Povestea cafenelei mele – Emozia Coffee Manifesto 

Cum ar fi să mergi într-o cafenea de dragul emoției? Și, în timp ce bei o cafea, să stai privire în privire cu cineva? Ca în vremurile de dinainte de swipe. Cam așa a început povestea Emozia, locul de suflet creat de una dintre cele mai cunoscute voci din radio, Mihai Morar, și de soția lui, Gabriela Morar.

Cum s-a născut Emozia și de ce cu acest nume?

O să îți povestesc începutul și o să înțelegi de unde numele. Am servit prima cafea pe 19 mai 2018. Era sâmbătă dimineața, ora 7.00, și țin minte și azi numele primilor clienți. În vitrina cafenelei din piațeta de la Unirii am scris “Specialty Coffee and Love Stories”. Iar primele două cafele le-am făcut unui cuplu, Romina și Andrei. Atunci ne-am cunoscut cu ei. Povestea și mai faină e că peste câțiva ani cei doi și-au deschis și ei o cafenea de specialitate în București.

De ce ați ales cafeaua și cafeneaua ca afacere?

Nu m-am gândit niciodată la Emozia ca la un business, ci ca la un loc pe care vreau să îl construiesc pe sufletul meu. A fost de la început un manifest pentru cei care evadează din rețele, din ferestre virtuale, și trăiesc câteva clipe în fereastra reală, a unei cafenele. Un manifest pentru cei care stau cu ochii în ochii celuilalt, nu în ecranul pixelat. Pentru cei care încă răsfoiesc mai mult decât dau swipe. Am visat mereu să am o cafenea ca o rețea socială reală, cafeaua fiind drumul cel mai scurt între doi oameni. Cafeaua are atâta emoție în ea, încât e păcat să-i mai pui zahăr. Oricât de diferiți ar fi, “ne vedem la o cafea” e apropierea absolută dintre oricare și oricine.

Cum se împacă viața de familie cu businessul de familie? Ce ajută și ce încurcă?

Gabriela, soția mea, a putut să bea cafeaua fără zahăr după ce am deschis cafeneaua noastră. Iar astă-vară, în vacanța din Grecia, avea destule dimineți în care exclama: “Ce-aș bea acuma un cappuccino de la Emozia!”. Cum ne încurcă? Cam tot atât de mult cât te poate încurca apariția încă a unui copil în familie. Te mai plângi, te mai iei cu mâinile de cap, dar, la finalul zilei, e bucurie pură.

Fiecare dintre noi își bea cafeaua în felul său, cu tabieturile sale. Ce își doresc de la o cafea cei care vă trec pragul?

Aș putea scrie o carte despre tipologiile clienților din coffee shop-urile de specialitate. Cei care au renunțat la zahăr în cafea, cei care te ceartă că nu ai zahăr în cafenea, cei care vin cu zahărul de acasă, cei care au 10 întrebări despre originea din ceașcă, cei care caută miez de nucă și note de mandarină în extracție, cei pe care îi servești cu cafea și, în schimb, îți povestesc toată viața, cei care și-au făcut rutină din Emozia zilnică. Sunt atât de diferiți. Dar ceea ce îi leagă este că fiecare a venit pentru o cafea bună și toți au rămas pentru oamenii faini de aici.

Aveți un sediu în București și unul în Cluj. Vor fi mai multe?

La câte cereri de francizate primim, cred că puteam, astăzi, să avem câte o cafenea Emozia în fiecare oraș important al României. Dar ținem mult la cafelele micilor fermieri, prăjite de niște oameni tare pricepuți și servite de niște colegi care au respect și dragoste pentru povestea fiecărei cafele, încât ne dorim să păstrăm Emozia ca stare, mai presus de business.

Dacă ar trebui să alegeți ca partener de afaceri o celebritate din afara României, pe cine ați alege?

Nu am deschis Emozia “din celebritate”, ci “din sinceritate”. Deci nu celebritatea ar fi un filtru. Dar, dacă e să dau un răspuns sincer, mi-ar plăcea să îl conving pe Hugh Jackman să facem împreună o Emozia la parterul blocului din New York, unde s-a mutat recent. E un om fain, mi-aș bea cafeaua cu el. Și cu Haruki Murakami, la Emozia Tokyo, înainte de a-și face alergarea zilnică.

Nuanțe de albastru și culoarea lemnului neprelucrat. Este un mesaj pe care vreți să îl transmită aceste două nuanțe alese pentru interiorul cafenelei?

Ne-am gândit încă de la început că, dintre toate culorile, oamenii își găsesc cel mai bine răgaz în lemnul natural și în turquoise.

Care sunt dificultățile unui astfel de business, în acest moment?

E o provocare de când am deschis și până acum să găsești barista pasionați nu doar de cafea, ci și de oameni. Sunt tare bucuros că acum avem în cei doi Cristian, din București, și în Andrei și Darius, din Cluj, o echipă tare faină. Ei sunt starea de la Emozia. Pentru că, până la urmă, cafeaua te trezește, dar omul care îți face cafeaua îți poate schimba starea pentru tot restul zilei. Și le sunt tare recunoscător pentru comunitatea pe care au creat-o în jurul lor.

Dacă ați alege trei orașe noi, din afara României, în care să deschideți trei noi cafenele, care ar fi acestea?

Povestea asta s-a născut natural. La fel de natural precum cafeaua pe care o servim. Și, la fel cum nu știm, ce origine vom avea pe râșniță peste 2 săptămâni, la fel nu știm nici unde putem să ajungem în viitor. Alegem cafelele după cum le simțim pe gustul și sufletul nostru. Iar dacă drumurile o să ne ducă într-un colț de străduță în care vom simți fluturi în stomac, abia atunci vom ști.

Care sunt cele mai importante trei emoții legate de cafea?

Uimit, acceptat și împăcat. Gustul cafelelor de specialitate e mereu uimitor. Mai multe cafele băute în cafenele e un manifest pentru acceptare. Și când ești mai împăcat cu sinele decât atunci când îți iei o pauză de cafea…?

Foto: Arhivă personală/Mihai Morar.