Lavinia Urcan, Unfold Motion: „Sunt interesată de inteligența corpului în mișcare”

Lavinia Urcan, coregrafă și cofondatoare  a asociației Unfold Motion, derulează în această perioadă reprezentațiile spectacolului de dans contemporan Je suis Giselle la Timișoara.

Interviu de: Adriana Moscu

Proiectul este unul amplu și cuprinde, pe lângă reprezentațiile de dans contemporan inedite, o serie de ateliere de dans dedicate adolescenților din cartiere și beneficiarilor fundației United Way din județul Timiș (cu o durata de cinci zile) și o prezentare finală în spațiul FABER. 

Am vorbit cu Lavinia Urcan despre ce merge bine și ce suferă îmbunătățiri în ceea ce privește proiectele independente de arte performative de la noi din țară, dar și despre experiența academică britanică, diferențele dintre cele două țări la nivelul dansului contemporan și spectacolele pe care coregrafa le pregătește pentru 2023, când Timișoara va deveni Capitală Europeană a Culturii. 

Cum a luat ființă Unfold Motion?

În vara anului 2013, pe când eram în primul an de facultate la Londra, am venit la Timișoara în vacanță, și, încurajată de profesorii din facultate, am găsit patru oameni dornici de dans, semi-profesioniști în domeniu, împreună cu care am lucrat la primul nostru spectacol, Ce vezi. Am început prin a ne a antrena împreună și într-una dintre zile am zis, mai în glumă, mai în serios: „Avem multe idei, ce-ar fi să punem de-un spectacol?”. Ca la carte, cu muzică originală, cu costume și tot tacâmul. Așa s-a născut primul spectacol Unfold Motion, care, spre surprinderea noastră, a avut foarte mult succes. Cred că este spectacolul care a avut cele mai multe reprezentații de până acum, atât în Timișoara cât și în alte localități (București, Cluj, Roșia Montană).

După acest succes neprevăzut (care se datorează, parțial, și faptului că la vremea aceea nu exista dans contemporan în Timișoara), am decis să mergem mai departe pe această traiectorie și să vin în fiecare vacanță să producem câte un spectacol, până la momentul în care am terminat facultatea și m-am mutat definitiv la Timișoara. În tot acest timp, am înregistrat compania sub formă de Asociație, și de atunci, în mod progresiv, creștem scena dansului contemporan în Timișoara și în împrejurimi.

În momentul de față, Unfold Motion este cel mai important reper local în materie de dans contemporan din Timișoara și zona de vest a țării. Asociația este implicată activ pe scena culturală timișoreană, contribuind prin proiectele inițiate la consolidarea rețelei cultural-artistice a orașului și căutând să ofere experiențe culturale cât mai vaste publicului aflat într-o continuă formare.

De la înființare și până în prezent, Unfold Motion a colaborat cu artiști din diverse domenii: dans, teatru, muzică, design și arte vizuale, încurajând astfel un dialog activ interdisciplinar între aceștia.

Care sunt proiectele voastre de suflet?

Toate proiectele au o încărcatură emoțională aparte, însă Je suis Giselle primează la această categorie, cel puțin pentru mine, fiindcă mi-am dorit să îl produc încă din anul 2015 și a trecut prin nenumerate transformări de atunci și până acum, când am avut ocazia să îl aducem la viață.

În această perioadă derulați reprezentațiile spectacolului de dans contemporan Je suis Giselle la Timișoara. Spune-ne mai multe despre acest spectacol, cui se adresează și care este scopul său, unul nobil, din câte știu.

Proiectul Je suis Giselle propune refacerea într-o manieră diferită a baletului romantic Giselle (actul I) prin distribuirea unui bărbat în rolul principal (alături de alte două interprete) și transpunerea în manieră contemporană a subiectului, prin prisma temelor comune care sunt valabile și astăzi în societatea noastră.

Este adus în prim plan procesul interior al maturizării individului prin explorarea unor subiecte specifice, precum: influența copleșitoare a părinților asupra copiilor, diferențele de clasă socială, impactul opiniei publice asupra individului, fragilitatea psihologică și lipsa de experiență/naivitatea.

Prin spectacolul Je suis Giselle – Eu sunt Giselle afirmăm că parcursul personajului principal poate fi al oricui, în orice moment al existenței, și că important este drumul către echilibru și regăsire prin tot tumultul interior specific firii umane.

Je suis Giselle este o metaforă a transformării de sine, a diversității care ne înconjoară și a acceptarii proceselor personale prin care fiecare dintre noi trece de-a lungul existenței.
Adresăm așadar o invitație la reflecție atât pentru publicul tânăr, cât și pentru cel matur. Proiectul este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN) și Fundația Județeană pentru Tineret Timiș (FITT).

Unde vom putea vedea spectacolele?

Prima reprezentație a avut loc pe data de 5 iunie în Parcul Pădurice, unde am amplasat toate cele trei solo-uri sub formă de instalație coregrafică. Următoarele reprezentații programate sunt:

– 11 iunie, ora 14.30, Școala Generală nr. 20 din Ciarda Roșie – reprezentație special pentru copii, cu sprijinul Fundației United Way;

– 12 iunie, ora 20.30 – cele trei solo-uri amplasate în Parcul Dacia, Piața Sf. Gheorghe, Bastionul Maria Theresia. Acestea se vor desfăsura concomitant;

– 13 iunie, ora 21 – cele trei solo-uri amplasate sub formă de instalație coregrafică, la Faber.

Momentan, acestea sunt spectacolele programate, însă cu siguranță vor mai aparea și altele, în stagiunea de toamnă.

Cum ai ales dansatorii? 

În mod normal, organizez casting pentru a alege dansatorii, însă pentru Giselle am știut de la început ca vreau să lucrez cu Alexandru Pîntea, balerin al Operei Naționale Române din Timișoara, nu numai pentru că el cunoaște în amânunt baletul original, ci mai ales pentru că este un dansator și un artist complet. Beatrice Tudor, colega mea din companie, este un performer extrem de bun, cu o forță și o varietate de mișcare deosebite. Pe Antonia Itineanț am avut ocazia să o văd cum crește ca dansatoare și cum și-a desăvărșit acest statut. Fiecare este foarte diferit de celălalt, iar asta face spectacolul să fie diferit pentru fiecare scenă, deși el are la bază aceeași coregrafie și dramaturgie.

În anul 2015 ai absolvit Facultatea Arte Performative – Studii de Dans (Coregrafie), din cadrul Universității Middlesex, Londra. Cum a fost experiența? 

Peisajul academic din Marea Britanie este complet diferit de cel românesc, mai ales în domeniul artelor performative. Curricula este foarte complexă și acoperă subiecte care nu țin numai de tehnică de dans (Middlesex este printre puținele universități din lume care acoperă aproape toate tehnicile de dans modern și contemporan, utilizându-le ca materii de studii separate), ci și cursuri teoretice de istorie a dansului, management specific, anatomia specifică pe dans, critică de dans, coregrafie, improvizație, yoga, fitness, colaborări cu alte secții din cadrul facultății (teatru, arhitectură, arte plastice etc.) și cum să te integrezi în lumea artelor performative ca și viitor artist, independent sau angajat.

Am învățat foarte multe lucruri în timpul facultății, și pot spune ca am recuperat în trei ani de studiu foarte mulți ani de lipsă de experiență în domeniu (spun asta pentru că eu m-am legat de dans abia pe la 23 de ani).

Dincolo de evidențe, cum diferă industria de arte performative britanică, față de cea românească? Ai importat ceva de acolo și aici, în țară?

În primul rând, companiile independente sunt finanțate sau co-finanțate de către stat (într-o măsură destul de mare, și există multiple oportunități de finanțare în afara acelui ajutor primit de la stat), iar aceasta cred că este cea mai importantă diferență.

În al doilea rând, și poate este destul de evident, în Marea Britanie dansul contemporan nu constituie o nișă, este o formă de artă recunoscută la nivel mare, în toate comunitățile. Există un număr considerabil de  public doritor și cunoscător, există instituții dedicate dansului contemporan, atât publice cât și private și există producții și centre de dans contemporan în toate zonele din Londra și Marea Britanie. În Londra poți vedea zilnic un spectacol de dans contemporan, dacă nu mai multe, iar cursuri de profil sunt la fiecare colț de stradă, eufemistic vorbind.

Am venit de la Londra cu tot ce am învățat din punct de vedere tehnic în facultate și am dat mai departe din cunoștințele acumulate acolo atât la cursurile de dans, cât și în producțiile de spectacole. La început, foloseam metoda britanică de a preda sau de a construi o coregrafie, însă cu timpul și cu experiențele acumulate, am ajuns să fac o fuziune, construindu-mi propria metodă, bazată și pe cerințele românești.

Ai absolvit și Facultatea de Relații Internaționale și Studii Culturale Europene, din cadrul Universității București, și ai un masterat în Managementul Proiectelor în cadrul SNSPA București. Cum te-a ajutat asta în construirea business-ului?

Experiența acumulată în cadrul celor două facultăți m-a ajutat enorm să gândesc în perspectivă, să cunosc mai multe laturi ale domeniului cultural, nu numai bucățica mea, și cred că mi-au dat o foarte mare capacitate de organizare. Managementul a venit din mers, din experiențe și intuiție.

Nu consider că Unfold Motion este un business, cel puțin nu încă. Aș spune că suntem o companie independentă de dans contemporan, care, la fel ca toate celelalte, se zbate între a produce un act artistic valoros și birocrația de zi cu zi.

În prezent, ești coregraf, director artistic și manager de proiect al companiei de dans Unfold Motion. Cum arată o zi de lucru pentru tine?

În marea parte a anului, zilele sunt foarte pline. Când nu suntem în producția unui spectacol sau în mijlocul unui proiect, de dimineață până la prânz sau după-amiază (depinde de ce este de făcut în ziua respectivă) lucrez de la biroul de acasă pentru apeluri de proiecte, mă ocup de birocrația ce ține de Asociație, fac sport și îmi planific materialele pentru cursul de dans din ziua respectivă.

Atunci când suntem în procesul de implementare al unui proiect/producție de spectacol, ziua arată cum am descris mai sus, numai că totul se întâmplă la foc continuu. Repetiții, organizare, hârtii, cursuri – de la 7 dimineața până la 10 seara. 😊

Continui să te dezvolți profesional participând la ateliere și rezidențe internaționale de dans contemporan. Ce ne poți spune despre această experiență? 

Încerc, pe cât de mult posibil, ca în timpul liber (care e din ce în ce mai scurt 😊) să particip la cât mai multe ateliere și rezidențe internaționale. Mi se pare imperios necesar ca un coregraf/artist să facă asta, pentru a nu rămâne blocat în bula informațiilor acumulate în facultate, mai ales că în România nu sunt foarte multe oportunități de acest fel.

Dansul contemporan este într-o continua transformare și este nevoie să ținem pasul cu aceasta.

În cadrul atelierelor, acumulez noi informații și materiale de mișcare, interacționez și fac schimb de experiență cu oameni din domeniu, dar din zone și comunități diverse, iar în cadrul rezidențelor de creație, am posibilitatea să explorez alte/noi forme de mișcare cu oameni complet necunoscuți, să producem împreună un rezultat final, să creăm noi conexiuni care sunt bilateral avantajoase (în urma unor rezidențe artistice am cunoscut coregrafi care au venit să susțină ateliere de dans pentru dansatorii și amatorii de dans din Timișoara, am susținut spectacole împreună etc.).

Ce alte spectacole ai în palmares?

Toate producțiile Unfold Motion de până acum: Ce vezi, 2-1=zero, Everything is New, Planet Dance, Connecting Pleasures, ca să le menționez pe cele mai importante.

În afara spectacolelor companiei am mai colaborat cu teatre de stat sau independente (Scene bizare după Urmuz la Teatrul de Vest Reșița) și producții de dans contemporan în cadrul programului Timișoara Capitală Europenă a Culturii 2023 (Bega! Lumen, Cadre și Forme, Windows).

Unde te simți mai confortabil – în calitate de coregraf, profesor de dans sau de director? Ce ai învățat din fiecare poziție?

În toate mă simt excelent și fiecare poziție îmi oferă experiențe și mă solicită diferit, într-o notă pozitivă. Nu aș renunța la niciuna din ele și fac tot posibilul să le fac pe toate trei la capacitate maximă.

Ca profesor de dans învăț constant răbdarea, empatia și bucuria de a împărtăși din experiența mea dansantă.

Ca director am învățat responsabilitate, organizare cu precizie elvețiană, altfel nu funcționează lucrurile. Când lucrezi în domeniul independent (și nu numai), e nevoie de coerență și foarte multă răbdare.

În ceea ce privește statutul de coregraf, am învățat să lucrez cu fiecare performer în parte și să mă raportez personal la acesta și la nevoile sale fizice și emoționale; fiecare experiență coregrafică este unică și din fiecare îmi iau acasă ceea ce consider că îmi va folosi mai departe, deopotrivă lucruri pozitive și negative; din nou, și aici învăț zilnic răbdarea și îmi pun empatia la lucru.

Care este direcția ta artistică principală? 

Sunt interesată de inteligența corpului în mișcare, de un corp care gândește, de metode de a găsi și de a gândi mișcarea; de a căuta mai degrabă din interior spre exterior pentru a găsi mișcarea și a-i da sens, de a găsi esteticul în acest proces. Direcția în care îmi ghidez procesul de lucru este se concentrată pe sine, pe emoții, sentimente și expresivitate.

Ești adepta improvizației? Ce te atrage la ea?

În prezent, mă interesează utilizarea improvizației ca instrument pentru a găsi material de mișcare și pentru a o manipula.

Personal, improvizația mă atrage pentru ca am senzația că este cea mai bună metodă de a mânui mișcarea.

Cred că improvizația este procesul creativ către actul coregrafic; este un mod organic si autentic de a crea mișcare.

În 2023, Timișoara va fi Capitală Europeană a Culturii. Vei fi implicată în acest eveniment? 

Unfold Motion este implicată în proiectele Capitalei încă de la începuturi, din anul 2018, prin producția sau coproducția de evenimente de dans contemporan și vom continua colaborarea cu Asociația până în anul 2023. Anula acesta avem trei proiecte de dans sub egida Capitalei: Cadre și Forme (școală de vară de dans contemporan), DansNomad (intervenție culturală în localitățile de pe lângă Timișoara), BodyContexts (program de rezidențe artistice cu coregrafi internaționali).

Cum arată planurile tale? 

După ce încheiem și raportăm proiectul Je suis Giselle, vom continua să lucrăm pentru proiectele DansNomad și Cadre și Forme din cadrul programului Timișoara Capitală Culturală Europeană 2023, iar la toamnă vom trimite către AFCN alte propuneri de proiecte. În același timp, avem la orizont colaborări cu Opera Națională Română din Timișoara și cu Teatrul German de Stat Timișoara. Acestea sunt planurile concrete. În rest, continuăm să dezvoltăm scena dansului contemporan în Timișoara prin activitățile noastre.

Ce scârțâie și ce ar trebui îmbunătățit în România la nivelul artelor performative?

Sunt multe de zis. O să mă limitez la câteva dintre cele mai importante aspecte.

Lipsa spațiilor dedicate artelor performative. Centrul Național al Dansului București este singura instituție de stat care susține dansul contemporan în România, iar bugetul lor este tăiat de la an la an.

Sursele de finanțare în domeniu. Administrația Fondului Cultural Național este, din nou, singura instituție care susține artele performative independente.

Pe lângă îmbunătățirile evidente celor de mai sus, s-ar mai adăuga accesul dansatorilor la training continuu; educarea neîncetată a publicului, prin aducerea în fața lor a cât mai multe spectacole. Intervențiile culturale sunt cele mai la îndemână unelte în acest sens, pentru că, prin ele, ajungem la un public care nu are neapărat oportunitatea de a merge la teatru să vadă spectacole sau care nu părăsește cartierul în timpul liber. Artele performative nu sunt numai pentru oamenii care frecventează sălile de spectacol. Dacă ne raportăm altfel la acest aspect, nu putem pretinde că dansul contemporan să fie accesibil, să fie digerat, apreciat sau să iasă din bula în care se află în prezent.

Foto: arhiva personală