Andreea Esca ∙ May 13, 2016 ∙ 2 min read

dor

Mie mi-e dor de Mamaie, de cum mă adormea chiar și la 20 de ani, și-mi făcea masaj la fiecare deget cu mâinile ei catifelate… Doamne, cât erau de catifelate! De cum mă întreba, la ora 4 dimineața, când mă furișam în pat lângă ea, după o petrecere: „Ce v-au dat, Mamaie, de mâncare?”. După ce-i răspundeam, obosită, în doi peri, începeam să mă plâng că nu mai pot de durere de picioare. Și ea îmi spunea: „Dar cine te obligă, Mamaie, să dansezi atât?“. „Nimeni, Mamaie, îmi place.” „Hai, dă-mi picioarele, să-ți fac o frecție.” Și începea să mă strângă fără putere, iar eu o rugam să mă apese mai tare, și ea îmi spunea: „Nu mai am putere, Mamaie”.

Mi-e dor să beau cu ea cafea turcească cu zaț și la sfârșit să întoarcem ceștile să vedem dacă ne cade vreun drum lung, să dăm în cărți și ea să-mi zică cum că trebuie să mă decid pe care îl punem de roșu și pe care de ghindă… „O să te măriți cu un bărbat în uniformă. Nu nepărat militar, poate fi orice bărbat care poartă o uniformă, poate doctor, sau altceva”, îmi zicea.

Mi-e dor de poveștile despre „domnul colonel”, despre partidele de tenis, despre Herăstrău, unde bunicul, „cel mai frumos grec”, fusese șef de gară, despre pălăriile ei de la Galeriile Lafayette de pe Calea Victoriei și pantofii numărul 34.

Mi-e dor să mă ducă de mână la școală sau la bazinul de înot, să ne plimbăm cu tramvaiul care oprea pe malul Dâmboviței, să-mi croiască haine, să mă învețe că rujul trebuie să fie roșu, că de aceea se cheamă „Rouge”, să-mi asculte toate poveștile cu băieți și să-și dea cu părerea.

Mi-e dor să mă ascundă de mama și să mă acopere dacă voi face ceva nepermis. Să-mi dea voie pe stradă până la ce oră vreau, să-mi coacă mere pe soba de teracotă, să mă plimbe cu vaporașul pe lacul Herăstrău, să-mi povestească despre minunile Sfintei Parascheva, să-mi facă cu mâna prin păr până adorm, să-i aud râsul pe care îl avea, oricât de greu i-ar fi fost.

Mi-e dor de mâncarea ei de gutui, de răbdarea ei, de vocea caldă. Mi-e tare dor de ea. De bunica mea!

Astăzi este Ziua Dorului. Ție de ce ți-e dor?

Cornel Ilie, într-un interviu VIDEO, povestește despre campania Ziua Dorului.

Related Posts

Goana după viață. Text by Andreea Esca

De când s-au ridicat restricțiile pandemice și avem și războiul ăsta în coaste, mi se pare că toți…

Andreea ESCA: Faceți cunoștință cu Laurențiu din Sibiu!

Cine se gândea că Laurențiu Davidoiu, din strada Vasile Aron, din Sibiu, o să devină unul dintre vicepresedinții…

Roz și nu prea… Text By Andreea Esca

„Te rog, mai gândește-te dacă nu vrei să iei NFT-ul ăla”, îmi zice Claudia dimineață, „ăsta e prezentul,…

Duminica după Crăciun (după o convorbire telefonică). Text de Andreea Esca

Am plecat pornită după ce am văzut filmul 355 că vreau să fiu slabă ca Penelope Cruz care…

Double Naked Shots! Text by Andreea Esca

Un studiu empiric m-a făcut să scriu acest articol. Despre cum ne aleg cafenelele sau cum le alegem…

Sweet 80

Nu-mi dau seama cum este posibil ca mama mea să împlinească 80 de ani?! Are același spirit de…

9 martie. Text by Andreea Esca

De ziua femeii, ani la rând, am vorbit despre minunatele doamne din viața mea. Despre mama cea Superwoman,…

Andreea Esca, alături de alți jurnaliști, într-o piesă de teatru sonor

Teatrul Improbabil își prezintă piesa „Happiness, loading. It might take a while”, de Laura Ivăncioiu, pe YouTube, iar…

Călătorie de pandemie. Text by Andreea Esca

Gata! Te hotărăști să-ți iei inima în dinți și să mergi undeva, să fie cald, să vezi apă…

Andreea Esca: “Moşu’ a zburat pe lângă fereastra mea”

Dacă fiecare om ar fi o carte de istorisiri, povestea Crăciunului ar fi unul din capitolele principale. Aşa…