Nu, nebunii chiar nu merg la psiholog…

Când auzi expresia sănătate mintală”, la ce te gândești? Îți vine în minte o persoană sau o situație, sau ți se activează îndoiala că poate și tu ai ceva probleme la mansardă”? Sau poate nu îți spune nimic – nu e despre tine, nici despre cei din tribul tău.

Cu toate că majoritatea clienților mei se întreabă dacă sunt nebuni” atunci când intră într-un proces de psihoterapie, mă simt, în continuare, luată prin surprindere de frica și nesiguranța unor oameni frumoși și funcționali de a nu fi catalogați drept duși cu pluta” sau nebuni de legat”, doar pentru că, într-un moment al vieții lor, simt nevoia de a fi însoțiți și susținuți în depășirea dificultăților cu care se confruntă.

Iată câteva motive pentru care merită să apelezi la psihoterapie:

Psihoterapia este o resursă, nu un lux

Adesea, unul dintre motivele pentru care amânăm să apelăm la psihoterapie este costul acesteia, însă aceasta este, până într-un punct, o falsă problemă. Dacă am fi sinceri cu noi înșine atunci când ne uităm la modul în care ne gestionăm resursele financiare, am conștientiza, probabil, că problema vine din modul în care ne prioritizăm nevoile și așteptările, mai mult decât din inaccesibilitatea psihoterapiei. Psihoterapia nu este un lux – da, presupune un efort financiar, de timp și de disponibilitate interioară, însă un efort este o risipă doar dacă ceea ce obținem în schimb nu se ridică la valoarea investiției noastre.

Psihoterapia este eficientă, chiar dacă nu are rezultate imediate

Mai toate lucrurile importante în viață necesită timp: pentru a avea un copil, un părinte așteaptă nouă luni ca puiul de om să își facă apariția pe lume; pentru a construi o casă e nevoie de un teren, un plan, o echipă de muncitori, materiale de construcție, unelte și timp de execuție; pentru a avea alimente e nevoie de un teren, apă, lumină, grijă, dar și timpul necesar sădirii, dezvoltării, culesului, etc. Totul se face în timp, cu atât mai mult când vorbim despre a fora în istoricul personal, identificând tipare, comportamente și atitudini disfuncționale, pentru ca apoi să le luăm, să le alegem, reparăm, vindecăm. Și da, rezultatul poate nu este mereu cel scontat, însă în 80% din timp, psihoterapia se dovedește a fi eficientă, avem nevoie doar de disponibilitate, ajustarea așteptărilor și răbdarea de a ne descoperi, crește, reeduca” pe noi înșine.

Psihoterapia este un proces relațional, nu doar un schimb de cuvinte.

Când mă gândesc la psihoterapie, îmi vin adesea în minte cuvintele lui Harville Hendrix: Ne naștem într-o relație, suntem răniți și suferim în cadrul unei relații și ne vindecăm într-o relație.”. Suntem programați genetic pentru a căuta conexiune și contact cu semenii noștri. Avem nevoie să simțim că aparținem, că suntem văzuți, înțeleși și acceptați pentru cine suntem, că suntem capabili și valoroși și că ceea ce oferim este important pentru cel/cei de lângă noi. Cuvântul, deși preponderent utilizat, este doar unul din instrumentele psihoterapiei, în fond relația terapeutică, cadrul de siguranță, empatie, încredere și lipsa de judecată sunt principalele forme de susținere a sănătății mintale.

Psihoterapia este pentru sănătatea noastră mintală, nu împotriva nebuniei

Întrucât psihoterapia are o rază mare de aplicabilitate, avem tendința să ne poziționăm la una dintre extreme: fie percepem eficiența ei în dezvoltarea și optimizarea personală a oamenilor sănătoși și normali”, fie o percepem ca un tratament al unei forme sau alta de nebunie” și anormalitate”. Și o extremă și cealaltă există, însă uităm, uneori, de ceea ce se află între extreme. Cu toții încercăm să ne menținem în echilibru și în zona a ceea ce credem că este sănătos” și normal”; cu toții încercăm să ne identificăm resursele, să ne gestionăm fricile și neputințele, și, cu toate acestea, cu toții ne confruntăm, la un moment dat, cu lucruri dificile, greu de exprimat sau de înțeles și avem nevoie de susținere și blândețe mai mult decât de etichetare, respingere și dispreț din partea celorlalți.

Psihoterapia este despre conștientizare, asumare și curaj, nu o slăbiciune

Există, în continuare, un stigmat al mersului la psiholog”. A cere ajutorul, într-o societate tot mai individualistă și mai competitivă, este văzut drept slăbiciune și incapacitate. Am întâlnit colegi psihoterapeuți cărora le era dificil să spună că și ei merg la rândul lor la terapie, clienți care veneau fără știrea părinților sau a partenerilor de cuplu, de frica de a nu fi etichetați drept slabi sau nebuni. Am lucrat în trecut cu o doamnă care venea la terapie fără știrea soțului, pe care îl iubea foarte mult, dar nu ar fi vrut ca acesta să își schimbe părerea despre ea, să o vadă mai puțin puternică și sigură pe ea. Când după luni de terapie, i-a mărturisit că este într-un proces terapeutic și motivul pentru care vine în terapie, răspunsul lui a fost surprinzător pentru ea și, totodată, înduioșător: Cred că mi-ar prinde bine și mie să vorbesc cu cineva. Aș putea să te însoțesc la o ședință?”

Dacă te confrunți cu o problemă ce ține de sănătatea mintală, eu te încurajez să ceri ajutor, ar putea fi vorba despre o anxietate crescută, probleme în cuplu, dificultăți de relaționare la job sau conflicte în familie. Motive pentru care să iei psihoterapia în serios atunci când îți analizezi opțiunile sunt destule, oricum, vorba lui Einstein – pentru a ajunge la rezultate noi, ai de încercat lucruri noi.

Sabina Strugariu, psiholog și psihoterapeut relațional recomandat de paginadepsihologie.ro

Foto: outnow.ch

Categorii Lifestyle