David Popovici: „Să nu lași niciodată succesul să ți se urce la cap și înfrângerea să-ți coboare la inimă”

David Popovici (17 ani) a devenit pe 20 iunie 2022 campion mondial în proba de 200 de metri liber la Campionatele Mondiale de Natație de la Budapesta. David a devenit primul înotător din istoria României care ia aurul la o astfel de competiție. Iată ce declara David Popovici într-un interviu acordat jurnalistului de sport Andru Nenciu pentru A List Magazine, în septembrie 2021.

Înotătorul David Popovici a fost unul dintre performerii României la Jocurile Olimpice de la Tokyo. La doar 16 ani, sportivul de la CSA Steaua e perceput de specialiști drept unul dintre viitoarele staruri ale natației mondiale.

Text de Andru Nenciu

Elevul lui Adrian Rădulescu a încheiat pe locul 4 finala de la 200 m liber (1:44,68) și pe poziția a șaptea în ultimul act de la 100 m liber (48,04).

David, spune-mi o întâmplare care te-a impresionat în Satul Olimpic de la Tokyo. De ce?

L-am cunoscut pe Novak Djokovic și mi-a plăcut că m-a salutat în limba română, am făcut cunoștință cu Brent Hayden – cel mai rapid înotător din istoria Canadei – medaliat olimpic alături de care am înotat la Tokyo, am stat alături de titanii înotului mondial. Tot ce am trăit la Tokyo m-a făcut să îmi doresc să revin în Japonia, țara cu cei mai prietenoși oameni.

Dacă ai fi avut timp, ce concurs în care a fost implicat un sportiv român ai fi vrut să vezi la Tokyo?

Mi-ar fi plăcut să merg la finala Anei Maria Brânză de la care am multe de învățat: motivația și determinarea ei sunt un exemplu.

Cât contează în înot psihicul unui competitor?

Părerea mea e că, în sport, psihicul are ponderea cea mai importantă. În natație, sportivii sunt diferiți: unii cresc mai repede, alții nu. Diferența o face psihicul, cred eu: trebuie să știi cine ești, ce vrei, să știi că singura persoană cu care „te întreci” ești doar tu însuți, să nu te raportezi la ceilalți, să asculți si, mai ales, să ai răbdare. Să pui cărămidă cu cărămidă, să nu te grăbești, să urmezi ceea ce antrenorul meu mi-a spus: „să nu lași niciodată succesul să ți se urce la cap și înfrângerea să îți coboare la inimă”.

Cum explici progresul de aproape trei secunde la 200 metri din mai și până la JO?

Timpii pe care îi obțin sunt rezultatul unui plan de antrenament foarte bine pus la punct. Antrenorul meu calculează antrenamentele astfel încât progresul să fie gradual și să ating vârful de formă atunci când trebuie, în acest caz Roma/Tokyo. Pot doar să subliniez încă o dată că am șansa de a lucra cu cel mai bun antrenor (n.r.: Adrian Rădulescu) de la care am învățat, în primul rând, să o iau pas cu pas.

Ai primit multe oferte de a merge în SUA. De ce ai crede că americanii ar investi în tine pentru a ajunge să-i bați chiar pe americani?

America îmi oferă posibilitatea de a studia la o universitate și, implicit, de a fi parte din echipa de natație a universității respective. Campionatul inter-universitar este foarte important pentru ei. În SUA se investește masiv în sport și aș avea acces la o tehnologie de ultimă generație în ceea ce privește pregătirea sportivă, dar nu pentru „a-i bate pe americani”, ci pentru a-i ajuta.

Crezi că depinde apariția cât mai multor sportivi români de top la natație de apariția cât mai mul tor bazine în România?

Cu siguranță mai multe bazine înseamnă mai mulți sportivi. Înot de ceva ani și știu cât e de greu să găsești un bazin olimpic pentru pregătire – în București, de exemplu, sunt doar două deschise
tot anul și un al treilea doar vara. Eu însumi m-am pregătit în primii 7 ani într-un bazin atipic de 33 m ce aparține unui club privat, dar am avut șansa ca părinții mei să mă poată susține financiar. Am fost la multe concursuri în Ungaria și m-a impresionat mereu această țară – în fiecare localitate mai răsărită există un bazin de înot, iar la școală înotul este o disciplină importantă. Colegii mei din alte orașe mari ale României întâmpină aceeași problemă a lipsei bazinelor și chiar fac naveta între orașe pentru a se antrena.

Când ai simțit că viața te răsfață?

Îmi place viața mea, familia și prietenii mei. Răsfăț am în vacanțe când nu pun ceasul să sune și când pot mânca înghețată fără să mă gândesc cât zahăr conține :). În rest, am o viață fericită pentru că fac ceea ce îmi place lângă oamenii la care țin, am o familie numeroasă alături și prieteni buni.

Mai mulți jucători de tenis români povesteau că părinții lor se plimbau în jurul arenei cât timp copilul lor avea meci. Unde preferi să stea ai tăi când ai un concurs? Cresc emoțiile pentru ei sau pentru tine când îți sunt aproape?

Ai mei stau în tribună încă de la primele concursuri, sunt cei mai înfocați susținători. Când aveam 8 ani tata îmi făcuse un banner pe care scria „David, the dolphin boy”. Eram pe vremea aia al 40-lea ca valoare, însă singurul cu banner dedicat în bazinul de concurs.

Phelps spunea că s-a antrenat 365 de zile pe an, iar din vocabularul lui a eliminat „sunt obosit” și „sufăr”. Ai făcut vreodată socoteala cât „ai tras” în 2020?

Nu m-am gândit niciodată să calculez cât „am tras”, o fac doar când sunt întrebat câți kilometri înot pe zi. În rest, știu că oboseala vine la pachet cu munca iar de „suferit”… Phelps este The Greatest Of All Time, are în spate mai mult de dublul anilor mei de înot și poate la un moment dat a simțit că e greu.

Ce obiective ți-ai propus pentru 2021?

2021 a fost un an în care am atins până acum tot ce mi-am propus. Planul stabilit cu antrenorul meu presupunea obținerea unor rezultate deosebite la Campionatul European de Juniori de la Roma. Am devenit triplu campion european și vicecampion cu ștafeta și sunt foarte mulțumit. Calificarea la JO a fost un bonus, îmi doream foarte tare să reprezint România acolo și
mi-a reușit.

Foto: Hepta