Povești din România: 4 crame cu patrimoniu

Da, crame, ați citit bine. Pentru că lunile reci de iarnă sunt perfecte pentru mustul transformat în vin, scorțișoara care se adaugă la plăcinta de mere și turta dulce. Și pentru o masă cu prietenii la una dintre cramele cu patrimoniu din România. Text de Ana Rubeli.

Știrbey

Când stai să privești granițele domeniului pornind de la vechea construcție a familiei Știrbey din Drăgășani, transformată de vechiul regim comunist într-un IAS exploatat după planuri cincinale, conturul viilor se estompează înspre orizont, acolo unde se contopesc cu apele Oltului. Aici, rutina tradiției vinificării este săpată în terroir cu fervoarea ritualurilor religioase de peste 300 de ani.

Familia princiară Știrbey a contribuit prin multe generații la istoria domeniului. Prințul Barbu Alexandru Știrbey (1873-1946), nepotul domnitorului Barbu Știrbey (1799-1869), a fost o personalitate importantă din România din prima jumătate a secolului XX cu influență în politică (fiind consilierul principal al regilor Carol I si Ferdinand) și în economia țării, fiind administrator al Domeniilor Coroanei și președinte al mai multor întreprinderi industriale și bancare. Prințul Barbu Alexandru Știrbey și-a transformat moșiile lui din Buftea (jud. Ilfov), Știrbeiu (astăzi Iancu Jianu, Jud. Olt), Galicea Mare (jud. Dolj) și Onești (jud. Iași) într-un conglomerat agricol profitabil. La Buftea a înființat prima fabrică de conserve din țară, producea vin din podgoriile sale, iar în pivnița imensă de sub Palatul Știrbey din București se învecheau vinurile din domeniile lui. Prințesa Maria Știrbey, fiica cea mare a Prințului Barbu Al. Știrbey a moștenit în 1946 domeniile viticole din Drăgășani. După naționalizarea din 1949 domeniul Știrbey de pe dealul Olt a fost preluat de IAS Drăgășani, și abia în 2001 viile și crama au fost restituite moștenitorilor.

Baroana Ileana Kripp, nepoata Prințesei Știrbey, cu dorința de a reînvia tradiția domeniului viticol Știrbey, împreuna cu soțul ei, baronul Jakob Kripp (dintr-o familie veche cu tradiție care deține vii în Tirolul de Sud de peste 500 de ani), a renovat viile și a redotat crama cu tehnologia modernă.

Pentru o zi perfectă în crama Știrbey din Drăgășani se poate aranja un eveniment de vizită a cramei și o degustare de vin alături de platouri delicioase pentru grupuri de 5-15 persoane. Și cea mai frumoasă surpriză ar fi ca la degustare să fiți chiar ghidați de Ileana Știrbey-Kripp și baronul Jakob Kripp, alături de oenologul Oliver Bauer. (www.stirbey.com)

Foto: crama Știrbey.

Catleya

Domeniul Catleya este ca o cutie cu surprize care se deschide pe măsură ce sapi în istoria domeniului, excentric împletită cu istoria literaturii. Domeniul este amplasat în Corcova, mic sat situat în regiunea Oltenia, județul Mehedinți, cu un trecut bogat. În plină perioadă de Belle Époque, prințul Anton Bibescu, Marcel Proust și prietenii lor degustau la Paris vinurile de Corcova. Prințul Bibescu, diplomat, scriitor, moşier, a fost cel ce a hotărât să-și extindă via pe cele mai frumoase și bogate dealuri de la Corcova, ajutat de agronomul francez Sauget.

Prințul Bibescu, descendent al unei vechi familii boiereşti, înrudit cu domnitorul Gheorghe Bibescu, fiul lui Alexandru Bibescu şi al Elenei Bibescu, s-a născut la Paris pe 19 iulie 1878 și și-a petrecut copilăria şi adolescenţa în salonul Elenei Bibescu, unul dintre cele mai importante saloane artistice ale Parisului din acea vreme. Aici a avut posibilitatea să îi cunoască şi să îi asculte pe compozitorii Franz Liszt, Debussy şi Richard Wagner, dar şi pe scriitorul Marcel Proust. Însă personalitățile legate intrinsec de domeniul Catleya sunt Proust și Mihail Sebastian, cu care prințul a legat o strânsă prietenie care a dăinuit pe tot parcursul vieţii.

Proust și prințul Bibescu s-au mutat împreună în tinerețe într-un cartier exclusivist al Parisului și se spune că prințul ar fi jucat rolul unei „urechi exterioare” pentru scriitorul izolat de societate. Ulterior, Bibescu avea să înlesnească publicarea volumului „Scrisorile lui Marcel Proust către Anton Bibescu”. Ba mai mult, Proust a dorit să i se alăture prințului la Corcova, dar boala l-a împiedicat să călătorească. Evocarea acestui loc a rămas însă prezentă în scrierile sale. În prima carte din serie, „Du côté de chez Swann”, Proust a impersonat Catleya, un gen de orhidee preferat de colecționari și purtat tradițional la corsaje. Astfel, din 2007, de când patru francezi pasionați de vinuri și îndrăgostiți de România au creat domeniul Catleya, au ales imaginea proustiană a orhideei iubirii pentru a simboliza vinurile obținute din viile replantate pe vechile pământuri ale prințului. O altă mare prietenie l-a legat pe Anton Bibescu de scriitorul Mihail Sebastian, pe care l-a cunoscut în România, devenindu-i agent literar şi traducându-i piesele. Pe Mihail Sebastian l-a găzduit pe moşia sa de la Corcova, unde a scris primele două acte din piesa „Steaua fără nume”. Iar Mihail Sebastian vorbește în „Jurnal” despre Corcova. Noul vin al cramei cu eticheta „Steaua fără nume” a fost creat chiar în onoarea lui Mihail Sebastian. Puteți vizita crama Catleya și puteți organiza o degustare cu o programare în prealabil. (https://catleyawines.com)

Foto: crama Catleya.

Crama Apogeum

Crama Apogeum se află în vechiul Conac de la Tohani, una dintre reședințele Principelui Nicolae, fratele Regelui Carol al II-lea, unde acesta a trăit o poveste de dragoste cu Ioana Dumitrescu Doletti, fiica lui Iorgu Dumitrescu din Tohani. Cei doi s-au căsătorit în 28 octombrie 1931, încălcând Statutul Casei Regale, ceremonia având loc la Tohani. O filă de istorie se află chiar aici, Crama Apogeum păstrând pagina originală din registrul de stare civilă în care apar semnăturile mirilor. Dincolo de acest episod, Tohani a cunoscut o lungă istorie, documentele care atestă existența podgoriei datând din 1773. După perioada iubirii interzise din timpul regalității dintre principele Nicoale și Ioana Doletti, în 1948 domeniul a fost naționalizat, iar în anii următori, printr-o asociere cu specialiști din zona Bordeaux din Franța, a fost construită crama, păstrată până în ziua de astăzi ca loc de vizită și muzeu. Aici se află conservată singura vinotecă din zonă, ce adăpostește peste 100.000 de sticle de vinuri de colecție. În anii 2000, compania a fost privatizată și a trecut printr-un un amplu proces de modernizare, iar echipei Tohani i s-a alăturat oenologul din Africa de Sud, Albertus Van Der Merwe. În 2012, Tohani România a devenit furnizor al Casei Regale a României. După un proces intens de restaurare, conacul a fost inaugurat în toamna anului 2018.

Strugurii copți de culoarea rubinului de Burma a dat naștere acestui vin premiat și aclamat. Producția este mică (5-6 tone/ha), fiind recoltată manual. Veți descoperi în crama istorică amfore din argilă și sisteme de selecție a strugurilor, drojdii naturale, remontaje manuale ale musturilor, fermentare-macerare lentă, de lungă durată. 24 de luni se odihnește Feteasca Neagră în baricuri, după care încă 12 luni în sticlă. Mesele delicioase la conac sunt însoțite atât de Feteasca Neagră, cât și de vinurile albe din portofoliul Valahorum (proiect ce își are sediul aici și are misiunea de a oferi publicului cunoscător vinuri-reper ale României din zona Dealu-Mare și nu numai, Mierla Alba, Tohani Romania, Mennini și La Salina fiind cramele cu vinuri in portofoliul Valahorum).

Pentru vizitarea cramei și degustare este necesară rezervare în prealabil, existând șase pachete de degustare, fiecare cuprinzând cinci vinuri. Aici vă puteți și caza și petrece câteva zile de poveste pe urmele romanței dintre Principele Nicolae și Ioana Doletti. Conacul Apogeum, cu 5 camere și un apartament regal, păstrează vie atmosfera anilor 1930 prin detaliile sale arhitecturale, șemineu, mobilier și accente istorice. Mai există aici și Conacul Mic inaugurat în 2021, cu 14 camere.(https://crama-apogeum.ro)

Foto: crama Apogeum.

Licorna

Licorna Winehouse este poziționată în Podgoria Dealu Mare, una din cele mai bune zone viticole din România, în localitatea Gura Vadului, la 7 km de orașul Mizil. Patrimoniul construit se leagă și aici de tradițiile de vinificare și de legendele locale. Conacul ce face parte din complexul Licorna Winehouse de pe Dealul Tohanilor a aparținut familiei Nicolau și reprezenta locul unde își înnobilau producția de struguri pe care o realizau în timpul anului. Acesta a fost construit între anii 1907-1909 cu pietrari italieni care, în acele vremuri, erau învățători în arta sculpturii pietrelor pentru localnicii tohăneni. Leganda spune că boierul Nicolae Nicolau îl visase pe domnitorul Constantin Brâncoveanu care îi cerea să clădească o cramă unde să facă un vin negru precum cocoșul din curtea acestuia. Și așa s-a și întâmplat. Numele cramei și al podgoriei s-a schimbat, dar legenda rămâne. Numele cramei este și el un simbol al legendei: „licorna” sau inorogul, ca animal mitologic, posedă puteri miraculoase: vindecă, purifică și dă viață. Dacă „licorna” mitologică nu a fost văzută niciodată, vinul care-i poartă numele poate fi descoperit la crama de pe Dealu Mare și, întâmplător sau nu, are aceleași calități.

Astăzi, în aceeași pivniță de pe vremuri, dar îmbogățită în 2013 cu un nou proces de vinificație, la maturarea vinurilor participă 80 de baricuri din diferite tipuri de stejar, împreună cu trei budane destinate catifelării vinului roșu, de 2.000 de litri și de 3.000 de litri. Cât despre vinul negru solicitat de domnitor, se face și în prezent, iar crama nu a ieșit din basm și poartă numele de Licorna Winehouse. (http://www.licornawinehouse.ro)

Foto: crama Licorna.

Ana Rubeli (@aiciastat și @ana.rubeli) este președintele Asociației culturale Aici A Stat, storyteller cultural și actuar. A adus probabilitățile din mediul corporate în activism pentru a promova patrimoniul, cultura, frumosul. Și-a luat misiunea de a recrea legătura afectivă între orașe și locuitorii lor, pornind de la istorie, arhitectură, legende, mituri și realități. A luat multiple premii în domeniul patrimoniului și are un reportaj despre patrimoniu în fiecare miercuri la Radio România Cultural. Scrie povești și pe aiciastat.ro.

Articol publicat în revista A List Magazine (29).