Casa relațiilor sănătoase

Asociem adesea familia sănătoasă cu cea perfectă, gândindu-ne că acolo unde nu sunt certuri, unde este pace și liniște, cineva se poate dezvolta armonios și sănătos. Să fie oare chiar așa?

Sistemul familial este unul complex, ce include, la rândul său, alte mici sisteme reprezentate de relațiile și interacțiunile dintre membri. Iar ceea ce se știe din teoria sistemică este că întregul este mai mare decât suma părților, iar când o parte dintr-un sistem nu mai funcționează așa cum trebuie, celelalte părți încearcă să substituie și să acopere lipsa. Poate că nu observăm cu ochiul liber lucrurile care nu merg bine într-o familie (decât dacă sunt evenimente puternice și traumatice), dar la o analiză mai atentă a structurii, regulilor și emoțiilor acceptate în familie, pot apărea câteva semne de întrebare.

Din relațiile și familiile imperfecte putem crește și învăța

Poate suna atipic sintagma de mai sus. Depinde ce găsim și cum folosim ceea ce se dezvoltă într-o familie. Într-adevăr, nu ne dorim să pășim dintr-o stare emoțională puternic negativă în alta, dar ceea ce ne conturează ca oameni prinde viață în cadrul interacțiunilor umane și a dinamicii din interiorul lor. Iar ceea ce se întâmplă acolo pornește, bineînțeles, de la vârste fragede. Care să fie atitudinea pe care am învățat să o adoptăm în timpul conflictelor? Dar atunci când avem nevoie de atenție și afecțiune?

Desigur, nu doresc să insuflu faptul că o familie imperfectă, cu multă violență și neglijare emoțională, va duce la creșterea unui copil (și mai apoi adult) sănătos și neafectat de cele întâmplate. Dar vreau să îndrept atenția spre ceea ce se întâmplă în cadrul relațiilor și ceea ce le face să fie considerate sănătoase. Ele trebuie întreținute mereu și avut grijă de direcția în care le ducem.

Un punct important al unei case a relațiilor sănătoase îl constituie exprimarea sau acceptarea emoțiilor. Fie că ne gândim la emoții pozitive, fie la cele negative (deși această împărțire este mai puțin relevantă), ele trebuie să fie exprimate în contextul familiei. Iar pentru asta e necesară o stare de siguranță pe care trebuie să o simțim în sistemul familial: să știm că ne putem da voie să arătăm bucurie, entuziasm, tristețe, furie, rușine. Făcând referire la acea familie perfectă, liniștită și considerată sănătoasă, am putea observa că ea pare așa tocmai pentru că în interorul ei nu e loc pentru tristețe, furie, emoții cu care poate nu știm ce să facem. În acest mod nu mai putem vorbi de o casă a relațiilor sănătoase, dacă nu învățăm să exprimăm și să acceptăm o gamă variată de emoții.

Emoțiile puternice adesea duc spre conflict. Cum putem să le acceptăm?

De-a lungul vieții ne aflăm în situații diverse care scot la suprafață multe emoții și este în regulă să le simțim și să apară. Important este să ajungem să le înțelegem și să vedem ce facem cu ele, acum că le trăim. Astfel de emoții puternice ne pot duce adesea în preajma conflictelor. Și nu putem fugi la nesfârșit de ele. Într-o familie sănătoasă vom învăța tocmai cum să le facem față, ce atitudine să adoptăm atunci când ne certăm. Iar ceea ce se întâmplă într-un asemenea mediu este că ne arătăm disponibilitatea de a repara, curiozitatea de a-l înțelege pe celălalt și de a-i vedea perspectiva. Trebuie să ne analizăm poziția pe care o abordăm atunci când ne aflăm în conflict și, totodată, fricile ce stau în spatele neimplicării într-unul, pentru a ști ce influență au avut relațiile din familia noastră. Crescând sub umbrela relațiilor sănătoase învățăm să arătăm, în astfel de situații, empatie. Aceasta presupune o prezență activă și e o expresia a iubirii necondiționate față de cealaltă persoană. Un lucru pe care o relație sănătoasă îl transmite este acceptarea omului și a valorii sale, chiar dacă vom considera comportamentul ca fiind neadecvat. Cultivăm, astfel, mintea noastră să se uite către acele comportamente pe care vrem să le îmbunătățim, neschimbând esența omului.

Setarea și respectarea unor limite personale și sănătoase – cum ajută în relațiile pe care le avem?

Este important ca într-o interacțiune să putem comunica nevoia unui spațiu personal, a unei pauze, fără a ne simți vinovați că cerem acest lucru. Și asta se formează într-o relație de familie în care ni s-au respectat aceste limite și am avut în jur astfel de modele. Gândindu-ne la acest termen, limitele pot fi văzute ca fiind o variantă sănătoasă atunci când rămân flexibile și nu ajung în extrema de rigiditate. Fiecare are limitele sale și nu ar fi benefic să le astupăm (fiind disponibili mereu) sau să ne ținem de ele cu strictețe.

Dr. Janet G. Woititz, în cartea sa, „Mai bun decât părinții tăi”, abordează detaliat mai multe tipare relaționale din cadrul familiei, cărora uneori ne este greu să le etichetăm ca fiind sănătoase sau nu. Și e în regulă acest lucru. Nu ne ajută să ne învinovățim pe noi (sau pe ceilalți) în legătură cu anumite lucruri care s-au întâmplat în familia de origine, deoarece, adesea, rămânem blocați acolo și nu mai există disponibilitatea de a a schimba ceva. Când însă începem să conștientizăm aceste lucruri, putem hotărî mai apoi încotro să mergem și ce să facem cu bagajul pe care îl avem.

Articol realizat de Psiholog Gabriela Gherguț, PsyLife