Alexandra Gavrilă (Europa FM): ”Sunt ca o pastilă efervescentă de vitamine”

Pe Alexandra Gavrila o puteți asculta de luni până joi, la Europa FM, unde prezintă emisiunea ”Starea de bine”, difuzata între 19.00 și 21.00. Încercăm s-o cunoaștem pe Alexandra dincolo de vocea ei binecunoscută de la radio și să aflăm ce-o face să vibreze, să tresară, dincolo de efectul ”ON AIR”. Starea de bine a Alexandrei Gavrilă e condiționată de călătorii, de motanul ei, Lucică, de valurile mării și de… aflați în cele ce urmează.

A List Magazine: Alexandra, cât de mult îi place unui om de radio să se audă, să-și asculte vocea, ți se întâmplă să te asculți? Ce rezonanță are vocea ta înregistrată față de cea pe care o auzi?

Alexandra Gavrilă: Cunosc colegi care nu suportă să se asculte și am colegi care se ascultă să vadă ce mai au de îmbunătățit. Eu fac parte din a doua categorie. Din fericire și din păcate, în același timp (pentru că e o sabie cu două tăișuri), sunt perfecționistă. Și asta implică faptul că nu mă las până nu mi se pare că am scos varianta cea mai bună din mine.
Inclusiv legat de voce. Pentru că la radio, vocea și modul în care o folosești pot determina oamenii să mute pe un alt post în două secunde.
E o foarte mică diferență între vocea din viața de zi cu zi și vocea mea de la radio. Ține dooaar de un fin sistem de procesare a sunetului folosit mai peste tot.

Care sunt zgomotele, sunetele preferate ale unui om de radio?

Zgomotul meu preferat este acela când decolează avionul! (râde). Pentru că sunt înnebunită după călătorii. Călătorii #alandala, cum le zic eu.
Iar printre sunetele mele preferate… momentul în care îmi toarce în pat motanul meu, Lucică, valurile mării, păsărelele gălăgioase de la geam care dau primăvara “Bună dimineața”, un cuc care se face auzit prin păduri sau orașe… (râde). Și lista e luuungă! Sunetele naturii în general mă fac să simt că sunt în viață și că pot să mă bucur de ea în orice moment. Că mintea mea e în prezent și în clipa aia nu mai contează nimic altceva.

Cum crezi că-și imagineaza cineva că arăți, cineva care doar te ascultă? Ce trăsături capeți în mintea cuiva datorită vocii tale?

Probabil oamenii își dau seama că am undeva pe la 30 de ani… și că sunt ca o pastilă efervescentă de vitamine. Primul lucru care le vine în minte (din experiența de până acum și din ce îmi spun ascultătorii) – energia. Le place foarte mult energia mea. Starea de Bine pe care le-o transmit cu fiecare ediție.

De luni până joi ești în starea de radio, dar cum arată weekendurile tale?

Mulți ani la rând plecam #alandala în weekenduri. Și încă o fac de fiecare dată când am ocazia. Călătoriile sunt o parte importantă a vieții mele, pentru că îmi arată cât de mică sunt și cât de mare, complexă și frumoasă e lumea asta.
Fac sport constant, ori de câte ori am ocazia, inclusiv în week-end uri: că vorbim de yoga, alergare, crossfit.
Și îmi place să îmi revăd prietenii în weekenduri. Să stăm la povești, să ne plimbăm, să mâncăm ceva bun.
De vreo doi ani realizez ce mult înseamnă să îți pui deoparte timp pentru relaxare. Pentru odihnă. Pentru lenevit. Și am învățat să nu mă mai simt vinovată căăă… “nu fac nimic”. Când, de fapt, fac ceva important pentru starea mea de bine- aleg doar să fiu.

Ce simți, chiar și acum, după atâția ani de experiență în radio, când știi că ești ON AIR?

Bucurie. Și împlinire. Pentru că de la 16 ani am știut că asta vreau să fac. Nicio emisiune nu seamănă cu cealaltă, nicio zi nu e la fel. Și în asta constă frumusețea.

Care este cea mai recentă piesă pe care ai ascultat-o și unde? În afară de radio, pe ce platforme asculți muzică?

In The Air – L.A.B. (ce coincidență, că sunt “on the air” de luni până joi.
Pe Spotify ascult muzică de obicei și mă mai uit pe YouTube, să “check on the artists”. Mă uit videoclipurile lor, să văd cum mai arată, ce s-a mai schimbat la ei…

Dacă ai putea împrumuta vocea unei celebrități, care ar fi aceea?

Vocea lui Scarlett Johansson. Are o “răgușeală” pe care o apreciez la vocile feminine.

Ce ai mai vrea să știe lumea despre tine?

Sunt singură la părinți, am un motan negru, Lucică, cules din niște boscheți de la țară, pe când avea doar 900 grame, și să îmi fac un podcast de travel.

O slăbiciune de-ale tale care poate trece drept calitate?

Am auzit de mică zicala: “Nu plânge, c-o să fie bine” și am crescut cu ideea că plânsul e o slăbiciune. Din fericire, am avut lângă mine de un om care m-a lăsat să plâng ori de câte ori am simțit nevoia s-o fac. Și mi-a spus că a fi vulnerabil e o calitate. E un semn că ești puternic pentru că poți să lași emoțiile afară, fără să te simți prost că te vede cineva și știți voi mai departe.. “Ce-o să creadă, ce-o să zică lumea”…
Așa căăă.. de atunci plâng oricând simt că lacrimile mă năpădesc. Reacția oamenilor care nu sunt confortabili cu lacrimile tale nu au legătură cu tine, ci cu zona lor de confort.
Plânsul face bine.
Râsul face și mai mult bine.
Să simțim ce avem de simțit, să lăsăm să iasă din noi și să trăim cu toții cât mai mult într-o Stare de Bine. Pentru că e molipsitoare.

Foto: Arhiva personală