Adriana Moscu ∙ April 23, 2020 ∙ 13 min read

În România, Ioana Șanta a avut o carieră pe cinste: a fost reporter special la PRO TV, a obținut titlul de Reporter European, a fost purtător de cuvânt în cadrul unui Minister în Guvernul României. Cu 7 ani în urmă, s-a stabilit în Londra, unde, printre altele, a colaborat cu BBC. Acum e interpret pentru poliția și instanțele britanice, iar profesia ei este considerată una cheie. Adică, pur și simplu, nu se poate fără ea.

Interviu de Adriana Moscu

Lucrează la tribunalele magistraților, la instanțele superioare, dar și la secțiile de poliție și în penitenciare. “Îi ajut pe inculpați, victime și martori să se înțeleagă cu judecătorii, magistrații, avocații din oficiu și avocații pledanți, cei care poartă perucă în instanțele din Marea Britanie”, spune Ioana. Numele ei s-a transformat repede, spre amuzamentul benign al localnicilor, din Șanta în Santa. Până la urmă, Ioana chiar e un spiruduș din familia lui Moș Crăciun care face fapte bune. Indiferent de anotimp.

De câți ani ești plecată din țară și în ce context?

Am plecat din România în ianuarie 2013 în urmă cu 7 ani de zile, într-o perioadă plină de tumult. Englezii nu ridicaseră încă restricțiile pentru lucrătorii români și bulgari pe piață muncii, iar cei de la partidul UKIP erau deja puși pe treaba, pregăteau Brexitul. Era un discurs foarte toxic în special împotriva migranților din Europa de Est. M-am gândit că o să stau aici doar câțiva ani, îmi doream mult, printre altele, să fac cursul NCTJ de jurnalism la Londra.

Primul an la Londra a fost iad și zbucium. A fost incredibil de dificil să obțin până și numărul de asigurări sociale (Nino), din cauza campaniei negative împotriva românilor și bulgarilor. Seara, îmi spuneam: “No pain, no gain”, iar dimineața mă răsfățam vorbindu-mi la persoană a treia: “And she keeps going and going and going”. Am tras la vâsle până am făcut bătături, gândindu-mă că pe câmp, în Maramureș, unde am crescut eu, asta e dovada că ai fost un om harnic. Doi ani mai târziu eram la Press Association, încrisă la cursul de jurnalism la care visasem, iar la sfârșitul anului 2015 am fost selectată pentru experiență de muncă la BBC documentare, în Londra. Ulterior, am făcut echipă cu jurnaliștii care lucrau la documentarul investigativ Britain on the Fiddle. Doar 5% din peste 200.000 de candidați care aplică anual pentru experiență de muncă sunt selectați. Am simțit că zbor. Nu am să uit Crăciunul din decembrie 2015. E anul când numele meu de familie a suferit transformări îngrijorătoare.

Din Șanta am devenit Santa (Crăciun). Englezii, evident că nu au “Ș” în alfabet, așa că toată lumea era convinsă că sunt din familia lui Moș Crăciun. Prezentatorilor de la BBC the One Show li s-a părut teribil de amuzant. În ajun de Crăciun m-au invitat în platou lângă celelalte rude de-ale moșului: Carol, Holy, Jolly. Eram singura cu numele de Santa și mi s-a părut magic că cineva îmi acordă atenție pentru că mă cheamă Santa.

Îmi spuneai că e complicat și stresant în momentul de față. Povestește-ne despre munca ta – ce presupune ea, cum decurgea înainte de pandemie și ce s-a schimbat acum?


Sunt interpret la Londra, lucrez la tribunalele magistraților, la instanțele superioare, dar și la secțiile de poliție și în penitenciare. Furnizăm servicii pentru ministerul justiției și parchet, iar în perioada asta suntem considerați lucrători esențiali. Interpretez simultan și consecutiv și fac returul din engleză în română și invers. Îi ajut pe inculpați, victime și martori să se înțeleagă cu judecătorii, magistrații, avocații din oficiu și avocații pledanți, cei care poartă perucă în instanțele din Marea Britanie. Lucrez mult și cu poliția din Londra și din afara Londrei. Facilitez comunicarea polițiștilor cu suspecții în timpul interogatoriilor și pe tot parcursul perioadei de arest.

În mare, munca mea este destul de imprevizibilă și haotică. Presupune deplasări zilnice și sute de kilometri săptămânal. O programare de 2 ore la o secție de poliție se poate transforma într-una de 12 ore. Uneori, au nevoie de tine la 9 dimineața, alteori la 7 seara sau la 5 dimineața.

Depind de transportul în comun. Transportul din Londra, care este probabil printre cele mai bune din lume, e acum un factor de stres. Ideea în sine că trebuie să ieși din casă și să schimbi mai multe mijloace de transport reprezintă, de fapt, un stres. Numărul de trenuri și linii de transport a fost redus și timpul de așteptare e mai mare. Printre cei care au murit din cauza coronavirusului se numără și șoferii de autobuz. Cei mai mulți poartă măști și sunt vizibil anxioși dacă încerci să îi întrebi ceva legat de traseul autobuzului sau li se pare că ai depășit cu un centimetru distanța de 2 metri.

Călătoria în sine nu îmi face plăcere, chit că am loc și spațiu cât nu am visat vreodată că aș putea avea la o ora de vârf în Londra. Ating cardul de călătorie, mă așez pe un scaun, cobor din autobuz, îmi dezinfectez mâinile. Ajung la metroul de suprafață, ating butonul de la ușă, mă dezinfectez iar, ajung în gara de unde iau trenul care mă duce la Reading, Margate, Oxford sau Ipswich, îmi dezinfectez mâinile iar.

Într-o zi normală, mă sufoc din cauza aglomerației, astăzi, mă simt ca o fantomă în orice stație ajung. În trenurile care pleacă din gările King’s Cross sau Liverpool Street, printre cele mai aglomerate din Londra, sunt trei oameni în tot trenul. Sunt singură în tot vagonul și mă surprind folosind în mod compulsiv dezinfenctantul de mâini. Doar ambulanțele și elicopterele care survolează încontinuu orașele se aud în depărtare. Egoul meu spune “Uite, în sfârșit, ai un tren al tău, dar ce folos?!”.

Când a început pandemia în Marea Britanie, eram la mijlocul unui proces de trei luni, cu foarte mulți inculpați. Îmi amintesc că judecătorul își ridica sprâncenele și întrerupea procedurile de fiecare dată când tușea sau strănuta cineva în sală, sau dacă exista vreun semn că vreunul dintre participanți ar avea simptome de gripă. Procesul a fost oprit o săptămâna mai târziu. Va reîncepe de la zero, cu un alt complet de jurați probabil nu mai devreme de anul viitor. O decizie frustrantă pentru orice inculpat care ar putea fi găsit nevinovat în final.

Astăzi, toate scaunele din sălile de tribunal sunt sigilate cu bandă adezivă. Foarte multe audieri se desfășoară prin transmisie video cu penitenciarele. Inculpații îi pot vedea în sala de tribunal pe magistrați sau judecători. Avocații, în schimb, participă la audieri prin legătură telefonică. Sunt și audieri la distanță prin telefon, când toți participanții stau acasă, însă sunt destul de greu de gestionat din motive tehnice. Audierile la distanță sunt foarte scurte și, de regulă, inculpaților li se cere să pledeze vinovați sau nevinovați sau sunt anunțați că audierile au fost amânate până în iunie sau chiar mai târziu dacă e vorba de un proces. Li se prezintă ultimele informațîi în ceea ce îi privește și sunt anunțați că este amânat cazul a doua sau a treia sau a patra oară, că va fi revizuit, potrivit legii, la două-trei săptămâni, dacă este vorba de un caz de extrădare. Sunt destui inculpați care refuză să iasă din celule în contextul actual sau care pot fi mai iritați, mai emoționali, mai agresivi decât de obicei din cauza incertitudinii generale și din lipsa contactului direct cu avocații.

La unele secții de poliție, personalul este destul de relaxat, aș spune un pic prea relaxat. La secțiile unde am ajuns în perioada asta, polițiștilor le este greu să respecte distanța de 2 metri, unele camere sunt minuscule, iar unele proceduri nu pot fi efectuate de la distanță. Unii suspecți români nu înțeleg de ce interpreții se prezintă în persoană, iar avocații aleg să comunice cu ei prin telefon. Polițiștii glumesc uneori și se întreabă dacă ar fi cazul să facă duș de fiecare dată când intră în contact cu un alt suspect.

Ce soluții au găsit autoritățile pentru a proteja seniorii?

Toți seniorii, în special cei care au peste 70 de ani, au fost rugați să se izoleze pentru o perioada lungă de timp. Inițial, guvernul a spus trei luni.

Liderii organizațiilor de caritate Age UK, Marie Curie, Care England și Alzheimer’s Society i-au trimis recent o scrisoare Ministrului Sănătății, prin care au cerut ajutor financiar și au criticat Guvernul. Ei spun că cifrele oficialilor sunt incorecte. Sunt numărați doar cei care mor în spitale, iar vârstnicii din căminele de bătrâni sunt ignorați. Aproximativ 410.000 de oameni locuiesc în căminele pentru pensionari în Marea Britanie.


Ce s-a făcut bine și ce ar putea fi îmbunătățit în UK cu privire la prevenirea răspândirii coronavirusului?

Comunicarea Guvernului aș spune că a fost destul de bună. De la bun început, Premierul a inclus experți medicali în conferințele de presă zilnice. A stat aproape de oamenii lângă care trebuia să stea. A fost o comunicare simplă și ușor de urmărit: spălați-vă pe mâini, păstrați distanță de 2 metri, stați acasă. Ar fi trebuit să fie mult mai clari când le-au recomandat oamenilor să “evite” pub-urile și restaurantele. Cuvântul “evitați”, în sine, a creat stres și nesiguranță în rândul patronilor. Oamenii au continuat să meargă la pub pentru că nu au fost forțați să stea acasă.

E devreme să tragem concluzii, dar un lucru e destul de clar: creșterea numărului de testări este esențială. Asta nu s-a făcut suficient aici. Guvernul a promis că va crește numărul testărilor la 100.000 pe zi până la sfârșitul lunii.

O problema uriașă rămâne lipsa de echipament de protecție în spitale. Înțeleg că un șef de la una dintre diviziile NHS a sunat la BBC și a cerut numerele de telefon ale managerilor de la Burberry și Barbour să îi roage să croiască halate pentru medici, că stocul lor se epuizează în următoarele 24 de ore. La sfârșitul lunii martie, rata de îmbolnăvire a angajaților din spitale a fost și de 50 la sută.


Dacă ar fi să dai un sfat românilor și autorităților române, ținând cont de experiența ta din UK, care ar fi acela? 

Să ia în serios regulile impuse de autorități. Asta ne spun, gâfâind, oamenii infectați pe care îi vedem la știri intubati în camerele de terapie. Au murit copii cel mai tânăr avea 13 ani – și o femeie însărcinată de 28 de ani. Chiar dacă numărul de decese e încă foarte mic în România, noi am văzut aici cât de imprevizibile sunt lucrurile. E bine să luăm lucrurile în serios de la bun început.

Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar logica îmi spune că mai multe testări înseamnă mai multe vieți salvate.


Am citit o postare la ține pe pagină de Facebook, descriai scepticismul unui gardian român de la un tribunal din UK cu privire la efectele devastatoare ale noului virus. Ce alte păreri ai mai auzit vizavi de această situație, care să te fi luat prin surprindere? 

Da, unii români cred că a fost o mișcare teatrală faptul că Boris a fost dus la terapie intensivă și că Guvernul a încercat cumva să îl prezinte drept eroul național, dar cred că a fost cu adevărat bolnav. Lui îi place să fie în prima linie. Îi place să fie în lumina reflectoarelor. Nu e timid în fața camerei, cred că îi place mai mult în față camerei decât în spital. Că nu suntem egali și politicienii primesc cea mai bună îngrijire medicală posibilă asta este o altă poveste.

Întâlnesc zilnic români relaxați în privința asta. Unii nu sunt convinși că virusul ăsta există în primul rând. Când interpretez pentru inculpați la celulele de la subsolul instanțelor, încerc cât pot să păstrez distanța de 2 metri, dar unii fie nu înțeleg, fie nu știu regulile.

Cum crezi că se va schimbă lumea, viața, după ce vom ieși din criza actuală?

Ne va schimba pe unii dintre noi, pe alții nu. Abia au ridicat restricțiile în provincia Wuhan și deja oamenii au început să călătorească. Business as usual.

Cât timp va continuă această pandemie? Asta am vrea să știm toți acum. Vom continua o perioadă, nu știm cât de lungă, să alegem între viață, moarte și economie. Distanțarea socială va continua, într-o formă sau alta, până când se găsește un vaccin, spun experții englezi.

La vară, impactul economic va fi resimțit puternic, nu știm cât de puternic, iar mulți dintre noi vom fi deja obosiți fizic și mental, ca rezultat al lunilor petrecute în casă. Se vorbește de un al doilea val pandemic.

Probabil că, în săptămânile următoare, în spitalele din Londra medicii vor începe să trieze pacienții și să decidă cine trăiește și cine moare, pentru că nu sunt suficiente ventilatoare. Aceste alegeri vor fi tot mai dificile pe măsură ce trece timpul și rămânem fără combustibil.

Cred, totuși, că vremurile astea extraordinar de dificile ne deschid și o potecă înspre noi înșine. Nu neapărat una dificilă, dar delicată și fragilă. Frică ne va pândi, vom fi suspicioși, precauți, închiși: teama că o să ne îmbolnavim, că o să murim, că o să ne pierdem locul de muncă, că o să îi pierdem pe cei dragi, că nu o să avem suficiente resurse. Frica este un factor puternic astăzi, dar nu a fost de la început cu noi. Iubirea e firescul în oameni și deslușirea a ceea ce e corect și greșit. Natura se răzbună astăzi, pentru că noi ne-am îndepărtat de firesc, nu mai avem limite. Doar în momentele astea înțelegem, de fapt, cine suntem. În general, atenția noastră e îndreptată în afară, înspre lucruri care au de-a face cu egoul și fricile zilnice. Atenția e însă un lucru extraordinar când e îndreptată înăuntru.

Ce pulsează în mine astăzi, e ceva ce eu nu am mai trăit. Întreaga lume e acasă. Nu contează unde ești, dacă ești român, german, francez, italian sau englez. Astăzi suntem, pur și simplu, oameni. Poate că liniștea asta care ni se pare acum nefirească are să ne spună ceva.

Foto: arhiva personală; Pixabay 

Related Posts

5 lucruri pe care nu le știai despre Lady Gaga

Lady Gaga împlinește pe 28 martie 38 de ani, ocazie cu care trecem în revistă câteva lucruri mai…

5 nuvele care să-ți retrezească cheful de citit

Iată câteva sugestii de lectură, câteva nuvele care să-ți reamintească de ce îți place să citești și de…

Hugh Grant schimbă actoria cu politica?

Într-un interviu acordat Entertainment Weekly,  actorul britanic Hugh Grant a recunoscut că s-a gândit să se implice într-o…

Diana Ross, la 80 de ani

Legendara cântăreață Diana Ross a împlinit pe 26 martie venerabila vârstă de 80 de ani, iar fiica ei,…

4 trucuri să renunțăm la dulce

Gustul zahărului ne face corpul să elibereze endorfine, oferindu-ne o senzație de calm și de relaxare. Adevărata problemă…

Alist Bazar. Noutățile săptămânii

Ca în fiecare săptămână, vă ținem la curent cu ceea ce este nou în zona de beauty, fashion…

Lucien Laviscount, vedeta din Emily in Paris, centaur în videoclipul Shakirei

Lucien Laviscount, interpretul personajului lui Alfie, din serialul Emily in Paris, este protagonistul celui mai nou videoclip lansat…

Scarlett Johansson ar putea fi noua vedetă din Jurassic World

Scarlett Johansson (39 de ani) ar fi vedeta care preia rolul principal din noua producție a seriei Jurassic…

Meghan Markle se lansează pe piața de beauty și de lifestyle

Meghan Markle intră cu arme și bagaje pe piața de beauty și de lifestyle cu brandul său recent…

Top 10 cel mai bine plătiți influenceri, în 2024

Cine sunt cel mai bine plătiți influenceri, în 2024, care încasează între 3.234.000 și 1.763.000 de dolari pe…