Cărțile sunt cadouri care nu se demodează niciodată. Ți-am pregătit o listă în care am inclus titluri apărute în 2017, care să te inspire în alegerile tale.
Sărbătorile din cărți
Dacă vrei să rămâi în ton cu această perioadă a anului, iată două volume cu care nu vei da greș!
Zile de Crăciun, de Jeanette Winterson, este una dintre atracțiile literare ale sezonului, propuse de editura Humanitas și înseamnă 12 povestiri și 12 sărbători pentru 12 zile. Într-un format elegant, cu o grafică aparte, cartea îmbină prozele scurte și rețetele de bucătărie pentru preparate festive delicioase, rețete tradiționale sau nou-inventate, care transformă prozele în adevărate delicatese literare. În plus, Winterson pune laolaltă în prozele sale, cu titluri precum Anotimpul Crăciunului, Spiritul Crăciunului, Mama de zăpadă, Crăciunul la New York, Broscoiul de argint sau Inimă-licurici, legendele vechi și prezentul în care se succed întâlniri cu prietenele, ritualuri de Crăciun, povești cu stafii, miracole și câte și mai câte… „Magi care străbat deșertul, călăuziți de o stea. Păstori pe câmp, cu turmele lor, noaptea. Un înger, iute ca gândul și scânteind ca speranța ce transformă veșnicia în timp. Grăbiți-vă! Un prunc se va naște curând”, astfel își deschide cartea scriitoarea britanică.
Un alt moment festiv surprins într-un volum apărut în acest an la editura Humanitas este Anul Nou. Deși, Revelionul propus de spaniolul Francesc Miralles în romanul iubire cu i mic nu are nimic festiv, ci este mai degrabă o cronică a unui sfârșit de an așa cum îl trăiește un bărbat care detestă sfârșiturile de an. E Anul Nou, suntem în apartamentul din Barcelona al unui profesor universitar care trăiește retras, însă magia nu întârzie să apară, magia are chip de pisică aici și aduce după ea o casă din vecini, mansarda unui bătrân redactor, dar și un manuscris misterios sau o femeie dintr-un trecut pe care protagonistul îl crezuse cu desăvârșire uitat. Toate se întâmplă însă acum, e Anul Nou, timpul schimbărilor, pe care Miralles le face posibile chiar și pentru cei care nu cred în magia de la trecerea dintre ani. Căci iată cum sună primele rânduri din roman: „Lipsea doar o fărâmă de timp până să se sfârșească anul și să înceapă unul nou. Invenții ale omului ca să vândă calendare. În fond, noi am decis în mod arbitrar când încep anii, lunile, chiar și orele. Organizăm lumea pe măsura noastră, iar asta ne liniștește. Poate că, dincolo de haosul aparent, Universul are o ordine, la urma urmei. Dar, fără îndoială, nu va fi a noastră. În timp ce așezam pe masa din sufragerie o sticlă mică de șampanie și douăsprezece boabe de strugure, mă gândeam la ore. Citisem într-o carte că bateriile unei vieți umane se epuizează după 650.000 de ore”.
Categoria B.B. (big books)
Dacă preferi însă marile romane sau cauți un cadou pentru un iubitor de literatură pretențios, ce-ai zice de bătrânul Cehov sau de kenyanul Ngũgĩ wa Thiong’o?
Dintre scrierile marelui rus, îți propun Insula Sahalin, roman publicat în acest an de editura Polirom. Ne întoarcem astfel la 1980, însoțindu-l pe tânărul medic Cehov, la cei 30 de ani ai săi, bolnav de tuberculoză, într-o călătorie de aproape trei luni spre colonia penitenciară Sahalin, trecând prin Siberia. Avem de-a face cu o proză nonficțională, impregnată de suferință, nedreptate, sălbăticie care descrie minuțios lumea aceea plină de tragism a penitenciarelor în care găseai pe atunci opozanții regimului țarist, iar mai târziu i-ai fi găsit în aceeași groapă pe dușmanii comuniștilor. Iar Cehov consemnează totul, în detaliu, cu o forță a ororii de netăgăduit. Și zice Cehov: „În ziua de 5 iulie 1890 am sosit cu vaporul la Nikolaevsk, unul din cele mai îndepărtate orașe din răsăritul patriei noastre. Aici albia Amurului este foarte lată – până la mare n-au mai rămas decât douăzeci și șapte de verste. (…) Acum, însă, majoritatea caselor sunt părăsite de stăpânii lor; pe jumătate dărâmate, privesc din orbitele negre ale ferestrelor fără geamuri și cercevele, ca niște ochi de mort. Locuitorii își duc zilele într-o lungă somnolență, într-un lanț de beții, răbdând de foame, trăind din ce dă Dumnezeu”.
Considerat romanul african al secolului XX, Petale de sânge, de Ngũgĩ wa Thiong’o, este o radiografie a perioadei de după cucerirea independenței Kenyei, fundal pe care sunt uciși proprietarii unei fabrici de bere, extraordinar pretext pentru a recompune din portretele suspecților haosul unei țări din Lumea a Treia. În 1977, la apariția cărții, impactul a fost uriaș, iar guvernul kenyan a hotărât arestarea scriitorului, fără a-i aduce acuzații clare. S-a vorbit despre asta în presa din lumea întreagă și nu puțini scriitori faimoși au sărit în apărarea curajosului autor kenyan. „Pomană… pomană… suntem un popor care crede în pomană… și eram sătul de pomeni. De ce să fiu la mila cuiva? De ce să fiu în continuare la mila străinilor în propria mea țară. Apoi mi-am adus aminte de dumneata. Trecuseși printr-o experiență asemănătoare. Așa că am mers la Ilmorog în căutarea unui sfat”, zice acesta în Petale de sânge, un roman dintre acelea care nu se pot uita.
Cărțile copilăriei
Cărțile de azi pentru copii sunt altceva față de vremea când noi eram copii, sunt parcă mai inteligente și au tot mai mult haz, pentru a putea concura cu jucăriile performante, gadget-urile și celelalte atracții… Iată de exemplu Vreau să știu de ce, de Charlotte Grossetête, o colecție care adună Marile întrebări ale celor mici, într-o ediție frumos ilustrată, apărută recent la editura Galaxia Copiilor (Grupul Editorial All). Găsim aici răspunsuri la întrebări precum Cum apar bebelușii?, Ce să fac dacă sunt pedepsit pe nedrept?, Există căsătorii între frați și surori?, Ce înseamnă să te săruți pe gură?, Ce facem când unii copii râd de cei din jur?, De ce suferim câteodată?, Vom fi cu toții egali într-o zi?, Înțeleg animalele ce le spunem?, dar și Cum a luat naștere lumea?, Va exista o zi în care soarele nu va mai străluci?, E adevărat că Pământul e în pericol?, Există viață pe alte planete?, De ce există mai multe religii?, De ce există oameni care dorm pe străzi?. Cum răspunde autoarea unor astfel de provocări? Întrebând dacă e adevărat că există și copii care muncesc, răspunde astfel: „Da, în țările sărace, copiii muncesc din greu. Ei nu merg la școală, ca tine, ci lucrează alături de oamenii mari. De dimineața până seara, confecționează diverse obiecte. Munca pe care o depun poate fi periculoasă, uneori, din cauza aparatelor primejdioase cu care lucrează sau a substanțelor dăunătoare pe care sunt nevoiți să le inhaleze. Alți copii muncesc la câmp. În oraș, există copii care adună gunoaie și le triază pentru a le vinde, lustruiesc pantofi (în unele țări) sau sunt vânzători ambulanți. În tot acest timp, ei nu au șansa de a învăța să scrie și să citească, iar asta îi împiedică să-și găsească mai târziu o meserie care să le permită să câștige destui bani”. Și răspunsul continuă în același ton, pentru că Charlotte Grossetête alege să spună cu blândețe adevărul, fără însă a-l masca, pregătindu-i astfel pe cei mici pentru lumea reală, ceea ce face din acest volum unul deopotrivă util și plăcut atât pentru copii, cât și pentru părinți.
Important e să alegi titlurile pentru copii în funcție de vârstă. Pentru 12 plus, celebra scriitoare Anna Gavalda vine cu 35 de kile de speranță, mic roman apărut în acest an la Polirom, în centrul căruia se află Grégoire, a cărui copilărie fericită pare să se termine în momentul în care trece pragul grădiniței. Acolo începe coșmarul. Pedagogii îl obosesc, colegii îl ridiculizează, părinții îl ceartă. Refugiul său este atelierul bunicului, unde construiește tot felul – de la un detector de oase pentru căței, la o mașină de decojit banane. Se întâmplă însă să rămână repetent și să nu-și mai găsească locul în nicio școală, iar atunci nici chiar bunicul nu-l va mai apăra. Clar, viața lui e un dezastru, și doar munca și speranța l-ar mai putea ajuta. Scris cu umor, romanul sună așa: „Și lui Bunu-Leon îi place să meșterească, doar că el e și deștept. La școală era un șacal: a fost mereu primul la toate și mi-a mărturisit într-o zi că nu a lucrat niciodată duminica (De ce? Pentru că n-am avut chef, de aia!). Era cel mai bun la mate, franceză, latină, engleză, istorie, la toate. La 17 ani a intrat la Politehnică, facultatea cea mai grea din Franța. Și după aia a construit chestii imense: poduri, noduri rutiere, tuneluri, baraje etc.”.
Dacă vorbim de adolescenți, avem Defecți, primul roman young adult de Cecelia Ahern, publicat recent de editura All. Bestseller apărut deja în 15 țări, acesta o prezintă pe Celestine și viața ei perfectă. Plăcută de colegi și de profesori, iubita celui mai popular tip din liceu, având tot ce și-ar putea dori o adolescentă, ea va sfida într-o zi lumea de vis în care trăiește. Pentru gestul ei riscă închisoarea, însemnarea, acuzația că ar fi defectă, pentru că autoarea construiește o societate distopică, dominată de căutarea perfecțiunii cu orice preț, în care defecții sunt însemnați cu fierul încins. Cum sună povestea adolescentei Celestine? „Nu am fost niciodată la curtea de judecată pentru Defecți, dar este deschisă publicului și procesele pot fi urmărite la televizor. Este un demers corect, pentru că, în afară de martorii de la eveniment, prietenii și familia sunt chemați să depună mărturie despre caracterul acuzatului. În ziua numirii, judecătorul decide dacă acuzatul este Defect. Dacă da, atunci defectele acuzatului sunt numite public și este însemnat cu fierul încins cu un D, într-unul dintre cele cinci locuri sau în mai multe în funcție de ce a făcut. Pentru decizii greșite, pe tâmplă. Pentru minciună, pe limbă. Pentru furt, pe palma dreaptă” și tot așa. Spor la citit!
Foto: Parade.com