2 martie

Ce făceam în copilărie, pe 1 spre 2 martie? Scoteam din pungile de plastic, de 1 leu, toate mărțișoarele. Din plicuri, din punguțe mai mici, sau doar lipite de un cartonaș… și le studiam pe toate părțile. Bineînțeles, asta după ce pe 1 sufeream ca un câine dacă băiatul care îmi plăcea nu îmi adusese mărțișor. Bine, asta nu s-a întâmplat…. dar aș fi suferit. Nu erau prea multe ocaziile, la 8- 9 ani, ca să fii sigură că te place… Iar aceasta era una dintre ele! După cum poate multe ne amintim, existau diferite modele, de la animăluțele din porțelan, sticlă, la imortele în toate formele, la mărțișoarele de tinichea în formă de trifoi cu patru foi, potcoava, coșar și, desigur, florile din material textil. Important era să ai cât mai multe în plasă, pentru că însemna că ești plăcută, admirată, iubită.

Acum, dacă ar fi să vă zic drept, cred că era vorba mai mult despre cât de mult te plăcea mama băiatului , nu el. Pentru că erau puțini curajoși care să le ceară mamelor neapărat mărțișor pentru fata de care le plăcea. Cei mai mulți plecau cu lista de acasă, de la mama, așa cum pleacă și acum cu diverse liste de acasă:)

Și mama îi punea să dea mărțișor fetei care învăța cel mai bine, care venea dintr-o familie “bună” sau tuturor fetelor, ca să fie politicos și să nu se supere nimeni . Indiferent de ce și cum, tu știai clar care sunt mărțișoarele de la băiatul/băietii care te interesau și restul erau doar pentru invidia colectivă și hrănirea ego-ului. Cu timpul, creștem, ne maturizăm și gândim diferit… Nu! Deloc! Rămânem aceiași copii de școală generală . Cel mai urât mărțișor din lume devine cel mai prețios, dacă îl primești de la iubit, copil etc… Restul mărțișoarelor contează doar pentru că ne demonstrează că oamenii se gândesc la noi, ne prețuiesc, ne admiră, ne respectă. Și poveștile, poveștile din jurul cadourilor rămân. Pentru totdeauna. Legate cu un șnur imaginar de sufletul nostru! O primăvară de poveste vă doresc!

Care e povestea ta de Mărțișor?