Aida Economu (Ana, din serialul ”Profu’”, PRO TV): ”Eu trăiesc într-un firesc absolut cu mine însămi”

Aida Economu (34 de ani)  va putea fi urmărită în sezonul 2 al serialului ”Profu’”, care va avea premiera pe 11 februarie, la PRO TV. Interpreta Anei Casian spune că a ajuns să-și îndragească și mai mult personajul în noul sezon și vorbește despre felul în care a a înlocuit adrenalina de pe platouri, în pauza dintre sezoane, despre modă, eleganță, rafinament și despre ”rebeliunile tinereții”.

 

 

Aida, cum te simți în rolul de Profă în serialul omonim de la PRO TV?

Am ajuns repede să o îndrăgesc pe Ana, personajul meu din serial, așă ca pot să zic că avem trai bun împreună. Recunosc, însă, că în sezonul doi am îndrăgit-o ceva mai tare decât în primul, asta datorită scenariului care îi dă voie să fie mai „liberă”.

În contextul actual, al cursurilor derulate online, ce ți-ar fi plăcut mai mult? Să fii profă sau elevă?

Nici profă, nici elevă. Sistemul de învățământ e o victimă colaterală a acestui virus, din păcate. Așa cum sunt profesorii, părinții și mai ales copiii. Toți sunt „victime” din punctul meu de vedere. Iar lipsa interacțiunii pe viu, cred că poate avea un impact negativ pentru copii. Trist.

Vom vedea un nou sezon din Profu’ – ce ți-a lipsit cel mai mult de pe platourile de filmare?

Deși ritmul cu care se filmează un serial poate fi destul de obositor – 6 zile pe săptămână, în cazul nostru – mie tocmai ritmul ăla nebun îmi lipsește. E un soi de adrenalină care creează dependență.

Cu ce ți-ai ocupat timpul în perioada de pandemie, ce ai învățat nou?

Nu am învățat nimic nou. Am făcut parte din categoria oamenilor fără revelații, sceptică până-n măduva oaselor în raport cu „schimbarea în bine” care avea să ne cuprindă pe toți. Altfel, am citit și recitit câteva cărți, am mâncat filme pe pâine, am făcut sport și m-am abținut să nu-mi tund părul scurt – adică fix ce fac de obicei în „timpul liber”, minus câteva plimbări aiurea, firește. E adevărat că am avut norocul să stau la munte, într-o casă departe de „civilizație” și nu m-am simțit deloc claustrată, având acces permanent la natură, fără „declarație pe propria răspundere”.

 

Ce fel de elevă/studentă ai fost? Ai avut momente în care ai fi putut fi caracterizată o rebelă?

Dacă chiulitul de la ore neinteresante (pentru mine) se socotește ca fiind rebeliune, atunci am fost o rebelă. Mergeam la bibliotecă, în cele mai multe cazuri; aș fi mers și la suc, dar rarisim aveam bani pentru așa ceva, căci banii de corn și banii de autobuz îi cheltuiam pe țigări (mergeam 50 de minute pe jos până la liceu). De fumat fumam în turnul liceului și în curtea din spatele liceului, când era frumos afară. Niciodată la baie. Fumatul a fost dintotdeauna o plăcere pentru mine. Altă rebeliune pentru vârsta aia, nu-i așa? În rest, am fost o elevă bună în ceea ce privește „învățătura”.

Un lucru pe care l-ai învățat de la colegul tău, Andi Vasluianu, și un lucru pe care el l-a învățat de la tine care ar fi?

Eu și Andi avem personalități extrem de diferite și nu cred că am învățat neaparat ceva unul de la celălalt, dar în mod clar admir la el o grămadă de lucruri. Este un om extrem de cald, ceea ce eu, de exemplu, nu sunt, și asta e ceva care nu se învață. Mă uitam mereu cu admirație la el cum avea energie pentru o vorbă bună cu toată lumea sau cum avea răbdare să explice copiilor niște lucruri pentru care eu nu m-aș fi obosit. Ca parteneri de joc între noi a fost o complicitate foarte puternică și îi sunt extrem de recunoscătoare că a fost atât de generos cu mine și că, în ciuda ancorei lui profesionale mult mai solidă decât a mea, m-a tratat ca pe un egal.

Ce doză de nonconformism se află în personalitatea ta?

Eu trăiesc într-un firesc absolut cu mine însămi. Chiar și contradicțiile mele, la 34 de ani, au ajuns să mi se pară firești. Nu mă simt nonconformistă. Dacă alții mă văd ca fiind nonconformistă, nu știu ce să zic… e la ei, nu e la mine.

Ai un vibe de French-Girl, te regăsești în acest stil? Contul tău de Instagram are un aer aparte…

Probabil am această alură datorită naturaleții mele și a stilului vestimentar „simplu”, fără artificii. Francezii au multe style icon-uri, dar cel mai puternic și mai cunoscut este Jane Birkin, care este britanică. Amuzant, nu? Charlotte Rampling e și ea britanică. Și da, le ador pe amândouă, așa cum le adoră și francezii. Nu merg adânc în istorie, până la Marie Antoinette, că s-a înțeles ideea. Dacă asta înseamnă french-girl, da, mă regăsesc total în acest stil! Cât despre contul meu de Instagram, habar n-am dacă are un aer aparte, nici nu urmăresc asta, dar știu sigur că are aerul meu.

Care sunt amănuntele care compun rafinamentul unei persoane, în opinia ta?

Amănuntele sunt tocmai particularitățile fiecăruia dintre noi. Iar atunci când aceste particularități sunt în raport cu propria personalitate și nu sunt împrumutate/copiate se întâmplă „starea de spirit” care poate fi tradusă prin rafinament. Eu îi mai zic și eleganță interioară.

Ce înseamnă în viziunea ta o femeie frumoasă? 

Am avut șansa să o văd pe Irina Petrescu invitată la o conferință, la care am participat ca spectator. Îi văzusem filmele, o văzusem în câteva spectacole de teatru, știam că e frumoasă. Doar că aici am realizat că, deși stătea la masă cu o grămadă de personalități din lumea teatrului, nu-ți puteai lua ochii de la ea. Nu exista niciun gram de histrionism în atitudinea ei, era doar de-o simplitate și de-o liniște copleșitoare. Era regină, fără coroană și brizbrizuri. Umplea camera prin simpla-i prezență. La Masha Dinescu am mai văzut asta. Nu știu cât am fost de explicită, dar cum poți să explici frumusețea?!

 

Foto: PRO TV