Mădălina Craiu: „Să joc în Klaus & Barroso m-a ajutat să fiu confortabilă cu corpul meu. Am învățat să dansez la bară!”

Mădălina Craiu joacă rolul unei stripperițe într-o comedie pură, family-friendly, accesibilă și sofisticată în același timp. Klaus & Barroso este distribuit de Forum Film, din 16 ianuarie 2024, în cinematografele din toată țara.

Text: Adriana Moscu

Cunoscută pentru producții cu priză la public, precum Umbre, RUXX și Clanul, Mădălina Craiu a ieșit din zona de confort cu noul rol din Klaus & Barroso. În film, Mădălina o interpretează pe Alis, stripperița care animă o petrecere, o fată isteață, cu principii, perfect capabilă să-și poarte singură de grijă.

Povestea are toate premisele să îți aducă și zâmbetul pe buze, dar și să fie un succes de box office. Într-un club, doi frați trebuie să plătească o datorie imposibil de achitat întro singură mult noapte. Klaus (Adrian Nicolae), un barman combinator, trebuie să achite urgent o datorie. Își convinge fratele, pe Barroso (Micutzu), un bodyguard iute la mânie, să organizeze împreună o petrecere a burlacilor fără știrea patronilor clubului în care lucrează. Dar minciunile ies repede la iveală și în club se dezlănțuie haosul. 

Scenariul filmului este semnat de Adrian Nicolae, Cosmin „Micutzu” Nedelcu şi Bogdan Theodor Olteanu (Câteva conversații despre o fată foarte înaltă, Mia își ratează răzbunarea, Taximetriști).

Am vorbit cu Mădălina Craiu, printre altele, despre provocările pe care i le-a ridicat rolul, cum a trebuit să învețe o nouă profesie și felul în care și-a redescoperit corpul cu această ocazie. 

Ai mai jucat până acum în comedii? Care sunt provocările față de dramă?

Comedii am făcut multe în teatru, mai puțin în film. Cred că cel mai aproape de un rol de comedie a fost Cristina din RUXX, în rest, într-adevăr, am făcut multă dramă în film. Cred că pentru comedie provocările sunt mai mult legate de ritm, asumarea e în mare parte aceeași. Poate trebuie să te iei în serios cu situații mai greu de crezut în comedie. Asta e o provocare, dar e una foarte plăcută.

Alis, personajul tău, este stripperiță/dansatoare. Cum te-ai pregătit pentru a intra în rol?

O mare parte din pregătire a ținut de a mă simți bine cu corpul meu. În afară de pregătirea efectivă pentru rol (învățat text și repetat), de data asta a trebuit să învăț abilități care țin de profesia pe care o aveam de jucat. De obicei nu trebuie să înveți și profesia personajului tău, de data asta a fost nevoie să învăț un limbaj nou corporal.

Cum scapi de inhibiții și capeți încredere în situații în care rolurile tale te vulnerabilizează?

Pentru mine, a fost important să mă ajut cu orice pot. Orice cârjă exterioară e binevenită. Aici era vorba de a fi confortabilă cu corpul meu și cu felul în care mă mișc, așa că am făcut tot ce era posibil ca să ajung la asta. M-am dus la o sală de dans la bară și la cursuri de dans burlesc cu scopul de a învăța să fiu OK cu mișcări cu tentă sexuală. 

Iar la ce ține de corpul meu, mi-am pus o aplicație de slăbit ca să ajung la greutatea și forma la care mă simt cel mai bine în timp util pentru filmări. Am făcut sport de cel puțin trei ori pe săptămână, am mâncat sănătos, mi-am masat picioarele, practic, am făcut tot ce e posibil ca să mă simt frumoasă. Și în două luni, ajunsesem să am o relație cu corpul meu pe care probabil nu am avut-o niciodată. Recomand întregul demers oricărei femei care vrea să se simtă bine cu ea însăși. 

Cred că o să repet tot procesul și anul ăsta. A devenit o investiție în mine pe care mă bucur că am fost obligată să o fac pentru ceva exterior ca să îi înțeleg importanța personală. Marea reușită a fost că am purtat toată vara pantaloni scurți. Un nimic aparent, dar știți cum e, te simți bine când poți să faci asta.

Ai mai avut vreo tangență cu dansul până la acest rol? 

În facultate am mai avut un rol în Chicago. Cam în aceeași zonă de dans, dar fără bară și mai puțin solicitant.

Cum au decurs pregătirile fizice și cu cine ai lucrat?

Am învățat să dansez la bară! Mă apucasem de cursuri strict ca să mă simt bine cu mine, dar după câteva ore de dans, părea că putem scoate un moment bun, așa ca i-am zis lui Bogdan de asta și am băgat o bară în film. Cursurile le-am făcut la o sală care se numește Ecstatic Expansion, cu antrenoarea mea, Roxana Popescu, pe care o recomand din toată inima. Tot spun asta, dar recomand acest sport din multe puncte de vedere. În primul rând, e un sport complet și complex care îți modelează corpul foarte frumos într-un timp destul de scurt. E un sport care îți dezvoltă și rezistența și forța, dar e un sport care te și face să îți iubești corpul în feluri în care nu te-ai fi gândit. Spre exemplu, este indicat să ai celulită, pentru ca te poți ține mai bine pe bară. În ce alt loc ți se spune ca celulita e un lucru bun? 

Coregrafia finală a fost făcută cu ajutorul coregrafei noastre, Carmen Coțofană, căreia îi mulțumesc până la cer pentru susținere. Mă folosesc de ocazia asta să le mulțumesc și Roxanei și lui Carmen pentru muncă și mai ales pentru încrederea pe care mi-au dat-o și pentru felul super entuziast de susținere care m-a ajutat foarte tare. E foarte important să ai oameni mișto în jur când ai ceva vulnerabil de făcut.

Ai avut parte și de un mic accident în acea perioadă. Cum s-a întâmplat?

Am făcut recuperare pentru un tendon pe care l-am făcut praf la repetiții. A fost vina mea, pentru că în ziua aia uitasem să îmi scot inelul de pe deget și era mâna cu care făceam priza pe bară. Cea mai solicitantă. Și mi s-a prins tendonul în inel. 

Ai jucat, printre altele, în Clanul, RUXX, Mo, Umbre. Cum reușești să jonglezi printre personaje atât de diferite?

Am filmat la Klaus & Barroso concomitent cu Clanul și m-am bucurat să văd că nu era greu să fac schimb de personaje de la o zi la alta, câteodată chiar în aceeași zi, dar a fost într-adevăr un tur de forță. Aveam câte două zile dedicate unei filmări și trei la cealaltă, fără pauză, dar genul ăsta de program te ține de fapt foarte antrenat. Și la Clanul era deja un personaj stabilizat, pe care îl cunoșteam bine, așa că zilele de filmare de acolo erau aproape relaxante în contrast. Mi-a făcut bine să alternez.

Care este personajul preferat jucat de tine și ce te-a învățat? 

Nu pot zice ca am un personaj preferat, dar sunt patru personaje care m-au învățat foarte mult în diferite etape ale vieții mele profesionale. 

Primul e personajul din spectacolul de licență, care m-a învățat ce înseamnă documentare, spirit de echipă și importanța unui partener pe care te poți baza. 

Al doilea e Magda din Umbre, primul personaj într-un proiect mare și îndelungat, care m-a stabilizat ca animal profesional. 

Al treilea e Cristina din RUXX, unde am învățat să mă joc și să îi dau libertate personajului meu. 

Iar al patrulea e Ilinca din Clanul, care m-a învățat alt ritm de lucru și prin care am învățat că pot face lucruri foarte grele în timpi record.

Cum te menții în formă și cât de mult contează pentru profesia ta?

În general, e un efort pe care eu îl percep ca fiind mare, să mă mențin la forma pe care o consider ideală. Nu sunt tot timpul în forma aia și cred că e greu spre imposibil să fii constant acolo, mai ales după 30 de ani. Începe să fie mai greu să slăbești, mai greu să te menții și mai improbabil ca program, dar am făcut multe modificări în ultimii ani. 

De doi ani fac călărie, e cel mai bun sport pentru mine ca menținere în formă pentru că îmi lucrează tot corpul într-un mod plăcut și e în aer liber. Pentru mine, asta e important, că altfel mă motivez greu. Din păcate, nu e un sport care să fie la îndemână și iarna e impracticabil, spre exemplu. Dar, în restul anului, asta e ce mă face fericită și mă și ține în formă. 

Am observat că la mine sportul trebuie să fie legat de o pasiune ca să găsesc motivație constantă, altfel e foarte greu. Deci, ce mă motivează sunt caii, animalele, timpul petrecut afară în natură, așa că îmi agăț sportul de lucrurile astea. 

Apoi, dieta e intermitentă. Trebuie să am grijă la ce mănânc cam jumătate de an, câte două trei luni alternate cu „sărbători” sau „vacanțe”, că altfel mi se pare prea strictă viața. Deci aș putea spune ca e important să mă mențin în formă, dar nu fac din asta o tiranie. Am învățat să fac sport, să mănânc sănătos și controlat câteva luni pe an și să am grijă de pielea mea (masaj și creme acasă, nu la saloane, ca să îmi rămână timp de trăit). Cred că trebuie să te simți bine în pielea ta și să fii mândră de corpul tău, dar cred că trebuie să îți și placă viața și să te bucuri de ea și regimul meu reflectă asta.

A reînceput discuția despre hărțuirea studentelor de către profesorii de la UNATC. Cum te poziționezi vizavi de acest subiect? 

E un subiect necesar și mai cred cred că e un subiect care nu ține neapărat de UNATC. Toate domeniile și toate facultățile au genul ăsta de incidente, care din punctul meu de vedere ar trebui eradicate. Buna conduită profesională și deontologia nu cred că sunt concepte negociabile. Cred că orice om care abuzează de poziția în care e și care se poartă nepotrivit ar trebui cel puțin suspendat până la rectificarea comportamentului. 

Mai cred că discuțiile continuă pentru că instituțiile nu iau măsuri și asta devine frustrant pentru cei care fac demersuri legale împotriva comportamentului abuziv.

E posibil ca UNATC să fie într-o lumină mai puternică pentru că noi suntem într-un mediu cu mai multă vizibilitate și cred că ăsta e un lucru bun. Dacă pornește de la noi, poate se va generaliza.

Ți s-a întâmplat în timpul studiilor sau după ce ai început cariera de actriță să te lovești de momente de sexism/discriminare?

Nu mi s-a întâmplat în facultate, dar ulterior, da. Momentan suntem într-un mediu care încă nu se adaptează total vremurilor în care trăim, dar care începe totuși să facă mici modificări. În lipsa unei susțineri generale, ce poți face e să te documentezi despre măsuri legale pe care le poți lua și să dezvolți abilități de negociere cat mai bune. La mine a funcționat așa, asta a fost experiența mea de până acum.

Și funcționează să spun ce mă deranjează și, atunci când pot, să o fac chiar în momentul în care se întâmplă. 

Parte din sexism mi se pare și presupunerea automată ca oricum nu te vei apăra, că oricum nu vei spune nimic. Când faci contrariul așteptărilor, de multe ori merge, pentru ca nu sunt pregătiți de alt scenariu și de cele mai multe ori se blochează. Recunosc că am avut mici plăceri vinovate în a face oameni care se poartă urât să regrete instantaneu și să se simtă pe bună dreptate rușinați.