„Provocarea este să continui să visezi”: interviu cu artista Maia Ștefana Oprea

maianag10-4-of-38

Eu chiar cred că în viață nu există coincidențe și că nimic nu e atât de întâmplător pe cât pare. Prin urmare, nu m-am mirat prea tare când, la două zile după ce citisem Soția călătorului în timp (în care artista chiar face niște piese enorme din papier mâché) și la câteva ore după ce am descoperit pe web artiști (reali) care au transformat arta aceasta în ceva cu totul special, am fost invitată la AnnArt Gallery, la expoziția Maiei Ștefana Oprea. Acolo unde, în camerele albe ale galeriei, stăteau… stivuite dovezi ale existenței sale de fiecare zi, într-o expoziție-instalație interesantă. Așa că am stat de vorbă cu artista despre inspirație, despre artă și materiale efemere, despre oportunități și provocări pentru un artist tânăr.

De ce ai ales să faci colecția Stivuire? Ce a însemnat ea?

Pictura devenise doar o nostalgie în fața precarității obiectuale a trecutului. Ajunsesem la o suprasaturație în viața mea, în pictura mea. M-am hotărât să le înseninez. Am lăsat pensula din mână pentru o perioadă și mi-am propus o întrepătrundere a abordărilor contemporane cu cele aflate la limita artizanalului. Un ritual de zi cu zi. O curățenie lăuntrică și a locuinței propriu-zise prin care să nu mai adaug și să nu mai șterg nimic, să restaurez ceea ce aveam deja… într-un mod pe cât de lent și anevoios, pe atât de frumos!

Cât ai lucrat la acele piese din expoziție? De unde ți-ai găsit materialele?

Au fost patru ani de gânduri, lucrări, tentative și eșecuri în jurul ideii de distrugere și recuperare a obiectelor și amintirilor care ne înconjoară, a fost o lungă călătorie între realitate și imaginar, între memorie și uitare, între pierdere și recuperare. Mi-am îndreptat atenția către materiale reciclabile, materii efemere, lucruri aflate în imediata mea apropiere. Am redescoperit hârtia și am decis să mă las purtată de misterele ei nebănuite de mine până atunci, dezvoltând seria de TĂBLIȚE, cărți-picturi organizate în funcție de mai multe tematici ce corespund unui dicționar personal, cum ar fi „hârtie”, „linie”, „moarte”, „piatră”, „piele”, „realitate”, „senzație”, „țărână”. Tăblițele sunt realizate dintr-un amestec de papier mâché (obținut prin mărunțirea și macerarea filelor de cărți vechi și altor hârtii), praf vegetal (obținut prin râșnirea cojilor și resturilor de alimente vegetale uscate de-a lungul anului), cenușă (strânsă în urma focului făcut în sobă de-a lungul iernii) folosind ca liant făina sau aracetul și lăsând întregul să se usuce la soare o perioadă îndelungată.

tablita-realitate-4_verso

Care a fost cea mai simpatică reacție pe care ai avut-o legată de această expoziție (cred ca a fost prima de acest tip prin București)?

A fost prima expoziție personală cu acest gen de lucrări, deși demersul a mai fost prezent în cadrul unor evenimente colective. Cea mai simpatică a fost o doamnă care mi-a mărturisit că îi este foarte foame și că tăblițele mele i-au făcut poftă de halva, ar fi atât de delicioase ! Apoi a fost un grup de tineri care a pus pariu încercând să ghicească dacă un anumit detaliu este o mână sau un picior. De altfel, contează ?

Îți mai aduci aminte de primele lucrări realizate de tine? Le mai ai?

Mai am primele mâzgălituri de bebe, îmi doresc să le transform, dar acum le păstrez pentru fiica mea, să facă ce crede de cuviință cu ele. Primele lucrări mai serioase, din adolescență, au fost fie vândute, fie le-am aruncat, fie le-am introdus în proiectul de față. Mama a pus poprire pe trei autoportrete și mi-a mai rămas și o natură statică cu craniu de cal pe care o dăruisem bunicii. Actualmente, toate lucrarile anterioare anului 2012 sunt în proces de transigurare, căci pictez peste ele. Invit astfel toți cititorii la mine la atelier, dacă vor să deturneze cursul vreunei astfel de picturi.

Ai expus și în alte țări. Cum vezi diferența între piața românească de artă și cea străină, din perspectiva unui tânăr artist?

Cred că diferențele se nivelează, este din ce în ce mai ușor pentru artiștii tineri să expună în alte țări, dar în străinătate există în continuare o piață de artă mult mai activă, cu colecționari și public interesați și reprezentativi pentru toate sectoarele de artă, există mai multe rezidențe, programe artistice și oportunități pentru ca tinerii artiști să se implice în viața artistică a orașului și comunității lor.

Care e cea mai mare provocare astăzi pentru un artist tânăr?

La mine e simplu: să îmi petrec cât mai mult timp frumos împreună cu copilul meu, să am suficient timp pentru a picta și să pot evada din când în când de rutină pentru a-mi găsi inspirația. Provocarea rămâne cum să continui să visezi, să nu visezi prea mult, să ții minte visele și să te trezești inainte să iți aduci aminte ce ai visat, pentru a putea visa mai departe.

expozitie-maia-4

Cum tratezi o pană de inspirație? 

Cu o excursie în natură.

De ce avem nevoie de artă în viața noastră?

„Din punctul de vedere al cunoașterii, frumusețea nu poate fi considerată alinare. Dar din îmbinarea frumuseții care nu e alinare, pe de-o parte, și a cunoașterii, pe de altă parte, se naște ceva, ceva efemer ca un balon de săpun și fără de speranță. Totuși, se naște ceva. Acel ceva se numește artă.” (Templul de Aur, pagina 213 – Yukio Mishima)

Care e perioada artistică în care ți-ar fi plăcut să exiști și să creezi? 

Sunt fericită să fiu astăzi în această instanță, e pur și simplu fascinant… muzeele imense, galeriile de artă online nesfârșite, noile media impresionante, invențiile tehnice de neconceput, conceptele profund originale, proiectele artistice cu profund impact social, events-urile no-name și evenimentele de amploare internațională, like-urile facebookiene și tweeturile…

tablita29

Care e galeria de oriunde din lume în care ai vrea să ajungi să expui? 

Mi-ar plăcea să expun acasă și lumea să vină cu plăcere să vadă ce mai fac, ce mai pictez, să bem un ceai… Dar acum e nevoie de weekendul atelierelor deschise pentru asemenea curiozități, deși sunt oricum puțini cei care se mobilizează. Când locuiam la Strasbourg am aterizat cu ocazia unui astfel de weekend în apartamentul unei tinere slabe, foarte slabe și palidă, ca o frunzuliță subțire care stă să cadă. Își decorase toată casa în așteptarea publicului vizitator. Pusese cartoane pictate în cadă, pe wc, rulase covoarele și se putea călca direct pe picturi, dar mi-a mărturisit că nu avusese niciodată curajul să expună la o galerie până atunci. O tânără extraordinară, picta sălbatic, am încurajat-o, așa da, să ai curajul să-ți deschizi casa întreagă pentru ca toată lumea să intre în ea, dar tu să nu poți ieși din casă.

Ce proiecte urmează pentru tine? Expoziții, lucrări?

Lucrez la o nouă serie de picturi de mari dimensiuni, Păduri, care va fi expusă în toamna lui 2017, împreună cu o instalație realizată dintr-o altă materie foarte dragă mie și tăblițe având ca tematică centrală pădurea. Pădurea ca itinerariu și ideal absolut, ca aventură în necunoscut și paradis pierdut, ca întoarcere la origini și nucleu al umanității, ca lăcaș al misterului și aspirațiilor umane către bine, frumos, puritate și adevăr.

biblioteca_inperspectiva-1

Dacă vreți să vedeți lucrările artistei – Maia Ștefan Oprea facebook

Mai multe lucrări puteti vedea aici: AnnArt Gallery .