecţia mediului. Noua materie ar urma să fie introdusă în programă începând cu anul școlar 2022-2023. Potrivit documentului oficial, disciplina opțională își propune să-i ajute pe elevi să conștientizeze efectele poluării asupra ecosistemului, și să-i facă să înțeleagă importanța protejării și conservării mediului. Nu în ultimul rând, Ministerul speră să-i convingă pe elevi să se implice în activități ecologice. Disciplina va putea fi studiată de elevi de gimnaziu din toată ţara, însă este greu de spus câţi o vor şi alege, dat fiind că există o tendinţă a părinţilor să îşi îndrume copiii spre cursuri opţionale care completează predarea materiilor de bază, precum matematica ori limba română.

Grupul de experți creat de ONU pentru evaluarea efectelor produse de schimbările climatice (IPCC – Grupul interguvernamental privind schimbările climatice) a publicat în luna februarie 2022 un nou raport care arată că schimbările climatice cauzează perturbări periculoase în natură, iar acestea vor afecta viețile a miliarde de oameni, în special populația care este deja vulnerabilă și are resurse limitate de protejare. Totodată, măsurile implementate până acum nu sunt suficiente, iar autoritățile trebuie să urgenteze acțiunile pentru limitarea creșterii temperaturii.

„Acest raport este un puternic avertisment cu privire la consecințele inacțiunii”, a declarat Hoesung Lee, președintele IPCC. „Arată că schimbările climatice reprezintă o amenințare gravă și în creștere la adresa bunăstării omenirii și a planetei. Acțiunile noastre de astăzi vor modela felul în care oamenii se adaptează și cum natura răspunde la riscurile climatice.” În următoarele două decenii, planeta se va confrunta cu multiple și inevitabile schimbări climatice și o creștere a temperaturii globale cu 1,5°C. Chiar și depășirea temporară a acestui nivel de încălzire va avea ca rezultat efecte suplimentare severe, chiar și ireversibile. În acest context, cele mai afectate vor fi comunitățile din zonele de coastă.

Raportul IPCC concluzionează și că mai mult de jumătate dintre soluțiile climatice au costuri costuri minime (sub 20 USD/tonă) sau sunt chiar „gratis”, oferite de natură. Acest lucru înseamnă că investițiile în soluțiile climatice, precum energia solară și eoliană, vor conduce la economisirea unor costuri, în comparație cu sistemele actuale. În plus, proiectarea și reutilizarea infrastructurii, promovarea adoptării tehnologiei și a factorilor socio-culturali care permit moduri de viață sustenabile ar putea reduce emisiile cu 40-70 %. Există bani pentru a reduce diferențele de investiții, însă în prezent mai mulți bani publici și privați sunt direcționați către combustibili fosili decât către soluții climatice. Până în 2030, investițiile în energie curată, eficiență, transport, agricultură și păduri vor trebui să crească de cel puțin 3-6 ori.

Desigur, toate aceste măsuri trebuie luate imediat și neîntârziat, pentru că, altfel, cu fiecare zi trecută, apropierea de un dezastru climatic și, implicit, distrugerea ecosistemului fără cale de întoarcere este tot mai limpede.

Text de Adriana Moscu.

Foto: Hepta.

Articol publicat în revista A List Magazine (24)