Interviu cu Irina Artenii & Cosmin Teodor Pană: „Subteran e un thriller care te ține cu sufletul la gură!”

Luna ianuarie începe la Netflix cu un serial original românesc care promite mult suspans și adrenalină – Subteran, un thriller despre răzbunare, cu Ana Ularu, Florin Piersic Jr., Cezar Grumăzescu, Irina Artenii și Cosmin Teodor Pană în rolurile principale.

Cami (Ana Ularu) este o femeie care își folosește inteligența pentru a avea succes într-o lume a bărbaților. Când viața ei este dată peste cap de un grup interlop condus de Tănase (Florin Piersic Jr.), ea ajunge să joace rolul de iubită și hacker pentru Roman (Cezar Grumăzescu), un agent sub acoperire care se află într-o situație fără scăpare. Pe urmele lor, la fiecare pas, sunt Dracu (Cosmin Teodor Pană), mâna dreaptă a liderului mafiei, și Tili (Irina Artenii), una dintre gemenele lui Tănase. 

Serialul este acum pe primul loc în topul vizionărilor de pe Netflix, iar actorii Irina Artenii și Cosmin Teodor Pană ne povestesc despre ce a însemnat pentru ei acest proiect. 

Cum credeți că va fi primit Subteran de publicul din România în contextul în care atinge foarte multe dintre subiectele care sunt acum pe ordinea de zi?

Cosmin Teodor Pană: În primul rând, Subteran este o operă de ficțiune. Este o poveste ficțională, cu personaje ficționale. Bineînțeles că s-a încercat un realism, este o poveste cu care te poți empatiza. Și e o poveste interesantă, care te prinde, care te ține, care te face curios să vezi din ce în ce mai mult, să vezi unde ajunge, să vezi cum se desfășoară, să vezi următorul episod, să dai play încontinuu. Dar nici nu a fost intenționat și nici nu s-a dorit să aibă vreo legătură cu vreun eveniment real.

Irina Artenii: Cred că, în general, publicul alege să găsească legături cu realitatea. Chiar dacă ele nu sunt acolo, cel mai probabil că publicul o să vrea să caute. Deși noi nu am intenționat asta. Și evident că, de cele mai multe ori, când este scris un scenariu, toată realitatea din jur este acolo. Cum a zis și Cosmin, e ficțiune pură, dar fiecare spectator se poate identifica fie cu un om real, fie cu o poveste reală. 

Cosmin Teodor Pană: Din punctul meu de vedere, treaba asta pe care o zice Irina, că orice om se poate identifica cu o poveste și o poate transpune într-un soi de realitate, așa cum o vede el, nu înseamnă decât că povestea noastră ficțională este foarte bine făcută. 

Cât de greu v-a fost să intrați în pielea unor personaje – Dracu și gemenele Tili/Crisi – care provin dintr-o lume complet diferită de cea voastră? 

Irina Artenii: Eu cred că am avut norocul să am două gemene atât de diferite, cumva am reușit să pun cât mai multe părți din mine și într-una, și în cealaltă. Și deși lumea din care provin ele le-a format în felul în care sunt, în special pe Tili, problemele de bază sunt tot cele umane. Probleme simple, de bază, legate inclusiv de iubire, de cum s-au comportat părinții cu tine când ai fost copil și așa mai departe. Și cred că asta mi-a fost cel mai ușor: să găsesc problematici comune, care sunt la oricine, indiferent de pătura socială din care vin, de mediu, de vârstă, țară și așa mai departe. Cumva, cred că de asta o să-i fie foarte ușor publicului să se relaționeze cu ele, chiar dacă personajele noastre sunt dintr-o lume în care noi nu ajungem. Lumea o să le înțeleagă, mai ales că sunt atât de bine creionate, încât nu sunt doar de suprafață. Le înțelegi motivațiile, le înțelegi scopul, de ce-urile, fricile, problemele. Mi-a fost destul de ușor să abordez genul ăsta de personaj, chiar dacă e, aparent, foarte departe de mine.

Cosmin Teodor Pană: Da, sunt perfect de acord cu ce spune Irina și, cum să zic, pentru mine, chiar dacă personajul meu este mâna dreaptă a unui mafiot foarte periculos, al unui cap de crimă, în același timp, este și un om care are drive-uri emoționale ca orice alt om. Are scopuri, obiective și relații cu persoanele apropiate care sunt similare, dacă nu identice, cu ale oamenilor care nu se ocupă cu ce se ocupa el. Și atunci, da, cred că partea asta umană contează foarte mult și ajută la empatia spectatorilor față de personaje. Mai apoi, dacă a fost greu sau ușor, mi-e greu să spun: asta e munca de actor. Nu mi s-a părut că a fost neapărat foarte dificil. Toată echipa a fost minunată începând cu perioada de pre-producție, am avut o trupă de oameni care s-a transformat foarte repede într-o echipă care a lucrat cot la cot la aceleași obiective.

Cum a decurs procesul vostru de documentare? Ați stat de vorbă cu polițiști, cu infractori, a fost ceva mai atipic făcut în perioada de pregătire a rolului? 

Cosmin Teodor Pană: Eu sunt de la Giurgiu, deci :)… Da, am crescut la Giurgiu și atunci am mai întâlnit așa diverse… Diverse personaje care mi-au putut sau nu servi ca sursă de inspirație, dar ideea e că se lucrează foarte mult cu imaginația. Știu că există diverse legende în breasla actoriei și în breasla filmului, diverse abordări de personaje și așa mai departe, dar mostly se lucrează cu imaginația. Și, după aceea, se lucrează cu propriul organism emoțional, psihic și intelectual. Sunt, dacă vreți, ca o calibrare. Adică tot ceea ce face Dracu sunt recalibrări din ce aș putea face eu dacă aș fi pus în anume situații, într-un anume context, crescut într-un anume fel expus și clădit de un anume mediu social, de o anume ocupație și așa mai departe.

Irina Artenii: Da, sunt pe aceeași lungime de undă cu Cosmin, nu am depus genul ăsta de documentare. Cumva cred că rolurile de acest tip sunt, nu pot să zic în noi, dar sunt ceva destul de comun în lume. Și toate filmele pe care le-am văzut, toate serialele sigur au rămas undeva în mine și m-au ajutat să înțeleg personajele. Dar, la fel cum spunea și Cosmin, lucrăm cu imaginația și cu asumarea unor situații, unor momente, unor atribute și așa mai departe. Și nici nu a fost genul acela de proiect în care trebuia să o joc, de exemplu, pe Maria Callas, așa că trebuia să mă documentez despre viața ei. Fiind pură ficțiune, am avut o libertate mare. 

Cum ați construit chimia asta pe care ați reușit să o transpuneți și în serial? 

Irina Artenii: Cumva am avut norocul să fim încă din casting împreună. Cine ne-a ales așa, cum s-au gândit, mulțumim, Domnica (n.red.: Domnica Cîrciumaru, Casting Director pentru Subteran)! Încă din casting am fost împreună și o să-i mulțumesc mereu lui Cosmin că, aflând că urmează să aibă probă cu mine, pentru că nu ne știam înainte, m-a sunat și mi-a propus să ne vedem și să ne pregătim un pic. Pentru mine, Cosmin, pe tot parcursul filmărilor, a fost ca un stâlp, adică știam că-i acolo mereu, a fost cel mai bun partener pe care l-aș fi putut dori în genul ăsta de producție. Cred că de asta se și vede că ne completăm și ne înțelegem atât de bine. Am reușit să ne întâlnim ca oameni, în primul rând, apoi ca actori, colegi și ca personaje. 

Cosmin Teodor Pană: Da, da. Nici nu știu ce să mai adaug la treaba asta. A fost realmente un noroc să o am pe Irina ca parteneră. Pentru că este o actriță și o parteneră foarte bună. Și, într-adevăr, chimia asta, din punctul meu de vedere, vine din faptul că ne-am înțeles la un nivel de comunicare nonverbală. Nu știu dacă asta a fost. Probabil că așa suntem noi. Probabil că a ajutat și faptul că ne-am văzut înainte și am dat textul. Dar asta nu-i neapărat. Cred că pur și simplu am fost pe aceeași lungime de undă. Poate că ăsta a și fost norocul nostru. Dar mă bucur că s-a întâmplat așa și sunt fericit că am dat acel telefon. 

Irina Artenii: Și eu.

Cum ați făcut voi switch-ul între momentele acestea foarte dure în care Dracu și Tili trebuiau să afișeze latura asta de personaje dure și momentele de vulnerabilitate, de slăbiciune, de sensibilitate? 

Irina Artenii: Cred că și asta ține foarte mult de bucătăria fiecărui actor și de cât de bine înțelege situația pe care o are de arătat. Și cred că cel mai tare aspect în tot scenariul e că fiecare are o latură umană. Sunt prezentați ca un întreg, fiecare personaj. De asta avem și momente de sensibilitate, deși suntem „băieții cei răi”, cei duri, care trebuie să facă, să demonstreze. Am reușit să facem, cum spui tu, switch-ul, pentru că te costă, orice acțiune te costă, oricât de dur te arăți celor din față. Te costă și, dacă reușești să înțelegi asta pe deplin, e foarte ușor să schimbi. Eu mă bucur mult că Tili a avut și momente emoționante, sensibile, pentru că asta o face mult mai plăcută publicului. Și atunci când ai un personaj negativ, e bine să aibă și o parte umană ca să nu-l urască publicul, ceea ce nu-mi doresc. Iar cu Cosmin mi-a fost ușor să fiu și vulnerabilă, ceea ce vorbeam și mai devreme, a fost foarte confortabil lucru unul cu celălalt.

Cosmin Teodor Pană: Da, e un serial cu personaje complexe. Și bine definite, bine structurate,  fiecare personaj are momente surprinzătoare. E un thriller care te ține cu sufletul la gură și nu doar ca urmare a cursului acțiunii, care are multe twists and turns, dar și datorită reacțiilor neașteptate ale personajelor. Și a faptului că, pe măsură ce evoluează acțiunea, personajele se dezvăluie în moduri neașteptate, ceea ce sporește complexitatea lumii pe care o vedem. 

Foto: Netflix