Dacă încă nu ai văzut The Baby, noul serial care a debutat pe HBO Max, ar fi bine să arunci un ochi pe trailerul său. Este bizar, pe alocuri, te face să râzi, dar de cele mai multe ori te îngrozește. Iar suspansul perfect dozat este tot ce trebuie. 

Povestea este, la rândul ei, atipică: un bebeluș obsedat de control, capabil de o putere violentă, aterizează în mod misterios în brațele Natashei (Michelle de Swarte), o femeie care încearcă să-și clarifice gândurile și să înțeleagă pe ce drum să o ia. Ea nu își dorește acest copil. Dar bebelușul o vrea. Iar lucrurile sunt pe cale să devină tot mai rele. 

Lucy Gaymer este creatoarea și producătoarea serialul THE BABY, difuzat de HBO Max. Împreună cu Siân Robins-Grace (co-producător Sex Education), Lucy a creat o comedie horror despre o perspectivă diferiită asupra maternității, iar în interviul de mai jos ne povestește și care este povestea din spatele acestui serial. 

 În primul rând, felicitări pentru serial – e atât de proaspăt și curajos.

LG: Mulțumim! Habar n-aveam care va fi rezultatul. Dar știam că e un proiect original și nebunesc, așa că măcar bifează aceste două caracteristici!

Deci de unde a apărut ideea?

LG: Sian și cu mine călătoream. Amândouă lucram în regim de freelance, așa că ne-am luat liber șase luni. Încercam să dezvoltăm un proiect la care ni se părea distractiv să lucrăm împreună –  Sian să dezvolte și să scrie scenariul pe care eu să-l produc și să-l editez. Așa că am dezvoltat împreună această idee, care credeam inițial că va fi un scurtmetraj. Și restul e ceva istoric pentru noi, având în vedere că a fost cumpărat proiectul. Dar conceptul a venit de la ideea asta din capul meu: dacă momentul care declanșează acțiunea este un bebeluș care pică din cer în brațele unei femei de 30 și ceva de ani care nu vrea copii? Îl prinde și apoi nu poate să mai scape de el. Asta a fost scânteia unei idei pe marginea căreia am construit. Am conceput povestea pentru pilot foarte rapid, am avut la dispoziție doar o zi. Și episodul pilot e chiar foarte apropiat de rezultatul final, filmat și montat. Apoi am dezvoltat personajul Natasha [Michelle de Swarte] și am explorat care sunt caracteristicile ei, i-am adăugat straturi. Acolo Sian și-a adus mai mult aportul, pentru că a vrut să aibă o perspectivă ceva mai politică și a vrut și să aducă personajul Mrs. Eaves [Amira Ghazalla] în poveste și să îi dea bebelușului o evoluție interesantă și ciudată.

Show-ul îți arată foarte bine cât de dificil e să-ți pierzi prietenele atunci când devin mame.

LG: Păi acele situații au fost o mare sursă de inspirație pentru proiect. Tocmai a început să se petreacă acest lucru în grupul meu de prietene și se simte cam ciudat… Dacă nu ai trecut prin asta, n-ai idee cum e. Și apoi, după ce ai trecut prin asta, faptul că prietenele tale nu înțeleg prin ce treci este greu de gestionat. Așa că devine destul de dificil. Se simte ca și cum e un eveniment care te îndepărtează de persoane dragi. 

Sian l-a menționat pe Jordan Peele ca inspirație majoră.

LG: Da, o inspirație uriașă. Ce ne doream foarte mult să facem era o formă de horror social, ceva ce Jordan Peele face atât de bine. Sursa de groază e legată de societate, nu neapărat de o persoană anume. În show-ul nostru, groaza e legată și de bebeluș, dar el reprezintă în diferite feluri violența din societate. Atlanta (n.red.: serial creat de Donald Glover) e un alt punct de referință despre care am discutat, pentru că abordează anumite subiecte. Nu spune neapărat „asta e ceea ce credem” sau „ăsta e mesajul”, dar pune o întrebare. Mereu am emoții când compar proiectul nostru cu acele filme și seriale uimitoare, pentru că sunt cele mai bune ale genului. Dar e clară direcția în care țintim atunci când lucrăm la serial.

Cum a funcționat procesul de scriere a scenariului? 

LG: Sian și cu mine am realizat povestea împreună. Ne-am întors în Marea Britanie și apoi am încercat să scriem împreună și asta nu a funcționat. Așa că Sian a preluat partea de scris scenariul, iar eu i-am dat sugestii. Am ajuns la un episod pilot foarte asemănător cu ce este acum. Nu cred că l-am schimbat foarte mult de când a început să facem pitch-uri la case de producție. Poate l-am rafinat puțin, dar nu am schimbat structura. Așa că acel pilot a fost singurul lucru terminat atunci când am semnat cu Sister Pictures și am început să lucrăm cu cei de acolo. Serialul a fost cumpărat și apoi am dezvoltat restul de scenarii.

Cum vi s-a părut procesul de casting?

LG: Câteodată a fost înfricoșător pentru că aveam aceste personaje foarte specifice, dezvoltate cu mult efort și care trebuiau să pară persoane reale, cu multă profunzime. Și parte din această muncă este să știm lucruri despre Natasha și Bobbi, pe care poate publicul nu le va ști niciodată. Dna Eaves la fel. Dar asta însemna că a găsi actrițe care să le interpreteze va fi foarte dificil. Avem o directoare de casting, Aisha Bywaters, și jos pălăria, ne-a găsit cele trei actrițe din rolurile principale, toate din medii diferite. Michelle face stand-up, ceea ce a genial, pentru că susține toată partea de comedie. Amira Ghazalla e incredibilă pentru că e o actriță cu experiență și extrem de talentată. Dar au fost și momente în care, încercând să găsim pe cineva s-o joace pe Natasha, ne gândeam că dacă n-o găsim, nu știm care e următorul pas. Așa că a fost uimitor s-o găsim pe Michelle. E excelentă. E minunat să creezi un personaj pe care-l iubești atât de mult și apoi s-o cunoști pe actrița care face ca acel personaj să devină realitate.

E foarte caldă și e ușor să empatizezi cu ea. E un show foarte conceptual, așa că acea legătură e foarte importantă.

LG: Absolut. Și cred că îți poți da seama imediat că atitudinea ei „țepoasă” e o mască pentru altceva, iar ea a reușit să transmită asta foarte bine. Îmi place la nebunie, mai ales spre finalul sezonului. În episodul al șaselea, când o ia razna. Mereu mi-a făcut plăcere să văd pe cineva care o ia razna în felul ăsta, pentru că toți ne dorim asta, și povestea îi permite să facă asta. Îmi place mult asta la personaj și iubesc versiunea lui Michelle.

Cum a fost experiența la filmări?

LG: Dificilă. Bebelușul din rolul principal are un geamăn, deci măcar am avut flexibilitate. Dar este în atât de multe scene încât totul e concentrat în jurul lui, somnicului și pauzelor de masă. Dacă aveam vreo scenă în care bebelușul trebuia să fie înfricoșător, atunci trebuia s-o facem înainte de somnic. Împreună cu părinții lor am încercat să ne dăm seama când este mai bine să filmăm, în funcție de ce ne doream de la ei, să fie calmi și veseli sau un pic îngrozitori. Și sunt atât de multe restricții când lucrezi cu bebeluși! Spre exemplu, într-o zi normală de filmare, fără mulți bebeluși, se pot bifa și 20 de seturi într-o zi. Noi am făcut, probabil, mai puțin de 10. Ăsta este un lucru unic la serial și o provocare unică în a încerca să-l facem. Iar părinții gemenilor în vârstă de șașe luni au fost absolut minunați. A fost greu pentru toată lumea și totodată frumos.

Ai avut și tu un bebeluș fals?

LG: Da, o întreagă echipă de bebeluși! Și am avut o echipă întreagă de efecte vizuale care au fost cu noi tot timpul. Am avut un bebeluș care nu se mișca, pe care îl foloseam ca să pregătim cadrele, sau dacă bebelușii nu erau fericiți. Câteodată bebelușii parcă îți transmiteau: „nu lucrez astăzi”. Și apoi aveam bebeluși care erau dubluri, pe fața cărora aplicam efecte speciale ca să arate ca bebelușul nostru. Și aveam și o persoană care lucra cu bebelușii. Își făcea meseria ca un adevărat performer. Dacă aveam nevoie ca bebelușii să râdă, cânta un cântecel. Am cântat multe cântecele pentru copii! 

The Baby are opt episoade este disponibil pe HBO Max

Foto: HBO

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Posts