Les Films de Cannes à Bucarest: The Beguiled, în regia Sofiei Coppola

Prima ecranizare a romanului The Beguiled, scris de Thomas P. Cullinan, a apărut în 1971 și a fost regizat de Don Siegel, cu Clint Eastwood în rolul principal. Cea de-a doua a avut premiera anul acesta, la Festivalul de Film de la Cannes, și este creația Sofiei Coppola, care a devenit a doua femeie recompensată cu Premiul pentru Regie în cadrul competiției.

Pe scurt, The Beguiled este o dramă a cărei acțiune are loc în timpul Războiului Civil din Statele Unite. În prim-plan se află John McBurney (Colin Farrell), un soldat de origine irlandeză rănit în timpul luptei, care ajunge la un internat de fete, devenind rapid principala lor preocupare. Apariția sa tulbură apele și, în scurt timp, rivalitățile ies la iveală, iar lucrurile iau o turnură neașteptată.

The Beguiled, o poveste în prim planul căreia este John McBurney (Colin Farrell), un soldat american rănit în timpul Războiului Civil. Acesta ajunge la un internat de fete condus de Martha Fansworth (Nicole Kidman), unde primește toate îngrijirile de care are nevoie, devenind rapid principala preocupare a fetelor de acolo. Apariția sa tulbură atmosfera liniștită de la internat și, în scurt timp, rivalitățile ies la iveală, iar lucrurile iau o turnură neașteptată.

Filmul a făcut senzație la Cannes, însă, ulterior, criticii nu au fost deloc blânzi cu The Beguiled sau cu Sofia Coppola, despre care s-a spus de atâtea, pe nedrept, că singurul motiv pentru hype-ul din jurul ei e tatăl său, Francis Ford Coppola, regizorul cu șase Oscaruri în palmares. Total fals, pentru regizoarea a semnat regia pentru două titluri care mie mi s-au părut geniale din toate punctele de vedere: The Virgin Suicides și Lost in Translation. Și nici despre celelalte văzute de mine (Somewhere, The Bling Ring, Marie Antoinette) nu pot spune că mi-ai displăcut teribil.

În ceea ce privește The Beguiled însă… trebuie să mărturisesc că am mixed feelings. L-am văzut săptămâna trecută, la Les Films de Cannes à Bucarest, și cred că mai vreau să-l văd o dată… pentru o a doua impresie, pentru că sentimentul pe care mi l-a lăsat acum a fost că mai era ceva de spus. Că filmul a fost doar un episod dintr-o poveste mult mai complexă.

The Beguiled debutează cu o întâlnire misterioasă în pădure, unde inocenta Miss Amy, interpretată senzațional de Oona Lawrence, una dintre tinerele actrițe cu potențial, îl găsește pe Caporalul John McBurney (Colin Farrell), un soldat rănit în timpul Războiului Civil. Hotărâtă să-l salveze, aceasta îl aduce pe bărbat la internatul condus cu strictețe de Miss Martha (Nicole Kidman), cea care se străduiește în permanență să își țină emoțiile sub control . Nu același lucru se poate spune și despre fetele de la internat, cărora apariția lui McBurney le trezește sentimente puternice.

Fascinate de acest misterios personaj, pe care nici măcar nu ar trebui să îl găzduiască, pentru că reprezintă armata inamică, tinerele încep un joc al seducției, fiecare încercând să intre în grațiile oaspetului lor. Însă nici McBurney nu se lasă mai prejos și pare să aibă propriul său plan în ceea ce le privește. Tensiunile sexuale se acumulează treptat, iar suspansul pe care Coppola reușește să îl creeze este marele plus al acestui film. Cine ademenește pe cine? Este McBurney o amenințare pentru fete sau invers? Cât de departe vor merge lucrurile între ei?

Prima parte a filmului nu este decât un joc, pe care mulți îl consideră lung și plictisitor, un joc între McBurney și fetele de la internat, între care se remarcă îndrăzneața Alicia (Elle Fanning), dar și melancolica Edwina (Kristen Dunst), o țintă sigură, pe care comportamentul caporalului o face să iasă din zona de confort. În The Beguiled, balanța înclină când în favoarea lui McBurney, când în favoarea fetelor. Regulile jocului sunt simple: fiecare domină și se lasă dominat la rândul său.

Nu am văzut filmul lui Siegel din 1971, așa că nu am termen de comparație, dar la această versiune mi-a plăcut că Sofia Coppola și-a păstrat direcția și a spus povestea din perspectiva feminină. Iar Farrell s-a achitat onorabil de partea sa. McBurney este vulnerabil, cuceritor, periculos, un personaj de la care nu ai cum să știi la ce să te aștepți. Și tocmai acest mister îl face să fie irezistibil pentru tinerele aflate în acel conac izolat, dar și pentru Miss Martha, a cărei stăpânire de sine este esențială în momentele critice.

În cea de-a doua parte a filmului, lucrurile derapează într-un mod neașteptat. Și noua ordine de la internat, atât de convenabilă pentru ambele părți, dispare instantaneu. Iar dacă suspansul din prima oră mi-a plăcut la nebunie, graba de la final m-a lăsat cu sentimentul că mai erau multe de spus. Despre fiecare personaj în parte. Pericolul și tensiunea sunt aproape inexistente în punctul culminant, un maraton de secvențe care lasă foarte multe întrebări… fără răspuns.

Și da, așa cum am spus, l-aș mai vedea o dată, chiar dacă e sub multe dintre filmele Sofiei. Chiar dacă finalul e, cel puțin pentru mine, dezamăgitor, în raport cu modul în care a fost construit începutul, The Beguiled merită văzută: pentru suspans, pentru prestația actorilor (Nicole Kidman mi s-a părut extraordinară!), dar și pentru imaginea semnată de Phillipe Le Sourd (planurile întunecate susțin foarte bine atmosfera misterioasă a filmului).

Foto: outnow.ch