Bogdan Nicolai ∙ March 17, 2016 ∙ 2 min read

Bogdan Nicolai - Credit - Mihai Dascalescu (1)

Da, da, CV-ul meu pare scris de Tristan Tzara. Cineva parcă a decupat cuvinte la întâmplare din nomenclatorul de meserii – recepționer la hotel, prezentator la radio, salvamontist, PR, scriitor, fotograf, MC, șomer, reporter, director de televiune, scenarist – și le-a lipit pe foaie alandala, pe unele doar o dată, pe altele fără cumpăt. Iubesc oamenii și îmi place ce fac, așa că nu renunț, nu trădez, nu plec arzând totul în urmă. Însă, o dată la ceva timp, viața consideră că merit să primesc ce-mi place cel mai mult: UN NOU ÎNCEPUT. Oh, da! Ador noile începuturi, cu tot disconfortul lor! O bucurie masochistă crește în mine când pe tabla de șah piesele sunt din nou aliniate. Deschiderea e esențială. Adversar îmi este Noul și trebuie să-l deslușesc. Cum mă poziționez? De unde poate veni amenințarea? Cu ce mutări pot surprinde? Ce apăr? Ce dau la schimb? Inima-mi bate Ovidiu Lipan Țăndărică, fiori mă paralizează, gheața urcă vertebră cu vertebră și-mi sparge în craniu adrenalină, serotonină, dopamină, endorfine, senzații dintre cele mai fine. După atâția ani de radio, presă scrisă și TV, m-am mutat definitiv si (aaaproape) exclusiv în online. Aici, Marconi, Gutenberg și Farnsworth se întâlnesc într-o lume încă liberă. Nu știu un loc mai antrenant, dar nici unul mai riscant. Ești self-made și self-paid, propriul tău stăpân, greșelile făcute sunt doar ale tale, iar succesul e sub parola ta. În sfârșit putem vorbi de șanse egale și de concurență dreaptă, acum, când cei cu adevărat talentați pot scoate capul la lumină și fără bani, fără trusturi, fără pile. Terenuri vaste și virgine mă așteaptă să calc iarba proaspătă și să fac poteci. Mă joc cu video-uri nebunești pe YouTube, public pe blog când îmi place ce-am scris, cresc o pagină de Facebook ca pe un copil. Mai nou, urmărind un cablu de fibră optică, am ajuns într-o mansardă de poveste: AListMagazine(.ro). Sunt prea înalt pentru una dintre grinzi și deja am făcut un cucui. Mai bine stai jos, mi-a spus Andreea. Și, dacă tot te-ai așezat, aprinde-ți și calculatorul!

Foto: Mihai Dăscălescu

Related Posts

Goana după viață. Text by Andreea Esca

De când s-au ridicat restricțiile pandemice și avem și războiul ăsta în coaste, mi se pare că toți…

Andreea ESCA: Faceți cunoștință cu Laurențiu din Sibiu!

Cine se gândea că Laurențiu Davidoiu, din strada Vasile Aron, din Sibiu, o să devină unul dintre vicepresedinții…

Roz și nu prea… Text By Andreea Esca

„Te rog, mai gândește-te dacă nu vrei să iei NFT-ul ăla”, îmi zice Claudia dimineață, „ăsta e prezentul,…

Duminica după Crăciun (după o convorbire telefonică). Text de Andreea Esca

Am plecat pornită după ce am văzut filmul 355 că vreau să fiu slabă ca Penelope Cruz care…

Double Naked Shots! Text by Andreea Esca

Un studiu empiric m-a făcut să scriu acest articol. Despre cum ne aleg cafenelele sau cum le alegem…

Sweet 80

Nu-mi dau seama cum este posibil ca mama mea să împlinească 80 de ani?! Are același spirit de…

9 martie. Text by Andreea Esca

De ziua femeii, ani la rând, am vorbit despre minunatele doamne din viața mea. Despre mama cea Superwoman,…

Andreea Esca, alături de alți jurnaliști, într-o piesă de teatru sonor

Teatrul Improbabil își prezintă piesa „Happiness, loading. It might take a while”, de Laura Ivăncioiu, pe YouTube, iar…

Călătorie de pandemie. Text by Andreea Esca

Gata! Te hotărăști să-ți iei inima în dinți și să mergi undeva, să fie cald, să vezi apă…

Andreea Esca: “Moşu’ a zburat pe lângă fereastra mea”

Dacă fiecare om ar fi o carte de istorisiri, povestea Crăciunului ar fi unul din capitolele principale. Aşa…