Header-March-2019

Chiar avem nevoie să ştim cât de des fac alţii sex?

Problema frecvenţei raporturilor sexuale între parteneri, în special într-o căsnicie, e demult timp subiect de glume, bancuri şi comedii. Însă neînţelegerile legate de interpretarea răspunsurilor sexuale sau lipsa acestor răspunsuri pot duce o relaţie într-un punct extrem de vulnerabil. Lipsa de comunicare, între doi parteneri, pe tema sexualităţii transformă nişte diferenţe şi ne-sincronizări într-o problemă adesea insurmontabilă. Aşadar, haideţi să lămurim problema asta şi să nu o mai lăsăm să ne strice relaţia, nu doar cheful.

Cât de des ar trebui să facem sex? Este o întrebare serioasă care a primit atenţie din partea cercetătorilor şi sepcialiştilor în psihologia cuplului. Şi se pare că sunt multe mituri ce se cer demontate întru sănătatea relaţiilor de cuplu.

1) Una dintre prejudecăţi este că raporturile sexuale scad în căsnicie şi că oamenii necăsătoriţi fac sex mai des decât cei căsătoriţi. Ştim cu toţii glumele şi serialele în care se face mişto pe tema asta, nu? Doar ca pare-se că e fix invers, statistic vorbind. Un studiu din 2010 care a luat în calcul aproape 6000 de persoane active sexual, cu vârsta între 14 şi 94 de ani a arătat că atât în cazul femeilor, cât şi în cazul bărbaţilor lucrurile stau diferit faţă de „mitul popular”. Un procent mai mare dintre partenerii căsătoriţi (indiferent de gen) aveau raporturi sexuale frecvente (4 sau mai multe ori pe săptămână) decât cei necăsătoriţi.

2) Pe măsură ce înaintăm în vârstă libido-ul scade şi frecvenţa raporturilor sexuale scade. Pratic, mitul popular spune că nu prea mai avem chef de sex pe măsură ce înaintăm în vârstă. Ei lucrurile nu stau chiar aşa, e ceva mai nuanţată povestea. Deşi se pare că într-adevăr persoanele care sunt implicate în relaţii pe termen lung şi sunt tinere au raporturi sexuale mai frecvente decât persoanele mature sau vârstnice, satisfacţia e invers proporţională. După cum arată lucrurile, tinerii fac sex des şi… nu prea satisfăcător, cei maturi fac sex ceva mai rar dar satisfăcător. Cuplurile vârstnice luate în calcul (peste 65 de ani) aveau raporturi sexuale rare, dar extrem de satisfăcătoare. Maturitatea, experienţa, deschiderea emoţională dintre parteneri pare a duce către raporturi sexuale mult mai satisfăcătoare. Ceea ce, argumentează cercetătorii poate fi tocmai o cauză a scăderii frecveţei raporturilor sexuale. Scădere ce nu înseamnă neapărat o deteriorare a relaţiei de cuplu. Partenerii tineri fac sex des tcomai pentru că sunt imaturi, neexperimentaţi, mult mai nesiguri şi atunci au nevoie mult mai des de o reconfirmare a calităţilor lor în plan sexual. Plus că satisfacţia nici nu e de durată, ceea ce din nou duce spre o „cerere crescută”.

3) Dacă facem sex mai des, e mai bine. Lucrurile nu arată chiar aşa. Depinde cum se întâmplă creşterea asta a frecvenţei. Un studiu al Carnegie Mellon University a împărţit 64 de cupluri în două grupuri. Un grup a primit instruicţiuni să îşi dubleze frecvenţa raporturilor sexuale săptămânale, celalalt grup nu a primit aceste instrucţiuni. Evaluările au arătat că partenerii din grupul cu instrucţiuni, deşi au făcut sex mai des, nu s-au declarat mai muţumiţi, ci a fost o uşoară tendinţă inversă. Satisfacţia lor a scăzut. Vedeţi voi, la sex nu prea merge cu „trebuie”. Este una dintre problemele pe care cuplurile le au frecvent. Dacă un partener percepe că celălalt face sex din „obligaţie” fără să îşi dorească şi fără să resimtă o satisfacţie importantă … ei asta crează mari probleme în relaţia dintre cei doi. Apar interpretări legate de atractivitate, dorinţă, însăşi iubirea şi relaţia sunt puse sub semnul întrebării.

Şi totuşi care sunt numerele? O să vi le dau, ca să nu mă acuzaţi că v-am ţinut cu sufletul la gură şi nu v-am satisfăcut… curiozitatea. Însă înainte de asta, vreau să subliniez că „all is fair in love and war” şi că cea mai potrivită măsură de evaluare a vieţii sexuale (fie a frecvenţei, fie a satisfacţiei) e la voi. Dincolo de studii şi măsurători, contează cum vă simţiţi voi doi, cei din cuplu. Cifrele sunt din SUA şi ele arată cam aşa: în medie cuplurile cu vârsta în jurul a 20 de ani fac sex de 111 ori pe an, ceva mai mult de două ori pe săptămână (2,13 – săptămână). Apoi această frecvenţă scade cu 20% cu fiecare decadă: 30 de ani 89 raporturi sexuale pe an (1.71 per săptămână); 40 de ani  72 de raporturi sexuale pe an (1.38 per spătămână); 50 de ani 58 de raporturi sexuale pe an (1.11 pe săptămână) ş.a.m.d. Faceţi voi calculele mai departe.

Întrebarea, din punctul meu de vedere, sau mai bine spus întrebările sunt: Chiar avem nevoie să ştim cât de des fac alţii sex? Chiar avem nevoie de aceste cifre pentru a ne poziţiona undeva? Chiar avem nevoie de statistici? Sau avem nevoie să ne uităm la noi, relaţia noastră şi să discutăm cu partenerul nostru? Despre fricile, îndoileile şi temerile noastre? 

Oare nu ar fi mai benefic pentru relaţia noastră ca, în loc să căutăm astfel de informaţii şi să tragem cu urechea la viaţa sexuală a prietenilor, să discutăm despre sex? De ce o fi aşa greu să discutăm despre sex? De ce e mai uşor să spunem că ne doare capul decât să spunem „nu am chef în seara asta, sunt foarte obosit / ă”? Sau să spunem „ştii, aşa m-ai supărat cu chestia aia şi acum mă enervezi că vii să facem sex fără să discutăm despre problema asta”. Sau de ce e mai uşor să stăm îmbufnat şi să aşteptăm să vină partenerul la noi în loc să spunem „aşa chef am de sex în seara asta” sau „te doresc”. De ce e mai uşor să reproşăm după că nu am primti decât că exprimăm dorinţa?

Problema nu e atât sexul, frecvenţa şi calitatea lui, cât distanţa pe care neînţelegerile, îndoielile şi neclarităţile cu privire la viaţa noastră sexuală le pun între noi. „Mă mai doreşte? Sunt atrăgător pentru ea? Oare nu o mai satisfac de nu are niciodată chef?” sunt gânduri care îl macină pe el, îi trânteşte de pământ încrederea în sine. „Oare chiar numai asta vrea de la mine, sex? Nu vede că sunt obosită şi supărata? Când sunt stresată mă lasă în pace şi pare că nu-i pasă. Oare nu contez pentru el decât când are chef de sex? Oare chiar pe mine mă doreşte sau urmăreşte doar satisfacerea unei nevoi personale, strict biologice?” sunt întrebările care o macină pe ea şi o fac să se teamă că ea nu contează pentru el şi poate fi oricând înlocuită de o altă persoană mai disponibilă sexual.

Începeţi să vorbiţi despre sex. Îndrăzniţi să exprimaţi dorinţa faţă de partner. Explicaţi când nu puteţi da curs inviţaţiei partenerului/partenerei de a face sex. Discutaţi ce vă place şi nu vă place. Discutaţi temerile, prejudecăţile pe care le aveţi despre sex. Reasiguraţi-vă partenerul de afecţiunea voastră şi de atractivitatea lui atunci când nu sunteţi disponibili sexual. Jucaţi-vă mai mult, fiţi curioşi şi experimentaţi. Îndrăzniţi să vă exprimaţi sexual exact aşa cum simţiţi, nu vă mai cenzuraţi.

Sexul este pentru multe cupluri o barieră, deşi sexul ar trebui să fie acel loc special unde ne întâlnim, uităm de toate şi suntem doar noi doi complet deschişi şi vulnerabili. Sexul este despre conectare şi „împreună”, nu despre cifre, statistici, frecvenţe şi performanţe.

Adela Moldovan, doctor în psihologie și psihoterapeut relațional recomandat de www.paginadepsihologie.ro.