Cine sunt Alex Gavrilescu și Andra Marinescu, noii arhitecți din echipa ”Visuri la cheie” (PRO TV)

visuri la cheie andra marinescu alex gavrilescu

Un nou sezon ”Visuri la cheie” începe deseară la PRO TV, de la ora 20.30, iar doi noi componenți se alătură echipei: arhitecții Alex Gavrilescu și Andra Marinescu completează formula consacrată, compusă din Alina Vîlcu, Dragos Bucur, Cristina Joia și Laura Boghiu.

Iată cine sunt Alex Gavrilescu și Andra Marinescu – cei doi noi arhitecți de la ”Visuri la cheie” și ce spun ei despre experiența acestei emisiuni de televiziune care doboară recorduri de audiență.

Alex Gavrilescu și Andra Marinescu, cum este experiența Visuri la cheie, având în vedere că voi sunteți nou-intrați în echipă?

Andra: Am venit cu extrem de multă energie și dorința de a pune umărul, cum știm noi mai bine, la clădirea visurilor la cheie. Este foarte motivant să faci parte din echipa Visuri la cheie, uiți de orice urmă de oboseală. Uneori și eu mă uimesc pe mine cum se încarcă bateriile de la sine ori de câte ori suntem pe șantierul Visuri la cheie.

Alex: Experiența eu aș numi-o simplu: MEMORABILĂ. Intensitatea emoțiilor prin care trecem de la ziua 1 când ne întâlnim cu familia și până la ziua în care predăm casa sunt atât de puternice încât și să nu vrei tot le memorezi și spun asta pentru că tot ce noi oamenii memorăm sunt emoții, ca apoi să le numim amintiri. Pentru mine, proiectul Visuri la cheie este o memorie prezentă, absolut unică și în momentul în care va ajunge amintire sunt sigur că va fi una dintre cele mai frumoase. Oameni, emoții, speranțe, visuri, dorințe, – toate într-un cocktail de emoție numit Visuri la cheie.

visuri la cheie andra marinescu alex gavrilescu

La ce vă așteptați și la ce nu vă asteptați de la experiența ”Visuri la cheie”?

Andra: Evoluția șantierului, lucrul sub presiune, timpul extrem de scurt pentru execuție – sunt exact cum îmi imaginam. Însă emoțiile care te copleșesc din momentul în care cunoști familia până în secunda în care predăm casa, sunt complet neașteptate, dar, în același timp, extrem de minunate. Este energie pură să vezi cum se bucură oamenii când își văd visurile îndeplinite.

Alex: Personal, m-am urcat cu bagajul așteptărilor în acest autocar al visurilor fără nimic, mi-am dorit și mi-am propus să îmi umplu valiza cu tot ce se întâmplă în acest frumos proiect și, până în acest moment, pot spune că mai este mult de pus la el. Când pleci la drum fără așteptări de cum o să fie și cum ai vrea să fie, te bucuri mult mai mult de prezentul de acolo. Sunt atât de bucuros de ce iau cu mine la drum din călătoria autorcarului Visuri la cheie încât atunci când am sa cobor la destinație, cu siguranță, am să fiu mult mai bun decât eram când am urcat. Lecțiile de viață primite de la familii, forța de a merge mai departe, acceptarea, speranța – sunt câteva din trăirile pe care noi le primim în schimbul ăsta dintre noi și ei. Este un proiect din care toata lumea câștigă valori inestimabile.

De ce v-ați dorit să faceți parte din echipa Visuri la cheie și care este amprenta voastră în cadrul emisiunii?

Andra: Experiența pe care o ai, atât ca arhitect, cât și ca om, în această mare familie Visuri la cheie este una într-o viață și nu ai cum să o găsești în altă parte. Mi-am dorit mereu să fac parte din această echipă, să pot să contribui, așa cum pot eu mai bine, la procesul construirii sentimentului de acasă pentru oameni care credeau că soarele nu poate straluci și pe strada lor. Astfel, mi-am propus să folosesc toată experiența acumulată în ani pentru a aduce cât mai multă strălucire și liniște în viața familiilor pe care le întâlnim în drumul Visuri la cheie.

visuri la cheie andra marinescu alex gavrilescu

Alex: Eu cred că sosirea mea în echipa Visuri la cheie trece dincolo de dorință și se transformă într-un vis împlinit. Încă din copilărie mi-am dorit să ajut și să ies în întâmpinarea oamenilor care au nevoie de ajutor. Cel mai minunat sentiment pe care un om îl poate avea este răsplata unui lucru bine făcut.

Este prima voastră expriență cu miză socială? Cum vă raportați voi la acest aspect prin care fiecare e dator, într-un fel sau altul, să dea înapoi societății?

Andra: Am încercat, de-a lungul timpului, să particip la cât mai multe experiențe cu mize sociale, însă, cu siguranță, niciuna nu a fost ca cea de acum. Ce nu trebuie noi să uităm niciodată este că trăim cu și printre oameni și cel mai important, să nu uităm să fim oameni. Este datoria noastră să îi ajutăm pe cei mai puțin norocoși. Ajutând nu vei schimba lumea, dar, cu siguranță, vei putea schimba lumea acelei persoane pe care ai ajutat-o. Menirea noastră nu este să judecăm, ci să îi ridicăm pe cei căzuți, să îi ajutăm să se refacă pe cei loviți și să îi vindecăm pe cei care suferă. Asta e ceea ce încercăm noi să facem la Visuri la cheie.

Alex: Pentru mine nu este prima miză socială, iar să vă spun drept datori să oferim societății sună a impunere, nimeni nu este dator cu nimic și nimeni nu datorează nimic, consider atât: bucuria de a trăi și de a fi pentru cei ce o caută constă într-un singur gest, ajută-l pe cel de lângă tine ca și când te ajuți pe tine însuți, iar ce urmează apoi să se întâmple în viața ta este un singur rezultat pe care eu îl numesc simplu: VIAȚĂ, abia după ce ajuți cu sinceritate și inima curată poți spune că TRĂIEȘTI în VIAȚĂ cu adevărat.

Cum arată casele voastre? Ne puteți face un mic tur virtual?

Andra: Minimalist, cu un mic accent de clasic. Mi-au trebuit 2 ani și 6 concepte să mă pot decide cum vreau să fie, dar nu îmi pare rău că am trecut prin tot acest proces. O locuință amenajată în tonuri de grej, cu accente de beton pe tavan, cu multă lumină naturală și extrem de multe spații de depozitare. Toate acestea definite într-un apartament cu 3 camere.

Alex: Casa mea este locul unde mă reconectez mereu la tot-ul meu. Este cât se poate de simplă, fără elemente decorative sau mobilă multă. Artă și arhitectură – de asta sunt înconjurat și… de multe schițe.

Ce nu trebuie să lipsească dintr-o casă?

Andra: Dacă aș gândi ca om, aș zice că bucuria și iubirea, pentru că aceste două ingrediente vor transforma orice spațiu într-o casă. Daca aș lăsa să vorbească arhitectul din mine, aș zice lumina naturală și spațiile de depozitare bine organizate.

Alex: Aici aș vrea să las arhitectul din mine martor omului din mine. Dintr-o casă nu trebuie să lipsească speranța. În rest, pot să existe și pot să lipsească multe.

Ce ați elimina complet dintr-o casă?

Andra: Cred că mi-au displăcut mereu covoarele. Mi se par sursă de praf și greu de întreținut, mai ales atunci când ai animăluțe blănoase în casă. Provocarea arhitectului este să facă o amenajare caldă care să poată trăi și fără accesorii.

Alex: Spațiile care sunt nejustificate. Aici mă refer la casele mari și goale care, oricât de mult am pune în ele, tot goale sfârșesc a fi.

O cerință neobișnuită pe care ați primit-o în amenajarea unei case care ar fi?

Andra: Am amenajat recent o locuință cu dușul în dressing și cadă în dormitorul matrimonial. A ieșit WOW. Aștept noi provocări acum.

Alex: Nu am avut experiențe de genul ăsta, oamenii care ajung la mine mă ascultă intru totul și au încredere că eu nu le fac o casă, eu le fac spațiul care îi reprezintă, atât în prezentul, cât și în viitorul lor.

Voi v-ați ales profesia sau ea pe voi? Cum a fost parcursul vostru, pe scurt?

Andra: Cred că ne-am ales reciproc. Din dorința de a scăpa de învățat și de a face ceva diferit de părinții mei. Arhitectura a fost rotirea la 180 de grade în jurul axei proprii, în clasa a 12-a, când, sătulă de învățat, nu mai voiam să dau la drept. Ideea de a face o meserie din desenat a fost nebunia Andrei ca adolescentă (hahaha).

Alex: Cu siguranță și certitudine spun: profesia m-a ales. Adică eu aveam o vorbă și în facultate, care suna așa: „Am venit aici să certific în acte ce m-am născut deja.” Am început să merg pe drumul desenului înainte de toate. Eram copil, aveam 9 ani, și a fost iubire la prima atingere cu hârtia și creionul, apoi, am întâlnit arhitectura și a fost dragoste la prima înțelegere. Arhitectura mi-a oferit la fiecare pas recunoașterea și încurajarea pe care nu le-am avut din partea oamenilor, de la olimpiade din perioada liceului, până la lucrări realizate și concursuri de arhitectură câștigate – toate, pentru mine, reprezintă acel „meriți să faci arhitectură”. Apoi, am combinat arhitectura cu domeniul sculpturii, cosiderând că una fără alta nu se poate.

Un lucru inutil pe care îl aveți acasă, dar la care nu puteți renunța?

Andra: Aragazul, pentru că la mine acasă bucătăria este pe post de muzeu (râde). Totuși, nu aș putea renunța la el pentru că este locul preferat al motanului meu, Benji, dimineața, la micul dejun.

Alex: Nu sunt înconjurat de inutilități, tot ce am în casă are rolul și rostul său, nimic nu este doar să umple ceva, fie în casa sau viața mea.

Foto: PRO TV