Special Guest ∙ March 27, 2016 ∙ 2 min read

Pavel Bartos

„Nu pot să vorbesc despre un anumit început, pentru că toată viaţă mea a fost şi, probabil, va fi în continuare legată de noi începuturi. Poate cel mai important, însă, a fost reprezentat de momentul în care am plecat de acasă, de la Miercurea Ciuc la Cluj, pentru a mă înscrie la examenul de admitere la Facultatea de Teatru din cadrul Universităţii Babeş Bolyai. A fost decisiv pentru mine şi mă bucur că am avut acest curaj, că am îndrăznit să dau la Teatru, pentru că tot ce a urmat după mi-a răsplătit din plin acest curaj. A fost un început destul de greu. Habar nu aveam cu ce se mănâncă meseria asta, nu m-am pregătit deloc, nu am făcut nicio oră de meditaţie şi, când am ajuns la admitere, mi-am dat seama că trebuie să am un repertoriu, iar eu nu ştiam decât o poezie. Aşa că am tras cu ochiul la colegii mei şi mi-am format pe loc un repertoriu, după care m-am dus la bibliotecă să iau toate cărţile de care aveam nevoie şi să învăţ textele, pentru că a două zi aveam examen. Şi, culmea, mi-a ieşit şi am reuşit să intru la facultate. Probabil că aşa mi-a fost dat sau… am fost doar norocos?

De la Cluj am trecut spre un nou început, atunci când am plecat la Satu Mare la Teatrul de Nord, de la Satu Mare la Timişoara, la Teatrul Naţional, iar de la Timişoara la Bucureşti, la Teatrul Odeon. Toate au fost momente-cheie şi au reprezentat etape importante în viaţa mea profesională. De altfel, fiecare proiect e un nou drum, fie că este vorba despre teatru sau despre televiziune. Astfel, am avut şansa a peste 50 de începuturi în teatru şi cred că a peste 15 în televiziune. Dar ce mă bucură cel mai tare este că toate aceste experienţe nu au rămas la stadiul de începuturi, ele au avut parcursuri şi finalizări clare şi au contribuit din plin atât la maturizarea mea umană, cât şi la cea profesională.

Însă de departe cel mai important început a fost întemeierea familiei, care presupune extrem de multe responsabilităţi, emoţii, trăiri şi cele mai frumoase sentimente pe care un om le poate avea. Mă bucur din tot sufletul că am avut curajul să fac lucrurile pe care le-am făcut, pentru că mi-au dat satisfacţii extraordinare. Iar acum, îmi place fiecare început de zi în care încerc să mă bucur de suma tuturor începuturilor pe care le-am avut până acum, atât profesionale, dar mai ales umane.”

Text de Pavel Bartoș

Related Posts

Goana după viață. Text by Andreea Esca

De când s-au ridicat restricțiile pandemice și avem și războiul ăsta în coaste, mi se pare că toți…

Andreea ESCA: Faceți cunoștință cu Laurențiu din Sibiu!

Cine se gândea că Laurențiu Davidoiu, din strada Vasile Aron, din Sibiu, o să devină unul dintre vicepresedinții…

Roz și nu prea… Text By Andreea Esca

„Te rog, mai gândește-te dacă nu vrei să iei NFT-ul ăla”, îmi zice Claudia dimineață, „ăsta e prezentul,…

Duminica după Crăciun (după o convorbire telefonică). Text de Andreea Esca

Am plecat pornită după ce am văzut filmul 355 că vreau să fiu slabă ca Penelope Cruz care…

Double Naked Shots! Text by Andreea Esca

Un studiu empiric m-a făcut să scriu acest articol. Despre cum ne aleg cafenelele sau cum le alegem…

Sweet 80

Nu-mi dau seama cum este posibil ca mama mea să împlinească 80 de ani?! Are același spirit de…

9 martie. Text by Andreea Esca

De ziua femeii, ani la rând, am vorbit despre minunatele doamne din viața mea. Despre mama cea Superwoman,…

Andreea Esca, alături de alți jurnaliști, într-o piesă de teatru sonor

Teatrul Improbabil își prezintă piesa „Happiness, loading. It might take a while”, de Laura Ivăncioiu, pe YouTube, iar…

Călătorie de pandemie. Text by Andreea Esca

Gata! Te hotărăști să-ți iei inima în dinți și să mergi undeva, să fie cald, să vezi apă…

Andreea Esca: “Moşu’ a zburat pe lângă fereastra mea”

Dacă fiecare om ar fi o carte de istorisiri, povestea Crăciunului ar fi unul din capitolele principale. Aşa…