Ghid de vacanță: la pas prin Puglia, una dintre cele mai frumoase regiuni ale Italiei

M-am întors deja de câteva zile din Puglia, regiunea aflată pe coasta Mării Adriatice, în sud-estul Italiei, dar mintea mea a rămas cumva acolo. Pe străduțele din centrul istoric din Bari (Bari Vecchia), la plaja din Polignano a Mare, printre căsuțele Trulli din Alberobello sau zidurile albe din Ostuni.

A devenit deja o tradiție pentru mine să merg în fiecare an în Italia și adevărul e că nu aș da această destinație pentru nimic în lume. De la orășelele din jurul Lacurilor Como și Garda din partea de nord (am lăsat bucățele din inimă și în Bellagio, Varenna, Sirmione sau Desenzano del Garda) la peisajele spectaculoase din Sicilia, această țară nu dezamăgește o clipă. Iar atmosfera de aici nu există nicăieri în altă parte. Bine, și despre mâncare pot spune exact același lucru, pentru că nimic nu se compară cu pizza făcută aici, cu lasagna, cu varietatea de paste și cu vinul lor delicios.

Puglia este o destinație mai puțin populară decât alte regiuni ale Italiei (mă gândesc la Amalfi, Sicilia, Sardinia sau Cinque Terre), iar numărul de turiști, cel puțin acum, în octombrie, mi s-a părut semnificativ mai mic față de alte părți. Și a fost perfect așa, pentru că am apucat să văd totul în tihnă, fără să am sute de oameni mișunând ca furnicile în jurul meu. Bine, stați, grupurile de turiști chinezi cu umbreluțe și selfie stick-uri pe care aproape ți le bagă-n ochi nu au lipsit nici de-aici, să nu visăm chiar atât de departe. Însă locurile din Puglia sunt atât de frumoase, că mi-au captivat toată atenția și nici că am mai observat altceva!

O să încep cu Bari, pentru că aici am aterizat și am stat pe tot parcursul vacanței. Bari e ca tipul acela care nu te impresionează în momentul în care îl cunoști, ba chiar îți e indiferent, dar de care te îndrăgostești nebunește după ce îl descoperi un pic mai bine. Nu râdeți, am pățit. Când am coborât din tren la Bari Centrale (poți ajunge de la aeroport în oraș în mai puțin de 20 de minute cu un tren Ferrotramviaria, găsiți ușor pe Google toate detaliile), am zis că orașul e cam… meh. Nimic spectaculos. Apoi am ajuns în port. M-am pierdut pe străduțele din centrul istoric. Și am băut cel mai bun vin din viața mea la Arcimboldo (Via Abbrescia, 107). Și m-am îndrăgostit iremediabil. O să insist puțin asupra centrului istoric, pentru că mi s-a părut extraordinar. Bari Vecchia e raw, are o frumusețe autentică, comercialul și aglomerația încă nu s-au lipit de el. Aici e de venit pentru clădiri cu balconașe superbe și crăpături în pereți care arată chiar artistic, pentru miros delicios de mâncare gătită, pentru muzică italiană, curți și grădinițe adorabile, dar și paste (orecchiette) făcute de mâinile bunicuțelor în plină stradă. O frumusețe!

De Alberobello, orășelul inclus în Patrimoniul UNESCO grație arhitecturii Trulli, sunt convinsă că știți deja. Poate l-ați și vizitat. Eu am avut mari emoții în privința lui, pentru că tot auzisem că ar fi prea turistic și că și-a pierdut farmecul. Ei bine, dacă mă întrebați pe mine, magia lui Alberobello a rămas la locul ei. E drept că fiecare străduță e împânzită de turiști (dar repet, numărul lor nu a fost unul de speriat, nici măcar aici), dar locul în sine e un spectacol. Căsuțele Trulli din piatră, cu zidurile albe și acoperișul gri, conic, sunt printre cele mai drăgălașe construcții pe care le-am văzut în viața mea. Iar povestea lor lor e foarte interesantă, pentru că ele au fost ridicate doar din piatră, fără a se folosi ciment la consolidarea lor. Se pare că, la vremea construcției lor (secolul al XVI-lea), taxele pentru case erau foarte mari, așa că oamenii din zonă au venit cu ideea unor case temporare, care să poată fi dărâmate cu usurință în cazul în care își făceau apariția colectorii de taxe. No houses, no taxes! Astăzi, încă mai sunt italieni care locuiesc în Trulli, dar multe dintre aceste căsuțe s-au transformat acum în restaurante și magazine de la care poți cumpăra tot felul de chilipiruri. Dacă nimerești buticul potrivit și cumperi măcar doi, trei magneți, proprietarul te lasă să urci și pe terasă, de unde poți vedea orașul în toată splendoarea lui.

Din Bari în Alberobello puteți ajunge cu mașina, trenul (Ferrovie del Sud Est) sau autobuzul. Eu am mers pe varianta autobuzului, pentru că nu am fost atentă și am planificat Alberobello pentru duminică, o zi în care trenurile circulă rar și, oricum, circulă la o oră nepotrivită. Dar cred că trenul și mașina sunt opțiuni mult mai bune.

Din Alberobello am luat un taxi către Locorotondo, tot din motive de duminică și prea puține variante de transport în comun. Drumul este oricum de maximum 15 minute, iar Locorotondo are un centru istoric atât de frumos, încât nu ar trebui ratat, mai ales că două ore sunt mai mult decât suficiente aici. Și nici nu vă trebuie GPS, pentru că structura lui este circulară și, pe oriunde aţi merge, vă veţi întoarce fără probleme în punctul din care aţi plecat (nu degeaba îi spune Locorotondo). Dar nu vă întoarceţi oricum, ci cu o tonă de fotografii din fiecare colţişor al orăşelului.

La scurtă distanţă de Alberobello şi Locorotondo se află şi Martina Franca, unde nu am mai putut ajunge, însă l-am trecut pe listă pentru următoarea vizită, pentru că, cel puţin din fotografii, arată absolut genial!

Însă minunile Pugliei nu se opresc aici. Un alt must-see este şi Ostuni, care se află cam la două ore de mers cu trenul de Bari şi este cunoscut drept La Città Bianca, oraşul alb. Primul lucru pe care trebuie să vi-l spun despre Ostuni e că, dacă ajungeţi aici cu trenul, să ştiţi că există un autobuz care vă duce în centrul istoric, o cetate cocoţată tocmai în vârful unui deal. Eu n-am ştiut acest MIC detaliu dinainte şi, dintr-un nu ştiu ce motiv, fix când am coborât din tren mi-a murit de tot 4G-ul, aşa că am luat-o la pas, 40 de minute în pantă, până am ajuns la zidurile albe. Dar ce privelişte descoperi odată ce poposiţi aici… superbissim! Iar oraşul chiar arată fabulos, e plin de căsuţe albe, uşi colorate (vopsite în albastru, pentru că #BlueIsTheWarmestColor) şi flori agăţate şi aşezate peste tot.

Şi chiar dacă mi-e greu să aleg o destinaţie preferată, cred că Monopoli şi Polignano a Mare sunt cele două locuri în care am promis că voi reveni la un moment dat. Plaja Lama Monachile din Polignano mi se pare una dintre cele mai spectaculoase din lume, doar că nu e tocmai confortabil să stai pe pietrele ei câteva ore bune. Însă arhitectura sa, cu stâncile înalte care o ascund şi apa turcoaz a Mării Adriatice, mi s-a părut fabuloasă! Iar centrul istoric din Monopoli şi portul cu bărcuţe albastre sunt două locuri ce par desprinse din poveştile de demult, o adevărată poezie!

Şi chiar dacă textul este despre destinaţiile din Puglia, iar Matera face parte din altă regiune (Basilicata), nu pot să nu amintesc aici şi despre oraşul ales capitală europeană în 2019, mai ales că se află la două ore de Bari (trenul Ferrovie Appulo Lucane) şi tocmai ce s-a filmat aici cel mai recent Bond – No Time to Die – care va avea premiera anul viitor. Aşezarea datează din paleolitic şi se numără printre cele mai vechi oraşe locuite de oameni, aşa că o excursie aici vi se va părea o întoarcere în timp. Însă tocmai acest aer arhaic face ca Matera să fie o comoară excepţională, un loc care nu seamănă cu nimic din ce am mai vizitat până acum (poate doar cu Petra mi s-a părut că aduce puţin). Centrul său istoric, Sassi di Matera, a fost inclus pe lista Patrimoniului UNESCO şi trebuie străbătut la pas, pentru că maşinile nu sunt incluse în acest decor.

Tot ce veţi face în Matera va fi să urcaţi şi să căborâţi printre peşteri şi case sculptate în stâncă, adunate una lângă alta. Am şi vizitat una dintre ele, Storica Casa Grotta, ca să pătrund în atmosfera Sassi cum se cuvine. Dar tot mai impresionantă a fost priveliştea din punctele înalte ale oraşului în care s-au filmat şi Wonder Woman, 007: Quantum of Solace sau The Passion of the Christ, apreciata peliculă a lui Mel Gibson. Însă mai este un lucru pe care îl veţi face în Matera. Vă veţi minuna, în fiecare clipă, de cât de frumoasă poate fi. Şi le veţi povesti, apoi, tuturor despre ea!

În concluzie, dacă încă nu v-aţi decis în privinţa următoarei destinaţii de vacanţă, Puglia ar putea fi o opţiune excelentă, mai ales dacă vă place Italia. Şi dacă visaţi la un pachet complet: istorie, artă, cultură, arhitectură, plajă, muzică, natură şi, desigur, mâncare bună! Eu am mai păstrat câteva locuri pe listă pentru următoarea vizită aici (Lecce, Brindisi, Trani, Otranto), aşa că, cine ştie, poate ne vedem anul viitor aici!

Foto: arhiva personală

Categorii Lifestyle